ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2199/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2199/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față constată:

Prin Sentința penală nr. 329 din 10 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.

(1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și achitarea

inculpatului M.Ș.D. pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255

alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus ridicarea

sechestrul asigurător instituit, prin Ordonanța procurorului din 12 martie

2007, dată în Dosarul nr. 45/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională de Anticorupție, Serviciul Teritorial

Cluj, asupra imobilului casă de vacanță B construită în baza autorizației de

construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei Apa, județ Satu

Mare, construcție ridicată pe terenul înscris în Cartea Funciară, număr

cadastral nr. X, aflat în proprietatea numitelor M.S.E. și M.L.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul M.M., din

anul 1994 până în luna iulie 2004, a îndeplinit funcția de director la Direcția

Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Conform fișei

postului nr. A emisă de primărie, inculpatul M.M. - în calitate de director al

Direcției Tehnice, avea între atribuțiile de serviciu și coordonarea

activității de contractare a lucrărilor și achizițiilor de bunuri conform

bugetului aprobat și a reglementărilor legale în vigoare.

A rezultat că, în

perioada 2001 - 2003, Primăria Cluj-Napoca a organizat, prin Direcția Tehnică a

cărui director era inculpatul M.M., mai multe licitații de achiziții publice

pentru lucrări de întreținere și reparații la unitățile școlare din municipiu.

Majoritatea

licitațiilor au fost organizate prin metoda cererii de ofertă, printre firmele

invitate și care au adjudecat licitații, fiind și SC „A.P.C." SRL Ulmeni,

județ Maramureș, SC „R." SRL Cluj-Napoca, ambele administrate de M.Ș., SC

„P." SRL și SC „S. SRL Cluj-Napoca, ai căror administratori sunt martorii

P.I. și P.I.

Procedura de

licitație folosită de inculpatul M.M. a fost cea prevăzută de dispozițiile art.

13 și 28 din O.U.G. nr. 60/2001privind achizițiile publice, constând în

invitarea unui număr restrâns de firme. Art. 28 prevedea că în cazul aplicării

procedurii cerere de ofertă, numărul de furnizori executanți sau prestatori,

cărora autoritatea contractuală trebuia să le transmită invitația de participare,

este de cel puțin 5.

Din actul de control

din 19 decembrie 2002 întocmit de Garda Financiară Centrală rezultă că SC

„A.P." SRL și SC „R.L.C." SRL au câștigat mai multe licitații

organizate de Primăria Cluj-Napoca, în perioada 2001 - 2002.

În cursul anului

2002, SC „R.L.C." SRL a contractat și executat lucrări de întreținere și

reparații la unitățile de învățământ de pe raza municipiului Cluj-Napoca,

încheind contracte de execuție de lucrări cu Primăria Cluj-Napoca astfel:

- contract nr. R din

4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471/23 mai

2002, beneficiar Grădinița nr. 43 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de

285.994.000 ROL;

- contract nr. P din

4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471 din 23 mai

2002, beneficiar Colegiul Pedagogic G.L. din Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor

fiind de 817.003.000 ROL;

- contract nr. Q din

18 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 44475/4471 din 5

iulie 2002, beneficiar Grădinița nr. 1 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind

de 817.003.000 ROL;

- contract nr. V din

19 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii nr. 45142/4471/9 iulie 2002,

beneficiar Colegiul Tehnic Energetic Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de

923.914.000 ROL;

- contract nr. T din

31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49340/4471/29 iulie

2002, beneficiar Grădinița nr. 38 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de

336.385.914 ROL;

- contract nr. N din

31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49346/4471 din 29

iulie 2002, beneficiar Liceul de muzică S.T. Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor

fiind de 1.882.786.361 ROL.

Contractele

respective au fost semnate din partea Primăriei Cluj-Napoca de către G.F. -

primar, O.M. - director economic, M.M. - director tehnic, iar din partea

executantului, de către administrator M.Ș.D.

În perioada ianuarie

2001 - octombrie 2002, conform balanțelor de verificare întocmite la 31

decembrie 2001 și 30 octombrie 2002, precum și a fișei contului nr. 542

„avansuri trezorerie", M.Ș.D., directorul societății SC „A.P." SRL, a

ridicat sub formă de avansuri spre decontare suma de 2.235.750.000 ROL, din

care a restituit suma de 635.000.000 ROL. Diferența de 1.600.750.000 ROL nu a

putut fi justificată de inculpat.

Prin nota explicativă

datată și semnată 30 noiembrie 2002, directorul firmei, M.Ș.D., a declarat că a

ridicat și folosit aceste avansuri în vederea procurării de materiale - omițând

prezentarea acestora spre a fi înregistrate în contabilitate, și în vederea

construirii a două imobile în localitatea Apa, județ Satu Mare, intenționând să

returneze banii ulterior.

După efectuarea

controlului financiar, în cursul lunilor ianuarie și februarie 2003, M.Ș.D. a

depus întreaga sumă în casieria societății, iar ulterior, față de acesta, s-a

dispus încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 266

pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

La începutul anului

2001, inculpatul M.M. și inculpatul M.Ș., care s-au cunoscut cu ocazia

licitațiilor și lucrărilor executate pentru primărie, s-au împrietenit și s-au

înțeles să-și cumpere împreună un teren în localitatea Apa, județul Satu Mare,

pe care să-și construiască fiecare câte o casă de vacanță. Aceștia au convenit

ca de construcția celor două case să se ocupe M.Ș., urmând să suporte fiecare

contravaloarea propriei case.

La data de 29 martie

2001, soțiile inculpaților, M.S.E. și M.L. au cumpărat în zona de agrement de

lângă lacul din localitatea Apa, județ Satu Mare, de la numita K.E., suprafața

de 8.600 mp teren, în părți egale de 1/2 fiecare, cu suma de 7.000.000 ROL,

conform contractului de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001, autentificat la

Biroul Notarial P.C.R.

După achiziționarea

terenului, inculpatul M.Ș., folosind banii firmei „A.P.", a început

construirea celor două case de vacanță.

Din probele

administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2000, inculpatul M.M., a

început construcția unei case în municipiul Cluj-Napoca, situată pe str. A.B.,

iar, în cursul anului 2001, a unei cabane în localitatea Beliș.

Lucrările la cele

două imobile menționate au fost executate de către SC „P." SRL, aparținând

lui P.I., iar contravaloarea lucrărilor a fost achitată de familia M.

În actul de sesizare

a instanței, se arată că, întrucât existau informații că firmele reprezentate

de inculpatul M.Ș. erau favorizate în câștigarea licitațiilor de către

inculpatul M.M. și că firmele participante își coordonau ofertele în vederea

stabilirii lucrările ce urmau să fie câștige de fiecare firmă participantă,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a autorizat interceptarea

convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M.Ș. de la postul telefonic

fiind eliberată Autorizația din 29 mai 2002, pe o durată de 30 zile, începând

cu 30 iunie 2002, autorizație ce a fost prelungită de trei ori, cu câte 30

zile, până la 30 septembrie 2002.

La 23 iunie 2003,

inculpatul M.Ș., aflat sub presiunea cercetărilor care se desfășurau împotriva

sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire a creditului societății în

scop personal prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, s-a

autodenunțat, declarând că una din cele două case de vacanță din localitatea

Apa a fost construită pentru inculpatul M.M., la solicitarea acestuia, pentru

că îl ajutase și îl va ajuta în continuare la câștigarea unor licitații

organizate de Primăria Cluj-Napoca, estimând valoarea costurilor aferente

construcției casei la 5.000.000.000 ROL.

Toate lucrările ar fi

fost finanțate de inculpatul M.Ș.

Potrivit declarației

inculpatului M.Ș. în luna august 2002, când a efectuat o excursie în Austria pentru

achiziționarea unei barei, inculpatul M.M. i-ar fi oferit suma de 300.000.000

ROL pentru casa construită pentru el însă inculpatul M. ar fi refuzat banii, pe

motiv că fusese ajutat de acesta la câștigarea unor licitații.

Ulterior, în

celelalte declarații, inculpatul M.Ș. a revenit asupra afirmațiilor din denunț

și a precizat că în anul 2001 a început construcția la cele două case de

vacanță din localitatea Apa, județul Satu Mare, înțelegându-se cu inculpatul

M.M. ca fiecare să suporte cheltuielile pe care le presupunea edificarea

caselor. De construcție urma să se ocupe inculpatul M. care cumpărase

materialele de construcție și plătise manopera muncitorilor, iar inculpatul M.

contribuise cu gresia, faianța și lambriurile necesare pentru cele două case.

Din declarația

inculpatului M.Ș. rezultă că inculpatul M.M. nu l-a ajutat niciodată să câștige

vreo licitație organizată de Primăria Cluj-Napoca, nu i-a pretins bani sau

bunuri în acest scop, nu i-a comunicat valorile sau pozițiile din caietul de

sarcini pentru licitațiile organizate.

Inculpatul M.M. în

toate declarațiile date la parchet și la instanță, în mod constant, a arătat că

nu l-a ajutat la câștigarea unor licitații organizate de primărie pe inculpatul

M.Ș. și nu i-a cerut acestuia să-i construiască o casă în localitatea Apa.

La începutul anului

2001, inculpatul M.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.Ș.D. în localitatea

Apa unde acesta i-a arătat un teren situat pe malul lacului și s-au înțeles

să-l cumpere împreună în părți egale. Terenul a fost cumpărat în coproprietate

în martie 2001, iar, în luna august 2001, au încheiat un act sub semnătură

privată intitulat „acord între proprietari" care consfințea înțelegerea de

împărțire egală a terenului, în acest sens identificând, în concret, parcelele

ce urmau să le revină.

Potrivit înțelegerii

din 2001 pe parcela inculpatului M.M. nu a fost identificată nici o

construcție.

După ce s-a comunicat

soluția de scoatere de sub urmărire penală referitor la infracțiunile de dare

și luare de mită, soțiile inculpaților s-au prezentat la notar și au

autentificat acordul dintre proprietari din anul 2001, în sensul dezmembrării

terenului de 8.600 mp în două parcele de câte 4.300 mp

Potrivit actului de

partaj/dezmembrare autentificat din 26 aprilie 2005 la Biroul Notarului Public

D.R., parcela compusă din teren arabil extravilan în suprafață de 4.300 mp cu

număr cadastral nou al parcelei nr. X revenea în proprietatea exclusivă și

irevocabilă a soților M.Ș.D. și M.S.E., iar parcela compusă din teren arabil

extravilan, în suprafață de 4.300 mp, cu număr cadastral nou al parcelei Xb, în

proprietatea exclusivă și irevocabilă a soților M.M. și M.L.

Pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești,

instanța de fond a constatat că faptele inculpaților, așa cum erau descrise în

actul de sesizare, conform cărora, inculpatul M.M., în calitate de director la

Direcția Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ar fi favorizat

firmele SC „A.P." SRL și SC „R.L.C." SRL, reprezentate de inculpatul

M.Ș.D., pentru câștigarea unor licitații organizate de Primăria Cluj-Napoca în

perioada 2001 - 2002 și ar fi pretins inculpatului M.Ș.D. construirea unei case

de vacanță în localitatea Apa, județul Satu Mare, iar inculpatul M.Ș.D. ar fi

construit respectiva casă de vacanță în schimbul ajutorului primit pentru

câștigarea licitațiilor de către firmele SC „A.P." SRL și SC „R.L."

SRL, în perioada 2001 - 2002, nu există.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de către Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Iași, invocându-se greșita achitare a inculpaților și

susținându-se că prima instanță evaluase insuficient și în contradicție cu

prevederile legale probele administrate în tot cursul procesului penal.

Prin Decizia penală

nr. 23 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Iași a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat în cauză, reținându-se în esență că din nicio probă

administrată în proces nu rezulta existența vreunei înțelegeri frauduloase

între cei doi inculpați, înțelegere prin care inculpatul M.M. să fi pretins

construirea unei case de vacanță de la inculpatul M.Ș. în schimbul favorizării

sau ajutorului în câștigarea licitațiilor sau ca inculpatul M.Ș. să fi promis

edificarea respectivei construcții și să construiască ulterior o casă de

vacanță pentru inculpatul M.M., în schimbul ajutorului primit pentru câștigarea

licitațiilor, în perioada 2001 - 2002.

Și împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial

Iași și a solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în

rejudecare, condamnarea inculpaților M.Ș. și M.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor de dare de mita și, respectiv, luare de mită prevăzută de art.

254 și art. 255 C. pen.

S-a arătat că ambele

instanțe au pronunțat soluții greșite de achitare a inculpaților, stabilind o

stare de fapt eronată, contrară probelor administrate și din a căror

interpretare corespunzătoare rezulta vinovăția inculpaților în săvârșirea

faptelor menționate în rechizitoriu.

A mai susținut că

instanța de fond a concluzionat în sensul inexistenței faptelor, reținând

declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului M.M. și faptul revenirii asupra

denunțului și a declarațiilor subsecvente de către inculpatul M.Ș.D.

De asemenea, s-a

arătat că instanța de apel a considerat nejustificat că probele testimoniale

erau esențiale stabilirii faptelor cauzei, ignorând principiul liberei

aprecieri a probelor în procesul penal.

Reluând situația de

fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul a susținut că din actele dosarului

rezulta neechivoc că, în perioada 2001 - 2002, inculpatul M.M. deținuse

calitatea de director în cadrul Primăriei Cluj, având ca atribuții și

coordonarea activității achizițiilor de bunuri, iar inculpatul M.Ș.D., prin

firmele sale, participase la mai multe licitații în anul 2002, încheind cel

puțin 6 contracte.

De asemenea, rezulta

neechivoc că în aceeași perioadă au fost achiziționate de către inculpați două

loturi de teren, pe care inculpatul M.Ș.D. a demarat construirea a două case de

vacanta. Ulterior, devenise de notorietate că inculpatul M.Ș.D. era cel care

adjudeca licitațiile organizate de Primăria Cluj, din declarațiile

funcționarilor din primărie rezultând că existat situații în care alți

participanți la licitație s-au din competiție.

Examinând cauza în

raport de critica formulată și de cazul de casare invocat, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, considerentele avute

în vedere fiind următoarele:

Trimiterea în

judecată a inculpaților M.M. și M.Ș.D. s-a făcut sub acuzația de luare și dare

de mită constând în aceea că inculpatul M.M., în calitatea sa de director în

cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Cluj-Napoca, cu atribuții în coordonarea

activității de contractare a lucrărilor și achizițiilor de bunuri, l-a

favorizat și ajutat pe coinculpatul M.Ș.D. în câștigarea unor licitații de execuție

lucrări de către firmele pe care acesta le administra, pretinzând în schimbul

acestui ajutor, edificarea unei case de vacanță, pe care inculpatul M.Ș.D. a și

construit-o pe terenul respectivului inculpat, situat în localitatea Apa, județ

Satu Mare.

Cercetările în cauză

au avut la bază inițial autodenunțul inculpatului M.Ș.D., prin care prezentând

situația de fapt descrisă în rechizitoriu, inculpatul justifica destinația unei

sume importante de bani retrasă din societatea pe care o administra și pentru

care organele de inspecție financiară constataseră folosirea fondurilor în alte

scopuri decât cele ale societății.

Ulterior, după

declanșarea urmăririi penale, inculpatul M. a revenit asupra declarațiilor

formulate în cadrul și subsecvent autodenunțului, arătând că declarațiile

incriminatoare ar fi fost făcute sub presiunea cercetărilor ce se efectuau în

ancheta derulată împotriva sa pentru acuzația de folosirea creditului

societății în scop personal.

Conform declarațiilor

ulterioare ale acestui inculpat, el și coinculpatul M.M. cumpăraseră împreună o

suprafață de 8.600 mp teren situată în localitatea Apa, urmând ca fiecare să

își construiască câte o casă de vacanță prin contribuție proprie.

Înscrisurile depuse

în probațiune demonstrează că inculpații în cauză sunt proprietarii unor

suprafețe de câte 4.300 mp teren, rezultate din dezmembrarea lotului inițial de

8.600 mp în baza acordului între proprietari din 8 iulie 2001, act înregistrat

și în evidențele de carte funciară.

De asemenea, din

documentele depuse la dosar, se reține că pe lotul de teren ce a revenit în

proprietatea exclusivă a inculpatului M., există două construcții, pe terenul

aparținând inculpatului M. nefiind edificată nicio construcție.

Rezultă astfel că în

proprietatea inculpatului M.M. nu există pretinsa casă de vacanță construită de

inculpatul M.Ș.D., cu titlu de contraprestație a serviciilor primite de la

inculpatul M.

Acuzarea susține că

înscrisul care consfințește partajarea terenului cumpărat de soțiile

inculpaților prin actul de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001 constituie un

înscris antedatat și invocă în acest sens împrejurarea că numai la data de 26

aprilie 2005, părțile au întocmit actul de partaj/dezmembrare în formă

autentică.

Aspectul menționat nu

constituie însă o dovadă că actul sub semnătură privată din 8 iulie 2001 a fost

antedatat, dimpotrivă, actele ulterioare emise în procedura de autorizare a

construcției edificate pe terenul aparținând inculpatului M. demonstrând

preexistenta înțelegerii părților cu privire la partajarea terenului înainte de

actul autentic din 2005.

Astfel, se reține că

autorizația de construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei

Apa a fost emisă pentru parcela Xa, aflată în proprietatea soților M. conform

partajării prin acord a părților, autorizație care menționa la data eliberării

existența acordului de partajare a terenului efectuat de părți.

Prin urmare, nu

există motive temeinice care să determine concluzia antedatării înscrisului sub

semnătură privată depus în probațiune de către apărare.

Pe de altă parte, și

în aprecierea Înaltei Curți, acuzarea nu a reușit să demonstreze motivația

pretinderii/remiterii unor avantaje materiale între inculpați, din nicio probă

administrată în cauză nerezultând atribuirea preferențială a contractelor de

execuție lucrări pentru obiectivele aflate în administrarea primăriei.

Acuzarea susține că

favorizarea firmelor aparținând inculpatul M. rezultă din faptul că alte

societăți participante s-au retras de la licitațiile organizate de primărie.

Această împrejurarea

nu demonstrează însă și vreo acțiune ilicită din partea inculpatului M. în

scopul favorizării firmelor administrate de coinculpatul M.

De asemenea, acuzarea

nu a invocat și nici nu a probat că atribuirea contractelor către firmele

inculpatului M. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 60/2001

privind achizițiile publice.

Convorbirile

telefonice interceptate în cauză nu sprijină în nici un fel acuzațiile aduse

inculpaților, fiind corecte concluziile formulate sub acest aspect de prima

instanță.

De asemenea, în

raport de cele mai sus arătate, este corectă și concluzia instanței de apel în

sensul că față de conținutul nerelevant al convorbirilor telefonice

interceptate era necesar ca proba testimonială să confirme temeinicia acuzațiilor.

Prin urmare, reținând

că probele administrate în cauză nu confirmă existența faptelor descrise în

rechizitoriu, Înalta Curte constată că soluția de achitare a inculpaților M.M.

și M.Ș.D. este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul temeiului de drept

reținut la pronunțarea soluției.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Iași

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva Deciziei penale nr. 23 din 3

februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe inculpații M.M. și M.Ș.D.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, în

sumă de câte 50 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.