ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 869/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Prahova reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Camera de Conturi Prahova și Curtea de

Conturi a României, suspendarea procesului-verbal nr. 9078/2010, încheiat în

urma acțiunii de audit financiar și a deciziei nr. 66/2010, emisă de către

Directorul Curții de Conturi la data de 2 februarie 2011.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut faptul că în perioada 25 octombrie 2010 - 6

decembrie 2010 Primăria comunei Târgșoru Vechi a fost supusă unui control, ce a

avut ca obiect auditul financiar asupra contului anual de execuție a bugetului

pe anul 2009, iar cu ocazia desfășurării controlului au fost constatate o serie

de pretinse abateri de la legalitate, unele determinând, în opinia organului de

control, producerea unor prejudicii bugetului local, sens în care s-a întocmit

procesul-verbal de constatare nr. 9078 din 3 decembrie 2010.

În baza dispozițiilor

art. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conuri aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 și art. 539 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții

de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, Primăria Târgșoru Vechi a

formulat o plângere la care, însă, până în prezent nu a primit niciun răspuns.

A arătat reclamanta

că sumele reținute de organul de control, cheltuite în limitele legii, de către

autoritatea administrativă, nu au prejudiciat bugetul acesteia, iar măsura

recuperării lor este nu doar nelegală, ci și greu de realizat.

Mai mult, respectarea

deciziei atrage blocarea fondurilor, ceea ce este de natură să ducă la

prejudicii în activitatea economică a autorității, prejudicii care ar fi

ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat.

Totodată,

nerespectarea măsurii recuperării pretinsului prejudiciu în termenul stabilit

atrage suspendarea din funcție a persoanelor considerate vinovate de săvârșirea

faptelor cauzatoare de prejudicii și antrenarea răspunderii penale a acestora.

Reclamanta a mai

arătat că a efectuat și înregistrat în evidența financiar-contabilă plăți

pentru acordarea de ajutoare materiale angajaților cu ocazia sărbătorilor de 8

martie, de Paște, ținută și indemnizație de hrană, în conformitate cu

prevederile contractului colectiv de munca și ale legislației în vigoare.

De asemenea, între

personalul contractual și autoritatea administrativă s-a încheiat Contractul

colectiv de munca FN din 12 noiembrie 2008, înregistrat la ITM Prahova sub nr.

30480 din 14 noiembrie 2008, pe perioada de 1 an și acest act prevedea ca

măsuri de protecție socială, la art. 21, ajutorul de sărbători, inclusiv pentru

8 martie, o masa caldă pe zi sau contravaloarea acesteia.

În baza acestor

convenții dintre angajați și angajator angajații au beneficiat de ajutoarele

arătate, cu privire la care organul de control a apreciat că sunt nelegale,

întrucât nu sunt stabilite de lege, însă susținerea reprezentanților Camerei de

Conturi nu poate fi primită.

Astfel, tichetele

cadou nu sunt drepturi salariale, fiind considerate ajutoare sociale, conform

art. 56 C. fisc., plata acestora efectuându-se din contul. 57 februarie 04 -

Tichete cadou pentru cheltuieli sociale, condiții față de care, în mod eronat,

prin coroborarea unor prevederi legale neaplicabile în speță, organul de

control a apreciat că au crescut cheltuielile bugetare, ceea ce a produs

bugetului local un prejudiciu de 10.000 RON.

În al treilea rând,

se pretinde că în mod nelegal s-a acordat în cursul anului 2009 un spor de 50%,

în cuantum total de 62.799 RON, persoanelor care au fost numite în comisia

constituită pentru punerea în aplicare a legilor fondului funciar (punctul B3).

Reclamanta a apreciat

că sporul de dificultate plătit celor care au fost implicați în aplicarea

acestui act normativ s-au calculat și acordat, în realitate, în mod justificat.

De altfel, învestită

a se pronunța asupra unei situații similare și instanța de judecată, respectiv

Tribunalul Prahova, prin Sentința nr. 312/2009, rămasă definitivă și

irevocabilă, a concluzionat că astfel de sporuri s-au acordat în mod legal.

