ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3272/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 264/P/2011 din data de 28

octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de O.M., M.G. - avocați în Baroul București,

B.G. - inginer și consilier în proprietate intelectuală și I.T. - jurist și consilier

în proprietate industrială, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 289 C. pen. iar, SC L. SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C.

pen.

Pentru a dispune astfel,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a reținut următoarele:

La data de 14 aprilie

2011, persoana vătămată B.D. a înaintat o plângere la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați prin care a sesizat o serie de fapte, în accepțiunea sa,

săvârșite de mai multe persoane în legătură cu o serie de înscrisuri care au

fost depuse și avute în vedere de către instanțele de judecată și procurori.

În concret, aceasta

fără a fi suficient de coerentă și inteligibilă, a menționat că formulează

plângere penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută

de art. 289 C. pen., împotriva următoarelor persoane, fizice și juridice care

au participat la realizarea și întocmirea unor expertize de specialitate: O.M.

- avocat și consilier în proprietate industrială, M.G. - avocat și consilier în

proprietate industrială, B.G., consilier în proprietate industrială, SC I.C.

SRL Sinaia, SC L. SRL Ilfov.

De asemenea, persoana

vătămată a făcut vorbire despre Dosarul nr. 1337/3/2010 al Tribunalului

București, în care se deduce că este parte, apoi despre Dosarul nr. 42/P/2007

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și Dosarul nr. 6119/121/2010 al

Curții de Apel Galați în care s-a înțeles că aceasta a avut interes.

Cele 3 persoane

consilieri în proprietate industrială și avocați, au săvârșit infracțiunea de

fals intelectual, după cum apreciază persoana vătămată, cu ocazia întocmirii

unor expertize, însă această împrejurare nu este foarte clară.

În vederea stabilirii

cu exactitate a obiectului plângerii și a nemulțumirii persoanei vătămate la

data de 12 octombrie 2011 aceasta a fost audiată de procuror. Cu această

ocazie, s-au stabilit următoarele:

Persoana vătămată

deține 2 certificate de design (desene și modele) industriale, având calitatea

de autor și titular.

În anul 2007, aceasta

a formulat o plângere penală împotriva a 22 firme și a reprezentanților lor,

pentru faptele de contrafacere prevăzute de Legea nr. 129/1992, formându-se

Dosarul nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați care a fost

soluționat cu neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluții s-a

formulat plângere, inițial s-a admis plângerea în vederea continuării

completării cercetărilor, ulterior noua soluție a fost tot de neîncepere a

urmăririi penale. Copiile acestor soluții sunt atașate la dosarul cauzei.

Nemulțumită fiind,

persoana vătămată a accesat calea instanței de judecată formulând plângere la

Tribunalul Galați, ulterior soluția rămânând definitivă la Curtea de Apel

Galați Dosarul nr. 6119/121/2010, prin respingerea plângerii.

Nemulțumirea viza

faptul că în cadrul Dosarului nr. 42/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați s-a realizat și depus, de către părțile adverse o expertiză

tehnică extrajudiciară în domeniul proprietății industriale - desene și modele

industriale - fără participarea sa, împiedicând-o astfel, să-și exprime punctul

de vedere.

Dosarul nr.

6119/121/2010 al Curții de Apel Galați s-a format ca urmare a căii de atac

exercitate de persoana vătămată împotriva soluției pronunțate de Tribunalul

Galați, în cauza în care aceasta a formulat plângere împotriva soluției de

neîncepere a urmăriri penale din Dosarul nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galați.

Una dintre firmele împotriva căreia aceasta a formulat plângere, era

reprezentată de O.M., avocat și consilier în proprietate industrială din

București, care și în prezent îi reprezintă interesele SC L. SRL.

Această din urmă

societate a acționat-o în judecată pe persoana vătămată în anul 2010 (Dosarul

nr. 13137/3/2010 al Tribunalului București, cu ultim termen de judecată 11

octombrie 2011), în vederea anulării unui model industrial „țiglă".

În cadrul procesului

s-a efectuat o expertiză judiciară de specialitate (copia ei fiind depusă de

persoana vătămată cu ocazia audierii sale de procuror în data de 12 octombrie

2011), însă în lipsa persoanei vătămate, deși aceasta era parte în proces. Mai

mult decât atât, conform plângerii, în acea expertiză au fost preluate integral

o parte din probele care au stat la baza expertizei efectuate în Dosarul nr.

