ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 11 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală,

investită cu soluționarea apelului declarat de Parchet împotriva sentinței

penale nr. 65 din 20 februarie 2012 a Tribunalului Giurgiu, în temeiul art. 300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen, a constatat că măsura arestării

preventive a inculpatei L.E. este legală și temeinică, măsură pe care a

menținut-o.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Inculpata

L.E. a fost arestată preventive prin încheierea nr. 16/UP din 1 octombrie 2011

a Tribunalului Giurgiu, apreciindu-see că sunt îndeplinite condițiile art. 143

și este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând

actele și lucrările dosarului, instanța de apel a apreciat că temeiurile care

au determinat arestarea inițială a inculpatei se mențin, fiind îndeplinită una

din condițiile alternative prev. de art. 160

b

C. proc. pen.

Astfel,

probele administrate până la acest moment procesual nu au făcut să înceteze

presupounerea rezonabilă că inculpate a săvârșit fapta pentru care a fost condamnată

în primă instanță, fiind îndeplinite condițiile art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

S-a

reținut că este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., iar

pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatei în

libertate îl prezintă este dat în cauză de natura infracțiunii și modalitatea

de comitere a acesteia.

Împotriva

încheierii sus-menționate, a declarat recurs inculpata L.E..

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus

luarea măsurii arestării preventive a inculpatei se mențin, așa cum a reținut

în mod corect instanța de apel și există temeiuri noi care justifică și impun

în continuare privarea de libertate.

În

cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii

arestării preventive a inculpatei, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de

textul de lege: inculpata a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Examinând

lucrările și actele dosarului, se constată că, în raport de modul concret în

care inculpata a conceput și realizat infracțiunea de tentativă la omor, cu un

grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârșirea căreia a fost

condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare,

lăsarea acesteia în libertate ar putea crea riscul ca inculpata să repete

asemenea fapte și că, deci, se impune menținerea măsurii preventive pentru buna

desfășurare a procesului penal.

Pe de

altă parte, natura și modalitatea de comitere a infracțiunii sus-menționate (a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri de topor, în zona capului,

provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie) relevă nu doar o

periculozitate infracțională, dar și una socială care impun o reacție fermă, deoarece

lăsarea în libertate ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică.

Așa

fiind, se constată că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii

arestării preventive nu au dispărut, iar condamnarea inculpatei în primă

instanță, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, care subzistă în

favoarea acesteia, oferă indicii cu privire la vinovăția inculpatei și

constituie un temei care justifică în continuare privarea de libertate.

Totodată,

în raport de gravitatea concretă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei

și de necesitatea bunei desfășurări a judecății în faza căii de atac a

apelului, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este

jutificată.

Pentru

aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva

încheierii din 28 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată L.E. împotriva încheierii

din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a il-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 3057/122/2011 (1137/2012).

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 24 mai 2012.