ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi penale față de O.M., M.G. - avocați în Baroul București, B.G. - inginer și consilier în proprietate intelectuală și I.T. - jurist și consilier în proprietate industrială, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. iar, SC L. SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a reținut următoarele: La data de 14 aprilie 2011, persoana vătămată B.D.

a înaintat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care a sesizat o serie de fapte, în accepțiunea sa, săvârșite de mai multe persoane în legătură cu o serie de înscrisuri care au fost depuse și avute în vedere de către instanțele de judecată și procurori. În concret, aceasta fără a fi suficient de coerentă și inteligibilă, a menționat că formulează plângere penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., împotriva următoarelor persoane, fizice și juridice care au participat la realizarea și întocmirea unor expertize de specialitate: O.M. - avocat și consilier în proprietate industrială, M.G. - avocat și consilier în proprietate industrială, B.G., consilier în proprietate industrială, SC I.C.

SRL Sinaia, SC L. SRL Ilfov. De asemenea, persoana vătămată a făcut vorbire despre Dosarul nr. 1337/3/2010 al Tribunalului București, în care se deduce că este parte, apoi despre Dosarul nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și Dosarul nr. 6119/121/2010 al Curții de Apel Galați în care s-a înțeles că aceasta a avut interes. Cele 3 persoane consilieri în proprietate industrială și avocați, au săvârșit infracțiunea de fals intelectual, după cum apreciază persoana vătămată, cu ocazia întocmirii unor expertize, însă această împrejurare nu este foarte clară. În vederea stabilirii cu exactitate a obiectului plângerii și a nemulțumirii persoanei vătămate la data de 12 octombrie 2011 aceasta a fost audiată de procuror.

Cu această ocazie, s-au stabilit următoarele: Persoana vătămată deține 2 certificate de design (desene și modele) industriale, având calitatea de autor și titular. În anul 2007, aceasta a formulat o plângere penală împotriva a 22 firme și a reprezentanților lor, pentru faptele de contrafacere prevăzute de Legea nr. 129/1992, formându-se Dosarul nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați care a fost soluționat cu neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere, inițial s-a admis plângerea în vederea continuării completării cercetărilor, ulterior noua soluție a fost tot de neîncepere a urmăririi penale. Copiile acestor soluții sunt atașate la dosarul cauzei.

Nemulțumită fiind, persoana vătămată a accesat calea instanței de judecată formulând plângere la Tribunalul Galați, ulterior soluția rămânând definitivă la Curtea de Apel Galați Dosarul nr. 6119/121/2010, prin respingerea plângerii. Nemulțumirea viza faptul că în cadrul Dosarului nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a realizat și depus, de către părțile adverse o expertiză tehnică extrajudiciară în domeniul proprietății industriale - desene și modele industriale - fără participarea sa, împiedicând-o astfel, să-și exprime punctul de vedere. Dosarul nr. 6119/121/2010 al Curții de Apel Galați s-a format ca urmare a căii de atac exercitate de persoana vătămată împotriva soluției pronunțate de Tribunalul Galați, în cauza în care aceasta a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăriri penale din Dosarul nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galați.

Una dintre firmele împotriva căreia aceasta a formulat plângere, era reprezentată de O.M., avocat și consilier în proprietate industrială din București, care și în prezent îi reprezintă interesele SC L. SRL. Această din urmă societate a acționat-o în judecată pe persoana vătămată în anul 2010 (Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului București, cu ultim termen de judecată 11 octombrie 2011), în vederea anulării unui model industrial „țiglă". În cadrul procesului s-a efectuat o expertiză judiciară de specialitate (copia ei fiind depusă de persoana vătămată cu ocazia audierii sale de procuror în data de 12 octombrie 2011), însă în lipsa persoanei vătămate, deși aceasta era parte în proces. Mai mult decât atât, conform plângerii, în acea expertiză au fost preluate integral o parte din probele care au stat la baza expertizei efectuate în Dosarul nr. 42/P/2007 al Tribunalul Galați, toate acestea fiind falsuri în accepțiunea persoanei vătămate.

În plus, față de ceea ce s-a menționat în plângere, persoana vătămată a precizat faptul că, cea de-a doua expertiză, despre care s-a făcut vorbire mai sus, a fost întocmită de I.T. expert în proprietate industrială care a cunoscut și utilizat falsuri la întocmirea acestui act depus la instanța de judecată a Tribunalului București. Deci, falsurile pe care le sesizează persoana vătămată, din contextul general, se înțeleg a fi săvârșite de către M.G., avocat și consilier în proprietate industrială și B.G., consilier în proprietate industrială, cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în domeniul proprietății industriale, depuse și avute în vedere la soluționarea Dosarului penal nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galați și ulterior în cadrul dosarelor formate la instanța de judecată, ca urmare a plângerilor formulate de persoana vătămată.

În ceea ce privește falsul săvârșit de O.M., avocat și consilier în proprietate industrială, această împrejurare ar consta în faptul că aceasta, ca ; reprezentant al SC L. SRL a folosit cele 2 expertize la instanțele de judecată și parchet, deși a cunoscut că ele nu corespundeau adevărului și aveau la bază elemente falsificate (în ceea ce privește expertiza din Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului București falsificate de către expertul I.T. cu ocazia întocmirii ei). Analizând cauza sub toate aspectele, precum și documentele în copie depuse de persoana vătămată, se constată faptul că expertiza realizată în Dosarul penal nr. 42/P/2007 a Tribunalului Galați, a fost dispusă și analizată de procurorul care soluționat cauza.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale, care a nemulțumit-o pe persoana vătămată, a fost atacată, conform plângerii nr. 421/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați atât pe linia parchetului, cât și ulterior, pe calea instanței de judecată, toate instituțiile opinând că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost temeinică și legală, iar plângerile persoanei vătămate au fost respinse ce nefondate. Dacă ar fi existat vreo suspiciune legată de faptul că Raportul de Expertiză Tehnică Extrajudiciară în Domeniul Proprietății Industriale (întocmit de avocat G.M. și inginer G.B.) este fals sau au la bază elemente nereale, false, cu siguranță una dintre instituțiile care au dispus-o, analizat-o și folosit-o, ar fi trebuit să sesizeze acest aspect și să dispună cercetări pe cale de consecință.