42/P/2007 al Tribunalul Galați, toate acestea fiind falsuri în accepțiunea

persoanei vătămate.

În plus, față de ceea

ce s-a menționat în plângere, persoana vătămată a precizat faptul că, cea de-a

doua expertiză, despre care s-a făcut vorbire mai sus, a fost întocmită de I.T.

expert în proprietate industrială care a cunoscut și utilizat falsuri la

întocmirea acestui act depus la instanța de judecată a Tribunalului București.

Deci, falsurile pe

care le sesizează persoana vătămată, din contextul general, se înțeleg a fi

săvârșite de către M.G., avocat și consilier în proprietate industrială și

B.G., consilier în proprietate industrială, cu ocazia efectuării expertizei

tehnice judiciare în domeniul proprietății industriale, depuse și avute în

vedere la soluționarea Dosarului penal nr. 42/P/2007 al Tribunalului Galați și

ulterior în cadrul dosarelor formate la instanța de judecată, ca urmare a

plângerilor formulate de persoana vătămată.

În ceea ce privește

falsul săvârșit de O.M., avocat și consilier în proprietate industrială,

această împrejurare ar consta în faptul că aceasta, ca ; reprezentant al SC L.

SRL a folosit cele 2 expertize la instanțele de judecată și parchet, deși a

cunoscut că ele nu corespundeau adevărului și aveau la bază elemente

falsificate (în ceea ce privește expertiza din Dosarul nr. 13137/3/2010 al

Tribunalului București falsificate de către expertul I.T. cu ocazia întocmirii

ei).

Analizând cauza sub

toate aspectele, precum și documentele în copie depuse de persoana vătămată, se

constată faptul că expertiza realizată în Dosarul penal nr. 42/P/2007 a

Tribunalului Galați, a fost dispusă și analizată de procurorul care soluționat

cauza. Soluția de neîncepere a urmăririi penale, care a nemulțumit-o pe

persoana vătămată, a fost atacată, conform plângerii nr. 421/11/2/2008 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați atât pe linia parchetului, cât și

ulterior, pe calea instanței de judecată, toate instituțiile opinând că soluția

de neîncepere a urmăririi penale a fost temeinică și legală, iar plângerile persoanei

vătămate au fost respinse ce nefondate.

Dacă ar fi existat

vreo suspiciune legată de faptul că Raportul de Expertiză Tehnică

Extrajudiciară în Domeniul Proprietății Industriale (întocmit de avocat G.M. și

inginer G.B.) este fals sau au la bază elemente nereale, false, cu siguranță

una dintre instituțiile care au dispus-o, analizat-o și folosit-o, ar fi

trebuit să sesizeze acest aspect și să dispună cercetări pe cale de consecință.

Ba, mai mult decât atât, nici persoana vătămată nu a sesizat această împrejurare

până acum, deși cauza penală ce cuprinde prima expertiză ce a nemulțumit-o pe

persoana vătămată a fost înregistrată în 2007 de la acea dată și până în

prezent existând suficient timp și pentru clarificarea acestui aspect.

În ceea ce privește

expertiza dispusă și realizată în Dosarul nr. 13137/3/2010 al Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, din conținutul ei rezultă că s-au parcurs

etapele legale pe care întocmirea unui astfel de înscris îl cere, mai mult

decât atât, conform „notei" de la „Cap. III Desfășurarea expertizei",

persoana vătămată B.D. a fost înștiințată de efectuarea acestei expertize,

trebuia să participe și să fie prezentă în vederea prezentării unui punct de

vedere, lucru pe care nu l-a făcut nici măcar, ulterior, în scris.

Nici măcar aceasta cu

ocazia audierii sale de către procuror la data de 12 octombrie 2011, nu a fost

în măsură să puncteze sau să precizeze care sunt falsurile care stau la baza

întocmirii expertizei, împrejurare în care s-a apreciat că nu există nici un indiciu

în acest sens, ar în sarcina expertului care a întocmit acest înscris sau a

avocatului O.M. care l-a folosit la instanță, nu se pot reține fapte prevăzute

de legea penală.

