ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 12 ianuarie 2011 reclamanții Primăria Comunei Topalu, Comuna Topalu a solicitat în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului Constanța, Curtea de Conturi a României anularea procesului verbal nr. 2769/2010, Decizia 36/2010 și încheierea VI 398/2010. Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă 40 din 09 februarie 2011 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ, unde a fost înregistrat la 14 martie 2011. Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat de Curtea de Apel Constanța că în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind înlăturate dispozițiile din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr. 130/2010.

S-a apreciat că în cauză actul administrativ supus cenzurii instanței este în fapt Decizia emisă de Camera de Conturi a județului Constanța prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este analizată de instanță. În urma declinării cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal . Prin sentința civilă nr. 620/CA din 14 aprilie 2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța. S-a declinat cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, s-a apreciat de tribunal că actul administrativ care poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ potrivit Hotărârii nr. 130/2010 este încheierea din 23 decembrie 2010 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, iar în raport de autoritatea emitentă – Curtea de Conturi a României competența materială revine curții de apel atât în raport de dispozițiile Hotărârii nr. 130/2010 dar și în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență va stabili pentru următoarele considerente că în cauză competența materială de soluționare revine, în primă instanță Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentei acțiuni reprezintă anularea procesului verbal nr. 2769/2010, a Deciziei 36/2010 ambele emise de Camera de Conturi a Județului Constanța și a Încheierii VI 398 din 23 decembrie 2010. În fapt se reține următoarea situație de fapt: Camera de Conturi a Județului Constanța a încheiat procesul verbal de constatare din 10 septembrie 2010 în urma controlului efectuat în perioada 16 august 2010-10 septembrie 2010 la Primăria Topalu iar ulterior s-a întocmit Decizia 36 din 7 octombrie 2010. Împotriva Deciziei 36/2010 s-a formulat contestație de conducătorul entității verificate care a fost soluționată de Curtea de Conturi a României prin Încheierea VI.398 din 23 decembrie 2010. Această încheiere a fost contestată prin prezenta acțiune, ce a fost înregistrată la 12 ianuarie 2011 pe rolul Curții de Apel Constanța.

În raport de situația de fapt sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 94/1992 raportat la Hotărârea nr. 130/2010 care se aplică cu prioritate ca acte normative cu caracter special, în cauză nefiind admisă vreo excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 227 – 229 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2009 prin care este stabilită competența în favoare curților de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate.

Art. 1 din Legea 94/1992 arată că litigiile rezultate din activitatea Curții Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate iar la alin. (5) se arată că în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se exercită prin camerele de conturi județene și a Municipiului București, structuri fără personalitate juridică . Art. 11 alin. (2) din Legea 94/1992 arată că organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în temeiul acestei legi . În baza acestor prevederi legale s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi . În acest regulament se prevede că procesul verbal de constatare reprezintă un act de control în baza căruia se emite o decizie care poate fi contestată în termen de 15 zile de la primire , contestația se depune la structura Curții de Conturi care a emis decizia.

Contestația se soluționează de comisiile de soluționare a contestațiilor care emit o încheiere în acest sens. Art. 225 din regulament arată că încheierea emisă se comunică entității căruia i-au fost dispuse măsuri prin decizie cât și structurii de specialitate care a emis decizia . Conform art. 227 din Hotărârea 130/2010 împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă care conform art. 228 este Curtea de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate . În speță reclamantul a contestat încheierea nr. VI.398 din 23 decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi precum și celelalte acte ce au stat la baza emiterii acesteia (procesul verbal de constatare și decizia).

Astfel se poate aprecia competența Curții de Apel atât în conformitate cu Legea 94/1992 raportat la Hotărârea 130/2010 dar și față de dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., și art. 10 din Legea 554/2004 având în vedere că actul contestat respectiv încheierea este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv Curtea de Conturi a României . Nu se poate reține că actul administrativ supus cenzurii este decizia 32/2010 întrucât conform dispozițiilor legale, respectiv Hotărârea 130/2010 instanța de judecată poate fi sesizată doar în ceea ce privește legalitatea încheierii pronunțate ca urmare a soluționării contestației împotriva deciziei . În consecință, Curtea în baza art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal . Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iulie 2011.