ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5044/2008

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

7344/117 din 21 august 2006 la Tribunalul Cluj, reclamantul B.C.E.V.R. în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Dej prin Primarul Municipiului

Dej, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

anularea dispoziției nr. 2381 din 20 iulie 2006 emisă de Primarul Municipiului

Dej și obligarea pârâtei la restituirea în natură a construcției și terenului

în suprafață de 2253 mp, situate în municipiul Dej, înscrise în C.F. nr. 3144 Dej.

Prin sentința civilă nr. 1176 din 21

decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea

reclamantului B.C.E.V.R. împotriva pârâților Primăria municipiului Dej și

Primarul municipiului Dej.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că, notificarea prin care reclamantul a solicitat

restituirea în natură a construcției și a terenului în suprafață de 2253 mp

situată în Dej, înscrise în C.F. 3144 Dej înregistrată la B.E.J. S.A. la data

de 7 noiembrie 2005 a fost depusă tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea

nr. 10/2001, notificările puteau fi formulate în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a acestei lege.

Acest termen

a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 145/2001, astfel încât prin aceste

prelungiri succesive, termenul limită pentru formularea notificărilor a devenit

14 februarie 2002.

Contrar susținerilor reclamantului

Legea nr. 247/2005 nu a stabilit un nou termen de formulare a notificărilor.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 198/A din 6

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamantul B.C.E.V.R. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate

recurentul a arătat că, deși Legea nr. 247/2005 nu prevede în mod expres nicio

modificare a prevederilor art. 22 alin. (1) din lege, sintagma „data intrării

în vigoare a prezentei legi” Legea nr. 10/2001, republicată, acționează

retroactiv.

Prin cererea de recurs, a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 și ale Titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Prin încheierea din 13 decembrie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și

al Titlului I ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției.

Prin decizia nr. 415 din 10 aprilie

2008, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalite

a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și ca neîntemeiată,

excepția de neconstituționalitate a prevederilor Titlului I al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicate,

Înalta Curte, constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și

completării Legii nr. 10/2001, evidențiate prin Titlul I al legii.

Aceste modificări nu se referă la

art. 21 alin. (1) din forma inițială a Legii nr. 10/2001, devenit art. 22 alin.

(1) din aceeași lege, republicată, după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005,

ci își păstrează conținutul astfel că nu se poate susține retroactivitatea

legii noii.

Prin urmare, atât prima instanță cât

și cea de apel au reținut corect că, termenul de decădere instituit prin art.

21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) din aceeași lege,

republicată, nu a fost modificat și ca atare nu poate fi vorba de o repunere în

termen.

Reținând că respingerea contestației

s-a dispus în mod corect întrucât notificarea a fost tardiv formulată, recursul

este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul

B.C.E.V.R.

împotriva

deciziei nr. 198/A/2007 din 6 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 septembrie

2008.