ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, în baza lucrărilor din coșar, constată următoarele: La data de 18 august 3010, s-a înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea formulată de petiționara C.V. împotriva rezoluției din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial București. În vederea soluționării cauzei, instanța a acordat un termen de judecată, în vederea atașării dosarului în care s-a dispus rezoluția atacată și pentru ca petiționarul să depună un exemplar al acesteia și a efectuat demersuri pentru identificarea acestui dosar, aflat pe roiul Tribunalului București, astfel cum a rezultat din adresa parchetului.

În urma examinării plângerii scrise și a Deciziei penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, depusă la dosar urmare demersurilor instanței, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Hotărârea judecătorului poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. Din examinarea Deciziei penale nr. 1947 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, rezultă că a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară C.V. împotriva sentinței penale nr. 716/ F din 18 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, care a avut ca obiect plângerea împotriva soluției procurorului atacată și în prezenta cauză, respectiv împotriva rezoluției din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial București.

Așa fiind, rezultă că petiționara a exercitat toate căile de atac prevăzute în cadrul procedurii strict reglementate de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., o nouă plângere împotriva aceleiași rezoluții fiind inadmisibilă, în raport cu prevederile legii. În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiționarei este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara C.V. împotriva rezoluției din 13 martie 2008 dată în Dosarul nr. 30/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial București. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2011.