ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7907/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3166 din 22

octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în Dosarul nr. 2785/204/2007

s-a admis în parte cererea completată și precizată formulată de reclamanții

A.V., A.G., C.M., A.M., A.O.C., având ca obiect partaj judiciar; s-a admis

cererea reconvențională formulată de pârâtul A.P.; s-a constatat că masa

succesorală rămasă de pe urma defunctei A.A. s-a compus din cota de ¼

din terenul și casa de lemn dobândite prin moștenire de la defunctul A.N.; s-a

constatat că pârâtul A.P. a dobândit drept de proprietate asupra terenului în

suprafață de 2396 m.p. din Breaza ca efect al uzucapiunii de 30 de ani după

deschiderea notarială a succesiunii defuncților A.N. și A.A.; s-a constatat că

masa succesorală rămasă de pe urma defunctei S.E. se compune din cota de 1/5

din contravaloarea casei dobândită prin moștenire de la defuncții A.N. și A.A.;

s-a dispus partajarea contravalorii casei în sumă de 3.900 RON, prin atribuirea

acestei sume în lotul pârâtului A.P., cu obligația acestuia de a plăti sultă

celorlalte părți, astfel:

- A.M., soția lui A.G.

primește 195 RON;

- A.V., C.M., A.G.,

primesc 845 RON pe tulpină;

- A.M., soția lui

A.O., primește 195 RON;

- A.O.C. primește 845

RON;

- A.P.A., prin

reprezentant legal Z.C.C., primește 780 RON.

A compensat

cheltuielile de judecată în materie de partaj.

A obligat

reclamanții, pârâții și intervenienții A.V., A.G., C.M., A.M., A.O.C., A.M.,

A.P.A. la plata, către pârâtul A.P., a sumei de 3.031 RON taxa de timbru

aferentă cererii reconvenționale admise.

A obligat pârâtul

A.P. să restituie suma de 3.031 RON, ajutorul public judiciar reprezentat de

taxa de timbru de plata căreia a fost scutit, în contul unității

administrativ-teritoriale Câmpina.

Prin Decizia civilă

nr. 166 din 3 martie 2010, Tribunalul Prahova, secția civilă, a anulat, ca

netimbrate, apelurile declarate de reclamantul A.O.C. și intervenienta A.M.

împotriva sentinței sus-menționate; a respins, ca nefondate, apelurile

reclamanților A.V., A.G., C.M., A.M. și a obligat apelanții reclamanți, în

solidar, la plata, către intimatul-pârât A.P., a sumei de 2.000 RON cheltuieli

de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 644 din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a constatat nulitatea recursurilor

declarate de reclamanții A.V., A.G., C.M. și A.M. împotriva Deciziei civile nr.

166 din 03 martie 2010 a Tribunalului Prahova, obligând recurenții să plătească

intimaților A.P. și A.P.A. suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 iunie

2011, A.G., C.M. și A.M. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

civile nr. 644 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, arătând că nu

au beneficiat de asistență juridică cu ocazia soluționării recursului, care a

fost constatat nul, iar hotărârea astfel pronunțată este irevocabilă,

neexistând posibilitatea atacării decât cu prezenta cale extraordinară de atac.

Înalta Curte,

analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din

oficiu, constată următoarele:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin intermediul

căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea

unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Competența de

soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se

atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă

determinată de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară

de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un

control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței

care a pronunțat hotărârea și nu a instanței superioare.

Față de formularea și

finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de

competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca

atare.

În speță,

contestatorii au supus acestei căi de atac Decizia civilă nr. 644 din 15

septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin care s-a constatat nulitatea recursurilor declarate

de reclamanții A.V., A.G., C.M. și A.M. împotriva Deciziei civile nr. 166 din 3

martie 2010 a Tribunalului Prahova.

În atare situație,

instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță ce

a pronunțat hotărârea atacată, fapt ce face inutilă analiza pe fond a

contestației, motiv pentru care se va declina competența de soluționare în

favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de

soluționare a contestației în anulare formulată de A.G., A.M. (în prezent,

decedată), C.M. împotriva Deciziei civile nr. 644 din 15 septembrie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

în favoarea acestei instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 noiembrie 2011.