ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2199/2011

Asupra recursului penal de față constată: Prin Sentința penală nr. 329 din 10 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și achitarea inculpatului M.Ș.D. pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus ridicarea sechestrul asigurător instituit, prin Ordonanța procurorului din 12 martie 2007, dată în Dosarul nr. 45/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională de Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, asupra imobilului casă de vacanță B construită în baza autorizației de construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei Apa, județ Satu Mare, construcție ridicată pe terenul înscris în Cartea Funciară, număr cadastral nr. X, aflat în proprietatea numitelor M.S.E. și M.L. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul M.M., din anul 1994 până în luna iulie 2004, a îndeplinit funcția de director la Direcția Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Conform fișei postului nr. A emisă de primărie, inculpatul M.M. - în calitate de director al Direcției Tehnice, avea între atribuțiile de serviciu și coordonarea activității de contractare a lucrărilor și achizițiilor de bunuri conform bugetului aprobat și a reglementărilor legale în vigoare. A rezultat că, în perioada 2001 - 2003, Primăria Cluj-Napoca a organizat, prin Direcția Tehnică a cărui director era inculpatul M.M., mai multe licitații de achiziții publice pentru lucrări de întreținere și reparații la unitățile școlare din municipiu. Majoritatea licitațiilor au fost organizate prin metoda cererii de ofertă, printre firmele invitate și care au adjudecat licitații, fiind și SC „A.P.C." SRL Ulmeni, județ Maramureș, SC „R." SRL Cluj-Napoca, ambele administrate de M.Ș., SC „P." SRL și SC „S.

SRL Cluj-Napoca, ai căror administratori sunt martorii P.I. și P.I. Procedura de licitație folosită de inculpatul M.M. a fost cea prevăzută de dispozițiile art. 13 și 28 din O.U.G. nr. 60/2001privind achizițiile publice, constând în invitarea unui număr restrâns de firme.

Art. 28 prevedea că în cazul aplicării procedurii cerere de ofertă, numărul de furnizori executanți sau prestatori, cărora autoritatea contractuală trebuia să le transmită invitația de participare, este de cel puțin 5. Din actul de control din 19 decembrie 2002 întocmit de Garda Financiară Centrală rezultă că SC „A.P." SRL și SC „R.L.C." SRL au câștigat mai multe licitații organizate de Primăria Cluj-Napoca, în perioada 2001 - 2002. În cursul anului 2002, SC „R.L.C." SRL a contractat și executat lucrări de întreținere și reparații la unitățile de învățământ de pe raza municipiului Cluj-Napoca, încheind contracte de execuție de lucrări cu Primăria Cluj-Napoca astfel: - contract nr. R din 4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471/23 mai 2002, beneficiar Grădinița nr. 43 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 285.994.000 ROL; - contract nr. P din 4 iunie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 34503/4471 din 23 mai 2002, beneficiar Colegiul Pedagogic G.L.

din Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 817.003.000 ROL; - contract nr. Q din 18 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 44475/4471 din 5 iulie 2002, beneficiar Grădinița nr. 1 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 817.003.000 ROL; - contract nr. V din 19 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii nr. 45142/4471/9 iulie 2002, beneficiar Colegiul Tehnic Energetic Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 923.914.000 ROL; - contract nr. T din 31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49340/4471/29 iulie 2002, beneficiar Grădinița nr. 38 Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 336.385.914 ROL; - contract nr. N din 31 iulie 2002 încheiat în baza Hotărârii de atribuire nr. 49346/4471 din 29 iulie 2002, beneficiar Liceul de muzică S.T.

Cluj-Napoca, valoarea lucrărilor fiind de 1.882.786.361 ROL. Contractele respective au fost semnate din partea Primăriei Cluj-Napoca de către G.F. - primar, O.M. - director economic, M.M. - director tehnic, iar din partea executantului, de către administrator M.Ș.D. În perioada ianuarie 2001 - octombrie 2002, conform balanțelor de verificare întocmite la 31 decembrie 2001 și 30 octombrie 2002, precum și a fișei contului nr. 542 „avansuri trezorerie", M.Ș.D., directorul societății SC „A.P." SRL, a ridicat sub formă de avansuri spre decontare suma de 2.235.750.000 ROL, din care a restituit suma de 635.000.000 ROL. Diferența de 1.600.750.000 ROL nu a putut fi justificată de inculpat.

Prin nota explicativă datată și semnată 30 noiembrie 2002, directorul firmei, M.Ș.D., a declarat că a ridicat și folosit aceste avansuri în vederea procurării de materiale - omițând prezentarea acestora spre a fi înregistrate în contabilitate, și în vederea construirii a două imobile în localitatea Apa, județ Satu Mare, intenționând să returneze banii ulterior. După efectuarea controlului financiar, în cursul lunilor ianuarie și februarie 2003, M.Ș.D. a depus întreaga sumă în casieria societății, iar ulterior, față de acesta, s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. La începutul anului 2001, inculpatul M.M. și inculpatul M.Ș., care s-au cunoscut cu ocazia licitațiilor și lucrărilor executate pentru primărie, s-au împrietenit și s-au înțeles să-și cumpere împreună un teren în localitatea Apa, județul Satu Mare, pe care să-și construiască fiecare câte o casă de vacanță.

Aceștia au convenit ca de construcția celor două case să se ocupe M.Ș., urmând să suporte fiecare contravaloarea propriei case. La data de 29 martie 2001, soțiile inculpaților, M.S.E. și M.L. au cumpărat în zona de agrement de lângă lacul din localitatea Apa, județ Satu Mare, de la numita K.E., suprafața de 8.600 mp teren, în părți egale de 1/2 fiecare, cu suma de 7.000.000 ROL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001, autentificat la Biroul Notarial P.C.R. După achiziționarea terenului, inculpatul M.Ș., folosind banii firmei „A.P.", a început construirea celor două case de vacanță. Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul anului 2000, inculpatul M.M., a început construcția unei case în municipiul Cluj-Napoca, situată pe str. A.B., iar, în cursul anului 2001, a unei cabane în localitatea Beliș.

Lucrările la cele două imobile menționate au fost executate de către SC „P." SRL, aparținând lui P.I., iar contravaloarea lucrărilor a fost achitată de familia M. În actul de sesizare a instanței, se arată că, întrucât existau informații că firmele reprezentate de inculpatul M.Ș. erau favorizate în câștigarea licitațiilor de către inculpatul M.M. și că firmele participante își coordonau ofertele în vederea stabilirii lucrările ce urmau să fie câștige de fiecare firmă participantă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M.Ș.

de la postul telefonic fiind eliberată Autorizația din 29 mai 2002, pe o durată de 30 zile, începând cu 30 iunie 2002, autorizație ce a fost prelungită de trei ori, cu câte 30 zile, până la 30 septembrie 2002. La 23 iunie 2003, inculpatul M.Ș., aflat sub presiunea cercetărilor care se desfășurau împotriva sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de folosire a creditului societății în scop personal prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, s-a autodenunțat, declarând că una din cele două case de vacanță din localitatea Apa a fost construită pentru inculpatul M.M., la solicitarea acestuia, pentru că îl ajutase și îl va ajuta în continuare la câștigarea unor licitații organizate de Primăria Cluj-Napoca, estimând valoarea costurilor aferente construcției casei la 5.000.000.000 ROL.

Toate lucrările ar fi fost finanțate de inculpatul M.Ș. Potrivit declarației inculpatului M.Ș. în luna august 2002, când a efectuat o excursie în Austria pentru achiziționarea unei barei, inculpatul M.M. i-ar fi oferit suma de 300.000.000 ROL pentru casa construită pentru el însă inculpatul M. ar fi refuzat banii, pe motiv că fusese ajutat de acesta la câștigarea unor licitații. Ulterior, în celelalte declarații, inculpatul M.Ș. a revenit asupra afirmațiilor din denunț și a precizat că în anul 2001 a început construcția la cele două case de vacanță din localitatea Apa, județul Satu Mare, înțelegându-se cu inculpatul M.M. ca fiecare să suporte cheltuielile pe care le presupunea edificarea caselor.

De construcție urma să se ocupe inculpatul M. care cumpărase materialele de construcție și plătise manopera muncitorilor, iar inculpatul M. contribuise cu gresia, faianța și lambriurile necesare pentru cele două case. Din declarația inculpatului M.Ș. rezultă că inculpatul M.M. nu l-a ajutat niciodată să câștige vreo licitație organizată de Primăria Cluj-Napoca, nu i-a pretins bani sau bunuri în acest scop, nu i-a comunicat valorile sau pozițiile din caietul de sarcini pentru licitațiile organizate. Inculpatul M.M. în toate declarațiile date la parchet și la instanță, în mod constant, a arătat că nu l-a ajutat la câștigarea unor licitații organizate de primărie pe inculpatul M.Ș. și nu i-a cerut acestuia să-i construiască o casă în localitatea Apa.

La începutul anului 2001, inculpatul M.M. s-a deplasat împreună cu inculpatul M.Ș.D. în localitatea Apa unde acesta i-a arătat un teren situat pe malul lacului și s-au înțeles să-l cumpere împreună în părți egale. Terenul a fost cumpărat în coproprietate în martie 2001, iar, în luna august 2001, au încheiat un act sub semnătură privată intitulat „acord între proprietari" care consfințea înțelegerea de împărțire egală a terenului, în acest sens identificând, în concret, parcelele ce urmau să le revină. Potrivit înțelegerii din 2001 pe parcela inculpatului M.M. nu a fost identificată nici o construcție.

După ce s-a comunicat soluția de scoatere de sub urmărire penală referitor la infracțiunile de dare și luare de mită, soțiile inculpaților s-au prezentat la notar și au autentificat acordul dintre proprietari din anul 2001, în sensul dezmembrării terenului de 8.600 mp în două parcele de câte 4.300 mp Potrivit actului de partaj/dezmembrare autentificat din 26 aprilie 2005 la Biroul Notarului Public D.R., parcela compusă din teren arabil extravilan în suprafață de 4.300 mp cu număr cadastral nou al parcelei nr. X revenea în proprietatea exclusivă și irevocabilă a soților M.Ș.D. și M.S.E., iar parcela compusă din teren arabil extravilan, în suprafață de 4.300 mp, cu număr cadastral nou al parcelei Xb, în proprietatea exclusivă și irevocabilă a soților M.M.

și M.L. Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că faptele inculpaților, așa cum erau descrise în actul de sesizare, conform cărora, inculpatul M.M., în calitate de director la Direcția Tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca ar fi favorizat firmele SC „A.P." SRL și SC „R.L.C." SRL, reprezentate de inculpatul M.Ș.D., pentru câștigarea unor licitații organizate de Primăria Cluj-Napoca în perioada 2001 - 2002 și ar fi pretins inculpatului M.Ș.D. construirea unei case de vacanță în localitatea Apa, județul Satu Mare, iar inculpatul M.Ș.D. ar fi construit respectiva casă de vacanță în schimbul ajutorului primit pentru câștigarea licitațiilor de către firmele SC „A.P." SRL și SC „R.L." SRL, în perioada 2001 - 2002, nu există.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, invocându-se greșita achitare a inculpaților și susținându-se că prima instanță evaluase insuficient și în contradicție cu prevederile legale probele administrate în tot cursul procesului penal. Prin Decizia penală nr. 23 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Iași a fost respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză, reținându-se în esență că din nicio probă administrată în proces nu rezulta existența vreunei înțelegeri frauduloase între cei doi inculpați, înțelegere prin care inculpatul M.M. să fi pretins construirea unei case de vacanță de la inculpatul M.Ș. în schimbul favorizării sau ajutorului în câștigarea licitațiilor sau ca inculpatul M.Ș.

să fi promis edificarea respectivei construcții și să construiască ulterior o casă de vacanță pentru inculpatul M.M., în schimbul ajutorului primit pentru câștigarea licitațiilor, în perioada 2001 - 2002. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași și a solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, condamnarea inculpaților M.Ș. și M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mita și, respectiv, luare de mită prevăzută de art. 254 și art. 255 C. pen.

S-a arătat că ambele instanțe au pronunțat soluții greșite de achitare a inculpaților, stabilind o stare de fapt eronată, contrară probelor administrate și din a căror interpretare corespunzătoare rezulta vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu. A mai susținut că instanța de fond a concluzionat în sensul inexistenței faptelor, reținând declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului M.M. și faptul revenirii asupra denunțului și a declarațiilor subsecvente de către inculpatul M.Ș.D. De asemenea, s-a arătat că instanța de apel a considerat nejustificat că probele testimoniale erau esențiale stabilirii faptelor cauzei, ignorând principiul liberei aprecieri a probelor în procesul penal.

Reluând situația de fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul a susținut că din actele dosarului rezulta neechivoc că, în perioada 2001 - 2002, inculpatul M.M. deținuse calitatea de director în cadrul Primăriei Cluj, având ca atribuții și coordonarea activității achizițiilor de bunuri, iar inculpatul M.Ș.D., prin firmele sale, participase la mai multe licitații în anul 2002, încheind cel puțin 6 contracte. De asemenea, rezulta neechivoc că în aceeași perioadă au fost achiziționate de către inculpați două loturi de teren, pe care inculpatul M.Ș.D. a demarat construirea a două case de vacanta. Ulterior, devenise de notorietate că inculpatul M.Ș.D. era cel care adjudeca licitațiile organizate de Primăria Cluj, din declarațiile funcționarilor din primărie rezultând că existat situații în care alți participanți la licitație s-au din competiție.

Examinând cauza în raport de critica formulată și de cazul de casare invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: Trimiterea în judecată a inculpaților M.M. și M.Ș.D. s-a făcut sub acuzația de luare și dare de mită constând în aceea că inculpatul M.M., în calitatea sa de director în cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Cluj-Napoca, cu atribuții în coordonarea activității de contractare a lucrărilor și achizițiilor de bunuri, l-a favorizat și ajutat pe coinculpatul M.Ș.D. în câștigarea unor licitații de execuție lucrări de către firmele pe care acesta le administra, pretinzând în schimbul acestui ajutor, edificarea unei case de vacanță, pe care inculpatul M.Ș.D.

a și construit-o pe terenul respectivului inculpat, situat în localitatea Apa, județ Satu Mare. Cercetările în cauză au avut la bază inițial autodenunțul inculpatului M.Ș.D., prin care prezentând situația de fapt descrisă în rechizitoriu, inculpatul justifica destinația unei sume importante de bani retrasă din societatea pe care o administra și pentru care organele de inspecție financiară constataseră folosirea fondurilor în alte scopuri decât cele ale societății. Ulterior, după declanșarea urmăririi penale, inculpatul M. a revenit asupra declarațiilor formulate în cadrul și subsecvent autodenunțului, arătând că declarațiile incriminatoare ar fi fost făcute sub presiunea cercetărilor ce se efectuau în ancheta derulată împotriva sa pentru acuzația de folosirea creditului societății în scop personal.

Conform declarațiilor ulterioare ale acestui inculpat, el și coinculpatul M.M. cumpăraseră împreună o suprafață de 8.600 mp teren situată în localitatea Apa, urmând ca fiecare să își construiască câte o casă de vacanță prin contribuție proprie. Înscrisurile depuse în probațiune demonstrează că inculpații în cauză sunt proprietarii unor suprafețe de câte 4.300 mp teren, rezultate din dezmembrarea lotului inițial de 8.600 mp în baza acordului între proprietari din 8 iulie 2001, act înregistrat și în evidențele de carte funciară. De asemenea, din documentele depuse la dosar, se reține că pe lotul de teren ce a revenit în proprietatea exclusivă a inculpatului M., există două construcții, pe terenul aparținând inculpatului M. nefiind edificată nicio construcție.

Rezultă astfel că în proprietatea inculpatului M.M. nu există pretinsa casă de vacanță construită de inculpatul M.Ș.D., cu titlu de contraprestație a serviciilor primite de la inculpatul M. Acuzarea susține că înscrisul care consfințește partajarea terenului cumpărat de soțiile inculpaților prin actul de vânzare-cumpărare din 29 martie 2001 constituie un înscris antedatat și invocă în acest sens împrejurarea că numai la data de 26 aprilie 2005, părțile au întocmit actul de partaj/dezmembrare în formă autentică.

Aspectul menționat nu constituie însă o dovadă că actul sub semnătură privată din 8 iulie 2001 a fost antedatat, dimpotrivă, actele ulterioare emise în procedura de autorizare a construcției edificate pe terenul aparținând inculpatului M. demonstrând preexistenta înțelegerii părților cu privire la partajarea terenului înainte de actul autentic din 2005. Astfel, se reține că autorizația de construire din 4 octombrie 2003 eliberată de Primăria comunei Apa a fost emisă pentru parcela Xa, aflată în proprietatea soților M. conform partajării prin acord a părților, autorizație care menționa la data eliberării existența acordului de partajare a terenului efectuat de părți. Prin urmare, nu există motive temeinice care să determine concluzia antedatării înscrisului sub semnătură privată depus în probațiune de către apărare.

Pe de altă parte, și în aprecierea Înaltei Curți, acuzarea nu a reușit să demonstreze motivația pretinderii/remiterii unor avantaje materiale între inculpați, din nicio probă administrată în cauză nerezultând atribuirea preferențială a contractelor de execuție lucrări pentru obiectivele aflate în administrarea primăriei. Acuzarea susține că favorizarea firmelor aparținând inculpatul M. rezultă din faptul că alte societăți participante s-au retras de la licitațiile organizate de primărie. Această împrejurarea nu demonstrează însă și vreo acțiune ilicită din partea inculpatului M. în scopul favorizării firmelor administrate de coinculpatul M. De asemenea, acuzarea nu a invocat și nici nu a probat că atribuirea contractelor către firmele inculpatului M. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice. Convorbirile telefonice interceptate în cauză nu sprijină în nici un fel acuzațiile aduse inculpaților, fiind corecte concluziile formulate sub acest aspect de prima instanță. De asemenea, în raport de cele mai sus arătate, este corectă și concluzia instanței de apel în sensul că față de conținutul nerelevant al convorbirilor telefonice interceptate era necesar ca proba testimonială să confirme temeinicia acuzațiilor. Prin urmare, reținând că probele administrate în cauză nu confirmă existența faptelor descrise în rechizitoriu, Înalta Curte constată că soluția de achitare a inculpaților M.M. și M.Ș.D. este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul temeiului de drept reținut la pronunțarea soluției.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Iași Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva Deciziei penale nr. 23 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații M.M. și M.Ș.D. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 50 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2011.