ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1848/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2010, pe rolul Tribunalului Gorj,

sub nr. 14235/95/2010,

B.N.

și B.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2492 din 25 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul Gorj, cerere întemeiată pe dispoz. art. 322 alin.

(1) pct. 1, 5 și 7 C. proc. civ.

Prin

decizia nr. 203 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Gorj

a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 și 5 C. proc. civ. și a

dispus declinarea competenței cererii de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322

pct. 7 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova.

În urma

declinării, în vederea soluționării cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7

al art. 322 C. proc. civ., dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Craiova,

unde a fost înregistrat sub nr. 325/54/2011.

Anterior

primirii spre înregistrare a cererii declinate, Curtea de Apel Craiova a fost

sesizată de revizuienți, la data de 4 februarie 2011, cu o cerere, intitulată

cerere de revizuire, a aceleiași decizii nr. 2492/2010 a Tribunalului Gorj.

Această cerere a fost precizată în ședința publică ca fiind întemeiată pe

dispoz. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Constatând că instanța este sesizată cu

două cereri ce au același obiect, aceeași cauză și că există și identitate de

părți, deci există litispendență, instanța a dispus întrunirea celor două

pricini, în temeiul art. 163 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 429 din 23 martie 2011, Curtea

de Apel Craiova, s

ecția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca tardiv formulată,

cererea de revizuire formulată de revizuentii B.N., B.A. și a obligat

revizuientii la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata T.V.C.

Pentru a

adopta această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit

art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în cazul în

care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art.

322 C. proc. civ., acest termen se socotește de la pronunțarea

hotărârii a

cărei revizuire se cere, în situația în care această

hotărâre este pronunțată de instanța de recurs, după evocarea fondului.

În

speță, decizia ce face obiectul revizuirii a fost pronunțată de Tribunalul Gorj

la data de 25 octombrie 2010.

Formularea cererii de revizuire la 6 decembrie 2010 se

situează în

afara

termenului de o lună prevăzut de lege, situație în care se impune a fi respinsă

cererea ca tardivă.

Argumentul

invocat de revizuienți, cum că au luat cunoștință de hotărâre abia după

redactarea acesteia, nu poate fi primit, din două motive: pe de o parte, legea

prevede expres că termenul trebuie calculat de la pronunțare; pe de altă parte,

în cererea de revizuire, nu s-a susținut că ar exista contradicție între

considerentele deciziei nr. 2492/2010 și sentința civilă nr. 1876 din 5 iunie

2009, caz în care revizuientii nu pot justifica depășirea termenului, prin

faptul că era absolut necesar să aștepte redactarea hotărârii.

Întrucât

excepția tardivității cererii de revizuire este întemeiată, s-a apreciat că

este de prisos a mai fi analizată excepția inadmisibilității cererii.

Împotriva

acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, revizuentii B.N. și B.A.,

solicitând admiterea

recursului și modificarea deciziei recurate.

În

dezvoltarea criticilor formulate, revizuenții au arătat, în esență,

următoarele:

Pentru a

putea aduce o critică pertinentă unei decizii, în speță, deciziei nr. 2492 din

25 octombrie 2010, pronunțată de către Tribunalul Gorj, trebuie să ai în vedere

redactarea acesteia, iar revizuenții au intrat în posesia acestei decizii la

data de 22 noiembrie 2010.

Mai mult, Tribunalul Gorj nu a menționat,

în dispozitivul deciziei nr. 203 din 31 ianuarie 2011, faptul că au formulat

tardiv cererea de revizuire, în dosarul nr. 14235/95/2010, întrucât cererea lor

principală viza art. 322 pct. 1 și pct. 5 C. proc. civ.

În planul aplicării prezentelor acte

procedurale (decizia și sentința civilă), în circuitul civil, o hotărâre

definitivă și irevocabilă, pe care recurenții revizuenți o au în posesie, nu

poate fi anulată de nicio decizie sau hotărâre, dată cu precădere, după

învestirea acesteia dintâi.

Analizând

criticile formulate în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al

acestora, pentru considerentele ce vor succede:

Se observă că,

pentru a combate excepția tardivității, reținută de instanța de revizuire, recurenții

invocă faptul că ar fi trebuit să aștepte motivarea hotărârii, ce constituie

obiect al revizuirii.

Or,

această susținere nu are nicio bază legală și contravine atât dispozițiilor art.

324 C. proc. civ., cât și celor ale art. 266 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel,

potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, iar, în

cazul în care revizuirea se solicită în temeiul pct. 7 din art. 322 C. proc.

civ., acest termen se socotește de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire

se cere, în situația în care această hotărâre este pronunțată de instanța de

recurs, după evocarea fondului.

În

același sens, art. 266 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea se va

comunica părților în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea

termenului de exercitare a apelului sau a recursului; per a contrario, nu este

necesară comunicarea, în cazul hotărârilor irevocabile, în sensul art. 377 alin.

(2) C. proc. civ.

Din

interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, rezultă că termenul

pentru introducerea căii de atac extraordinare a revizuirii este de o lună și

acest termen legal, imperativ, de decădere curge de la pronunțarea hotărârii ce

se atacă pe această cale, neexistând, în această materie, nicio derogare

legală.

În acest context,

trebuie subliniat că recurenții revizuienți se puteau conforma acestor

imperative legale, exercitând calea de atac a revizuirii, prin introducerea în

termen a cererii de revizuire, întrucât cunoșteau soluția pronunțată de

instanța de recurs, încă de la pronunțare, doar pentru motivarea acestei cereri

fiind necesară redactarea hotărârii ce se ataca.

Nu poate fi

reținut nici argumentul, conform căruia instanța ce a pronunțat decizia nr. 203

din 31 ianuarie 2011 nu a menționat, în

dispozitivul

acestei decizii, tardivitatea cererii de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât această mențiune nu era legal posibilă,

câtă vreme această instanță se dezînvestise de cererea formulată în baza art. 322

pct. 7 C. proc. civ., prin declinarea competenței, astfel încât o instanță

necompetentă material nu putea aprecia asupra tardivității cererii.

În ceea

ce privește argumentele ce țin de fondul cererii, acestea exced cauzei și nu se

impun a fi analizate, excepția tardivității cererii de revizuire fiind o

excepție de procedură, absolută, peremptorie, ce trebuie analizată cu

prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse, apreciind că instanța de revizuire a aplicat corect

dispozițiile legale incidente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienții B.N. și

B.A. împotriva

deciziei nr. 429 din 22

martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s

ecția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienții B.N. și B.A. împotriva deciziei nr. 429 din 22 martie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

14 martie 2012.