Aceiași situație

există și pentru avocat M.G. care a participat la efectuarea expertizei din

Dosarul nr. 42/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În ceea ce privește

SC I.C. SRL Sinaia și SC L. SRL Ilfov, s-a înțeles că, cel puțin față de acesta

din urmă, persoana vătămată a formulat plângere, deoarece era cea care a chemat-o

în judecată în Dosarul nr. 13137/3/2010, care încă nu este soluționat.

Ulterior, la data de

19 octombrie 2011, persoana vătămată a înaintat un set de acte în copie precum

și o „ completare a declarației sale din 12 octombrie 2011", înscrisuri

care au fost analizate și avute în vedere la soluționarea cauzei. Cu toate

acestea, informațiile suplimentare formulate de persoana vătămată nu au fost de

natură a schimba opinia creată, conform căreia plângerea este nefondată, iar

față de persoanele cercetate nu s-au conturat indicii de vinovăție.

Suspiciunile

evidențiate de persoana vătămată nu pot fi reținute drept indicii ale

infracțiunii, cu atât mai mult cu cât așa cum deja s-a menționat, actele față

de care persoana vătămată și-a manifestat nemulțumirea au mai fost avute în

vedere de magistrați și procurori (expertiza tehnică întocmită de avocat G.M.

și inginer B.G.) ori, aceasta nu a îndeplinit parte din obligațiile care îi

reveneau în ceea ce privește participarea la stabilirea obiectivelor celei de a

doua expertize (cea întocmită de expert I.T).

În ceea ce privește

SC L. SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia, persoana vătămată a menționat că

„vinovăția" lor va fi reprezentată de faptul că „au comandat și plătit

această rezolvare juridică, prin fals" ceea ce din punct de vedere juridic

ar putea însemna o instigare prevăzută de art. 25 C. pen. la falsul intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen. însă, atât timp cât aceasta din urmă infracțiune

nu există, forma instigării nu poate exista separat, de sine stătător.

Împotriva Rezoluției

nr. 264/P/2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat

plângere petentul B.D. la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin Rezoluția nr.

1091/11/2/2011 din data de 05 decembrie 2011, Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul B.D., arătând că persoanele fizice din cadrul societăților

comerciale L. SRL Ilfov și I.C. SRL Sinaia, nu puteau fi cercetate penal pentru

instigare la fals intelectual întrucât din cercetări a rezultat că cele două

societăți nu au săvârșit această infracțiune. În această situație, răspunderea

penală a persoanelor fizice este subsidiară și poate fi angajată numai dacă

este angajată, în principal, răspunderea persoanelor juridice.

Împotriva Rezoluției

nr. 264/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat

plângere petentul B.D., în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., solicitând

reținerea cauzei spre rejudecate și condamnarea făptuitorilor împotriva cărora

a formulat plângere.

Prin Sentința penală

nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D.

împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că nu există la dosar nici o probă din care să reiasă că în

urma întocmirii expertizei s-ar fi săvârșit de către expertul care a întocmit

raportul de expertiză sau de către avocatul O.M., vreo faptă de natură penală.

Nici avocatul M.G.

împreună cu inginerul B.G. care au participat la efectuarea expertizei nu au

comis vreo infracțiune, conform probatoriului administrat.

S-a reținut aceeași

situație și în ceea ce îl privește pe expertul I.T., în sensul că, din întregul

probatoriu administrat în dosar, nu reiese că acesta ar fi încălcat legea

penală.

De asemenea, SC L.

SRL Ilfov și SC I.C. SRL Sinaia s-a reținut că nu se pot face vinovate de

săvârșirea infracțiunilor descrise de petent, întrucât nu s-a făcut dovada

vinovăției persoanelor angajate la aceste firme.

Împotriva Sentinței

nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.D., cauza fiind înregistrată pe

rolul Înaltei Curți sub nr. 1599/44/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul

formulat de recurentul petent B.D., este inadmisibil, având în vedere că

decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Sentința penală nr. 65/F din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins,ca nefondată, plângerea

formulată de petentul B.D. împotriva Rezoluției nr. 264/P/2011 din data de 28

octombrie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în

condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context

procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras

inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în

fața Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva

Sentinței penale nr. 65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul B.D. împotriva Sentinței penale nr.

65/F din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțata în ședință

publică, azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS