ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1848/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 14235/95/2010, B.N. și B.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2492 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, cerere întemeiată pe dispoz. art. 322 alin. (1) pct. 1, 5 și 7 C. proc. civ. Prin decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Gorj a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ. și a dispus declinarea competenței cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova. În urma declinării, în vederea soluționării cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ., dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Craiova, unde a fost înregistrat sub nr. 325/54/2011. Anterior primirii spre înregistrare a cererii declinate, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată de revizuienți, la data de 4 februarie 2011, cu o cerere, intitulată cerere de revizuire, a aceleiași decizii nr. 2492/2010 a Tribunalului Gorj. Această cerere a fost precizată în ședința publică ca fiind întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Constatând că instanța este sesizată cu două cereri ce au același obiect, aceeași cauză și că există și identitate de părți, deci există litispendență, instanța a dispus întrunirea celor două pricini, în temeiul art. 163 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 429 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, s ecția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentii B.N., B.A.

și a obligat revizuientii la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata T.V.C. Pentru a adopta această soluție, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situația în care această hotărâre este pronunțată de instanța de recurs, după evocarea fondului. În speță, decizia ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată de Tribunalul Gorj la data de 25 octombrie 2010. Formularea cererii de revizuire la 6 decembrie 2010 se situează în afara termenului de o lună prevăzut de lege, situație în care se impune a fi respinsă cererea ca tardivă.

Argumentul invocat de revizuienți, cum că au luat cunoștință de hotărâre abia după redactarea acesteia, nu poate fi primit, din două motive: pe de o parte, legea prevede expres că termenul trebuie calculat de la pronunțare; pe de altă parte, în cererea de revizuire, nu s-a susținut că ar exista contradicție între considerentele deciziei nr. 2492/2010 și sentința civilă nr. 1876 din 5 iunie 2009, caz în care revizuientii nu pot justifica depășirea termenului, prin faptul că era absolut necesar să aștepte redactarea hotărârii. Întrucât excepția tardivității cererii de revizuire este întemeiată, s-a apreciat că este de prisos a mai fi analizată excepția inadmisibilității cererii. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, revizuentii B.N.

și B.A., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate. În dezvoltarea criticilor formulate, revizuenții au arătat, în esență, următoarele: Pentru a putea aduce o critică pertinentă unei decizii, în speță, deciziei nr. 2492 din 25 octombrie 2010, pronunțată de către Tribunalul Gorj, trebuie să ai în vedere redactarea acesteia, iar revizuenții au intrat în posesia acestei decizii la data de 22 noiembrie 2010. Mai mult, Tribunalul Gorj nu a menționat, în dispozitivul deciziei nr. 203 din 31 ianuarie 2011, faptul că au formulat tardiv cererea de revizuire, în dosarul nr. 14235/95/2010, întrucât cererea lor principală viza art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ. În planul aplicării prezentelor acte procedurale (decizia și sentința civilă), în circuitul civil, o hotărâre definitivă și irevocabilă, pe care recurenții revizuenți o au în posesie, nu poate fi anulată de nicio decizie sau hotărâre, dată cu precădere, după învestirea acesteia dintâi.

Analizând criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce vor succede: Se observă că, pentru a combate excepția tardivității, reținută de instanța de revizuire, recurenții invocă faptul că ar fi trebuit să aștepte motivarea hotărârii, ce constituie obiect al revizuirii. Or, această susținere nu are nicio bază legală și contravine atât dispozițiilor art. 324 C. proc. civ., cât și celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc. civ., acest termen se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în situația în care această hotărâre este pronunțată de instanța de recurs, după evocarea fondului.

În același sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va comunica părților în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin. (2) C. proc. civ. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că termenul pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună și acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunțarea hotărârii ce se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare legală.

În acest context, trebuie subliniat că recurenții revizuienți se puteau conforma acestor imperative legale, exercitând calea de atac a revizuirii, prin introducerea în termen a cererii de revizuire, întrucât cunoșteau soluția pronunțată de instanța de recurs, încă de la pronunțare, doar pentru motivarea acestei cereri fiind necesară redactarea hotărârii ce se ataca. Nu poate fi reținut nici argumentul, conform căruia instanța ce a pronunțat decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2011 nu a menționat, în dispozitivul acestei decizii, tardivitatea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât această mențiune nu era legal posibilă, câtă vreme această instanță se dezînvestise de cererea formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., prin declinarea competenței, astfel încât o instanță necompetentă material nu putea aprecia asupra tardivității cererii. În ceea ce privește argumentele ce țin de fondul cererii, acestea exced cauzei și nu se impun a fi analizate, excepția tardivității cererii de revizuire fiind o excepție de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, apreciind că instanța de revizuire a aplicat corect dispozițiile legale incidente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții B.N. și B.A. împotriva deciziei nr. 429 din 22 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s ecția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții B.N. și B.A. împotriva deciziei nr. 429 din 22 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2012.