ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față, în baza lucrărilor din coșar, constată următoarele:

La data de 18

august 3010, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, plângerea formulată de petiționara C.V. împotriva rezoluției din

13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial București.

În vederea

soluționării cauzei, instanța a acordat un termen de judecată, în vederea

atașării dosarului în care s-a dispus rezoluția atacată și pentru ca

petiționarul să depună un exemplar al acesteia și a efectuat demersuri pentru

identificarea acestui dosar, aflat pe roiul Tribunalului București, astfel cum

a rezultat din adresa parchetului.

În urma

examinării plângerii scrise și a Deciziei penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010

a Curții de Apel București, depusă la dosar urmare demersurilor instanței, Înalta

Curte constată că plângerea petiționarului este inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) din C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Hotărârea

judecătorului poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut

plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi, precum și de orice

altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.

Din examinarea Deciziei

penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

rezultă că a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta

petiționară C.V. împotriva sentinței penale nr. 716/ F din 18 octombrie 2010 a

Tribunalului București, secția a ll-a penală, care a avut ca obiect plângerea

împotriva soluției procurorului atacată și în prezenta cauză, respectiv

împotriva rezoluției din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul

Teritorial București.

Așa fiind,

rezultă că petiționara a exercitat toate căile de atac prevăzute în cadrul

procedurii strict reglementate de dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., o nouă plângere împotriva aceleiași rezoluții fiind inadmisibilă, în

raport cu prevederile legii.

În raport de

considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarei este inadmisibilă,

urmând a fi respinsă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara C.V. împotriva rezoluției din

13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial București.

Obligă

petiționara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.