Ba, mai mult decât atât, nici persoana vătămată nu a sesizat această împrejurare până acum, deși cauza penală ce cuprinde prima expertiză ce a nemulțumit-o pe persoana vătămată a fost înregistrată în 2007 de la acea dată și până în prezent existând suficient timp și pentru clarificarea acestui aspect. În ceea ce privește expertiza dispusă și realizată în Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, din conținutul ei rezultă că s-au parcurs etapele legale pe care întocmirea unui astfel de înscris îl cere, mai mult decât atât, conform „notei" de la „Cap. III Desfășurarea expertizei", persoana vătămată B.D. a fost înștiințată de efectuarea acestei expertize, trebuia să participe și să fie prezentă în vederea prezentării unui punct de vedere, lucru pe care nu l-a făcut nici măcar, ulterior, în scris.

Nici măcar aceasta cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 12 octombrie 2011, nu a fost în măsură să puncteze sau să precizeze care sunt falsurile care stau la baza întocmirii expertizei, împrejurare în care s-a apreciat că nu există nici un indiciu în acest sens, ar în sarcina expertului care a întocmit acest înscris sau a avocatului O.M. care l-a folosit la instanță, nu se pot reține fapte prevăzute de legea penală. Aceiași situație există și pentru avocat M.G. care a participat la efectuarea expertizei din Dosarul nr. 42/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați. În ceea ce privește SC I.C. SRL Sinaia și SC L. SRL Ilfov, s-a înțeles că, cel puțin față de acesta din urmă, persoana vătămată a formulat plângere, deoarece era cea care a chemat-o în judecată în Dosarul nr. 13137/3/2010, care încă nu este soluționat.

Ulterior, la data de 19 octombrie 2011, persoana vătămată a înaintat un set de acte în copie precum și o „ completare a declarației sale din 12 octombrie 2011", înscrisuri care au fost analizate și avute în vedere la soluționarea cauzei. Cu toate acestea, informațiile suplimentare formulate de persoana vătămată nu au fost de natură a schimba opinia creată, conform căreia plângerea este nefondată, iar față de persoanele cercetate nu s-au conturat indicii de vinovăție. Suspiciunile evidențiate de persoana vătămată nu pot fi reținute drept indicii ale infracțiunii, cu atât mai mult cu cât așa cum deja s-a menționat, actele față de care persoana vătămată și-a manifestat nemulțumirea au mai fost avute în vedere de magistrați și procurori (expertiza tehnică întocmită de avocat G.M.

și inginer B.G.) ori, aceasta nu a îndeplinit parte din obligațiile care îi reveneau în ceea ce privește participarea la stabilirea obiectivelor celei de a doua expertize (cea întocmită de expert I.T). În ceea ce privește SC L. SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia, persoana vătămată a menționat că „vinovăția" lor va fi reprezentată de faptul că „au comandat și plătit această rezolvare juridică, prin fals" ceea ce din punct de vedere juridic ar putea însemna o instigare prevăzută de art. 25 C. pen. la falsul intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. însă, atât timp cât aceasta din urmă infracțiune nu există, forma instigării nu poate exista separat, de sine stătător. Împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere petentul B.D.

la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Rezoluția nr. 1091/11/2/2011 din data de 05 decembrie 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D., arătând că persoanele fizice din cadrul societăților comerciale L. SRL Ilfov și I.C. SRL Sinaia, nu puteau fi cercetate penal pentru instigare la fals intelectual întrucât din cercetări a rezultat că cele două societăți nu au săvârșit această infracțiune. În această situație, răspunderea penală a persoanelor fizice este subsidiară și poate fi angajată numai dacă este angajată, în principal, răspunderea persoanelor juridice.

Împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere petentul B.D., în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând reținerea cauzei spre rejudecate și condamnarea făptuitorilor împotriva cărora a formulat plângere. Prin Sentința penală nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. Pentru a hotărî astfel a reținut că nu există la dosar nici o probă din care să reiasă că în urma întocmirii expertizei s-ar fi săvârșit de către expertul care a întocmit raportul de expertiză sau de către avocatul O.M., vreo faptă de natură penală.

Nici avocatul M.G. împreună cu inginerul B.G. care au participat la efectuarea expertizei nu au comis vreo infracțiune, conform probatoriului administrat. S-a reținut aceeași situație și în ceea ce îl privește pe expertul I.T., în sensul că, din întregul probatoriu administrat în dosar, nu reiese că acesta ar fi încălcat legea penală. De asemenea, SC L. SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia s-a reținut că nu se pot face vinovate de săvârșirea infracțiunilor descrise de petent, întrucât nu s-a făcut dovada vinovăției persoanelor angajate la aceste firme. Împotriva Sentinței nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1599/44/2011.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul formulat de recurentul petent B.D., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin Sentința penală nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D. împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen.

nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție . Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva Sentinței penale nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva Sentinței penale nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțata în ședință publică, azi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS