ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2012

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, investită cu soluționarea apelului declarat de Parchet împotriva sentinței penale nr. 65 din 20 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, în temeiul art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatei L.E. este legală și temeinică, măsură pe care a menținut-o. S-au reținut, în esență, următoarele: Inculpata L.E. a fost arestată preventive prin încheierea nr. 16/UP din 1 octombrie 2011 a Tribunalului Giurgiu, apreciindu-see că sunt îndeplinite condițiile art. 143 și este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatei se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160 b C. proc. pen. Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze presupounerea rezonabilă că inculpate a săvârșit fapta pentru care a fost condamnată în primă instanță, fiind îndeplinite condițiile art. 143 cu referire la art. 68 1 C. proc. pen. S-a reținut că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatei în libertate îl prezintă este dat în cauză de natura infracțiunii și modalitatea de comitere a acesteia.

Împotriva încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpata L.E.. Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatei se mențin, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel și există temeiuri noi care justifică și impun în continuare privarea de libertate. În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatei, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpata a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând lucrările și actele dosarului, se constată că, în raport de modul concret în care inculpata a conceput și realizat infracțiunea de tentativă la omor, cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, lăsarea acesteia în libertate ar putea crea riscul ca inculpata să repete asemenea fapte și că, deci, se impune menținerea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului penal. Pe de altă parte, natura și modalitatea de comitere a infracțiunii sus-menționate (a aplicat părții vătămate mai multe lovituri de topor, în zona capului, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie) relevă nu doar o periculozitate infracțională, dar și una socială care impun o reacție fermă, deoarece lăsarea în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.

Așa fiind, se constată că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, iar condamnarea inculpatei în primă instanță, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în favoarea acesteia, oferă indicii cu privire la vinovăția inculpatei și constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate. Totodată, în raport de gravitatea concretă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei și de necesitatea bunei desfășurări a judecății în faza căii de atac a apelului, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este jutificată. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva încheierii din 28 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată L.E. împotriva încheierii din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a il-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3057/122/2011 (1137/2012). Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2012.