ÎCCJ, Decizia nr. 18/2012
ÎCCJ, Decizia nr. 18/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2462 din 20 iunie 2011,
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția penală, în Dosarul nr. 1027/44/2010, s-a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale în ceea ce privește
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. și s-a luat act de retragerea recursului declarat
de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinței penale nr. 34/F din 7 martie 2011
a Curții de Apel Galați, secția și pentru cauze cu minori,
cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această soluție, prima instanță a
reținut următoarele:
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, a fost
sesizată cu recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva
sentinței penale nr. 34/ F din 7 martie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția și pentru cauze cu minori.
La termenul din 20
iunie 2011, reprezentantul recurentei petente a invocat excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen., susținând că prin punerea părților în
imposibilitate de exercitare vreunei căi de atac împotriva hotărârii
pronunțate în procedura prevăzută de art. 278
1
C.
proc. pen., se încalcă principiul accesului la justiție.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că
dispozițiile legale a căror constituționalitate sunt criticate
de către petentă – respectiv prevederile art. 278
1
alin. (1)
C. proc. pen. - nu îndeplinesc exigențele ce decurg din dispozițiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constatându-se că petenta nu a dovedit
un interes juridic consistent în soluționarea acestei excepții
și implicit a căii de atac exercitate.
În
consecință, prima instanță, constatând că nu sunt
îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale formulată de petenta SC P.F. SRL cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs petenta SC P.F. SRL, fără a depune, în
scris la dosar, motivele de recurs.
Examinând recursul
formulat de petenta SC P.F. SRL, în baza actelor și lucrărilor de la
dosarul cauzei, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente,
Curtea constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce
se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 29 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că
admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este
condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru
cerințe stipulate expres de textul legislativ: a) starea de procesivitate,
în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un
incident procedural creat în fața uni judecător sau arbitru, ce
trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în
sensul că excepția privește un act normativ, lege sau
ordonanță, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac
obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind
neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții
Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a
excepției de neconstituționalitate.
Instanța de
judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de
neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci
exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu
soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi
obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.
În cauză,
excepția de neconstituționalitate invocată, privind
dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., vizează
texte de lege care sunt în vigoare și nu s-au constatat anterior printr-o
decizie a Curții Constituționale că sunt neconstituționale.
Referitor la
condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea
cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie
să privească incidența dispoziției legale, a cărei
neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința
soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății,
adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței
judecătorești.
Astfel, decizia
Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie
să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului
hotărârii din procesul principal.
Aceasta presupune, pe
de o parte, existența unei legături directe dintre norma
contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă
parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să
aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei
judecătorului.
Dreptul de a invoca o
excepție de neconstituționalitate este un drept subiectiv, protejat
de lege, care nu are caracter absolut și trebuie exercitat în
condițiile și în limitele stabilite de lege (cu bună
credință), cu respectarea scopului legii și nu pentru a se
încerca denaturarea legii sau a se împiedica aplicarea unei instituții
și norme legale.
În speță,
petenta SC P.F. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., susținând
că prin punerea părților în imposibilitate de exercitare vreunei
căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în procedura
prevăzută de art. 278
1
C. proc. pen., se încalcă
principiul accesului la justiție.
În mod corect, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală, a
apreciat că textele de lege criticate nu au o legătură
directă cu soluționarea procesului penal, iar pe de altă parte
rolul concret pe care îl va avea decizia în acest proces trebuie să se
materializeze asupra conținutului deciziei judecătorului.
Cum în cauză,
petenta nu a indicat textele din Constituția României care sunt
încălcate prin dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc.
pen., ea preconizând o soluție legislativă de repunere în vigoare a dispozițiilor
abrogate prin Legea nr. 202/2010, care permiteau recursul în cauzele
soluționate, în baza art. 278
1
alin. (1) din același cod.
Astfel, Înalta Curte
apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut
că petenta nu a dovedit un interes juridic consistent în soluționarea
acestei excepții și implicit a căii de atac exercitate; mai mult
decât atât, petenta a solicitat instanței să se ia act de retragerea
recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 34/ F din 7 martie 2011
a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Față de
considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele
prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., care să
poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat
recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva dispoziției de
respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1)0 C. proc. pen., dispoziție cuprinsă în Decizia nr. 2462 din
20 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1027/44/2010.
Totodată, în
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi
obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva dispoziției
de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu
privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., dispoziție cuprinsă în Decizia
nr. 2462 din 20 iunie 2011, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1027/44/2010.
Obligă recurenta
petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2012.