ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3911/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 12 ianuarie 2011 reclamanții

Primăria Comunei Topalu, Comuna Topalu a solicitat în contradictoriu cu Curtea

de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului Constanța, Curtea de Conturi

a României anularea procesului verbal nr. 2769/2010, Decizia 36/2010 și

încheierea VI 398/2010.

Curtea de Apel

Constanța prin sentința civilă 40 din 09 februarie 2011 a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ, unde a fost înregistrat la 14 martie 2011.

Pentru a pronunța

această sentință s-a apreciat de Curtea de Apel Constanța că în cauză se aplică

cu prioritate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind înlăturate dispozițiile

din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi nr.

130/2010.

S-a apreciat că în

cauză actul administrativ supus cenzurii instanței este în fapt Decizia emisă

de Camera de Conturi a județului Constanța prin care au fost stabilite anumite

măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este

analizată de instanță.

În urma declinării

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios

administrativ și fiscal .

Prin sentința civilă

nr. 620/CA din 14 aprilie 2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Constanța.

S-a declinat cauza

spre competentă soluționare la Curtea de Apel Constanța.

S-a constatat ivit

conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această sentință, s-a apreciat de tribunal că actul administrativ care poate fi

supus cenzurii instanței de contencios administrativ potrivit Hotărârii nr. 130/2010

este încheierea din 23 decembrie 2010 emisă de Comisia de soluționare a

contestațiilor, iar în raport de autoritatea emitentă – Curtea de Conturi a

României competența materială revine curții de apel atât în raport de

dispozițiile Hotărârii nr. 130/2010 dar și în raport de dispozițiile art. 10

din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de

Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență va stabili pentru

următoarele considerente că în cauză competența materială de soluționare

revine, în primă instanță Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentei

acțiuni reprezintă anularea procesului verbal nr. 2769/2010, a Deciziei 36/2010

ambele emise de Camera de Conturi a Județului Constanța și a Încheierii VI 398

din 23 decembrie 2010.

În fapt se reține

următoarea situație de fapt:

Camera de Conturi a

Județului Constanța a încheiat procesul verbal de constatare din 10 septembrie 2010

în urma controlului efectuat în perioada 16 august 2010-10 septembrie 2010 la Primăria Topalu iar ulterior s-a întocmit Decizia 36 din 7 octombrie 2010.

Împotriva Deciziei

36/2010 s-a formulat contestație de conducătorul entității verificate care a

fost soluționată de Curtea de Conturi a României prin Încheierea VI.398 din 23

decembrie 2010.

Această încheiere a

fost contestată prin prezenta acțiune, ce a fost înregistrată la 12 ianuarie 2011

pe rolul Curții de Apel Constanța.

În raport de situația

de fapt sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 94/1992 raportat la Hotărârea nr. 130/2010 care se aplică cu prioritate ca acte normative cu caracter special, în

cauză nefiind admisă vreo excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 227 –

229 din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2009 prin care este stabilită

competența în favoare curților de apel în a cărei rază teritorială se află

sediul entității verificate.

Art. 1 din Legea

94/1992 arată că litigiile rezultate din activitatea Curții Conturi se

soluționează de instanțele judecătorești specializate iar la alin. (5) se arată

că în unitățile administrativ teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se

exercită prin camerele de conturi județene și a Municipiului București,

structuri fără personalitate juridică .

Art. 11 alin. (2) din

Legea 94/1992 arată că organizarea și desfășurarea activității specifice Curții

de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se

efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de Conturi, în

temeiul acestei legi .

În baza acestor

prevederi legale s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

activităților specifice Curții de Conturi .

În acest regulament

se prevede că procesul verbal de constatare reprezintă un act de control în

baza căruia se emite o decizie care poate fi contestată în termen de 15 zile de

la primire , contestația se depune la structura Curții de Conturi care a emis

decizia.

Contestația se

soluționează de comisiile de soluționare a contestațiilor care emit o încheiere

în acest sens.

Art. 225 din

regulament arată că încheierea emisă se comunică entității căruia i-au fost

dispuse măsuri prin decizie cât și structurii de specialitate care a emis

decizia .

Conform art. 227 din

Hotărârea 130/2010 împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a

contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de

contencios administrativ competentă care conform art. 228 este Curtea de Apel

în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate .

În speță reclamantul

a contestat încheierea nr. VI.398 din 23 decembrie 2010 emisă de Curtea de

Conturi precum și celelalte acte ce au stat la baza emiterii acesteia (procesul

verbal de constatare și decizia).

Astfel se poate

aprecia competența Curții de Apel atât în conformitate cu Legea 94/1992

raportat la Hotărârea 130/2010 dar și față de dispozițiile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., și art. 10 din Legea 554/2004 având în vedere că actul contestat

respectiv încheierea este emisă de o autoritate publică centrală, respectiv

Curtea de Conturi a României .

Nu se poate reține că

actul administrativ supus cenzurii este decizia 32/2010 întrucât conform

dispozițiilor legale, respectiv Hotărârea 130/2010 instanța de judecată poate

fi sesizată doar în ceea ce privește legalitatea încheierii pronunțate ca

urmare a soluționării contestației împotriva deciziei .

În consecință, Curtea

în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența materială de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal .

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 iulie 2011.