În fine reclamanta a

arătat, față de precizările anterioare, că procesul-verbal nr. 9078/2010, încheiat

în urma acțiunii de audit financiar și Decizia 66/2010, emisă de către

Directorul Curții de Conturi la data de 2 februarie 2011 sunt parțial nelegale,

solicitând suspendarea efectelor celor două acte până la soluționarea

irevocabilă a contestației ce vizează fondul acestora.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Prahova, secția comerciala și de contencios

administrativ, și, pe cale de consecință, a solicitat trimiterea cauzei la

instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, respectiv

Curtea de Apel Ploiești.

Cu privire la cererea

de suspendare, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând, în

esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 care să justifice cererea de suspendare a executării actului

contestat.

pronunțate în cauză

2.1. Prin Sentința

nr. 454 din 02 iunie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei

competenței materiale a instanței, invocată de pârâtă și în consecință a

declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel

Ploiești, reținând că, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2003 și pct. 28

din Regulamentul de funcționare a Curții de Conturi, competența de soluționare

a contestațiilor formulate împotriva actelor emise de către Comisia de

soluționare a contestațiilor este de competența curților de apel în a cărei

rază se află sediul unității verificate.

2.2. Astfel învestită

cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, prin Sentința nr. 273

pronunțată în data de 13 octombrie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de

suspendare a procesului-verbal de constatare și a Deciziei nr. 66/2010,

formulată de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, împotriva

pârâtelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, în esență, că suspendarea actului administrativ

este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor

și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va

cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente

juridice, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a

Uniunii Europene.

A mai reținut

instanța, din analiza sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate, că nu au fost oferite indicii suficiente pentru

răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat.

Pe de altă parte,

instanța a constatat că motivele de suspendare înfățișate de reclamantă

reprezintă, în fapt, motivele de nelegalitate de fond, invocate împotriva

actului administrativ fiscal. Or, o analiză a acestor motive nu ar putea fi

făcută într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia instanța doar pipăie

fondul acțiunii, fără a-l prejudeca. Analiza fondului cauzei este atributul

instanței care va soluționa eventuala cerere referitoare la anularea actelor

administrative contestate.

Sub aspectul

îndeplinirii condiției pagubei iminente, instanța a arătat că paguba iminentă

nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Or, în speță, prin Decizia nr. 66/2010 s-a dispus stabilirea întinderii

prejudiciilor constatate și dispunerea de măsuri pentru recuperarea lor, iar nu

recuperarea, până la data de 30 martie 2011 a acestora, astfel că instanța

apreciază că nu este dovedită nici condiția pagubei iminente, în ipoteza

invocată de reclamantă - a perturbării previzibile grave a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public.

înfățișate de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi

Împotriva Sentinței

nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs, în

termen legal, reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin Primar, invocând ca

temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În contextul

prezentării aspectelor de fapt înfățișate și cu ocazia judecării în fond a

cererii de suspendare, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală

pentru că nesocotește prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În esență, s-a arătat

că actele și probele administrate au demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor

două cerințe prevăzute în textul de lege arătat, măsura recuperării sumelor reținute

de organul de control, în limitele legii, fiind nu numai nelegală, ci și greu

de realizat.

S-a arătat că

sporurile și ajutoarele materiale acordate în anul 2009 angajaților proprii ai

primăriei au fost legal plătite, raportat la măsurile de protecție socială

cuprinse în Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Prahova sub nr.

30480 din 14 noiembrie 2008, astfel că susținerile Camerei de Conturi nu sunt

întemeiate.

Reluând toate

constatările cuprinse în actul de control referitor la tichetele cadou, ca și

la alte categorii de sume pretins a fi fost legal acordate primarului și celor

doi viceprimari, ca și altor categorii de angajați, recurenta a conchis în

sensul că susținerea instanței potrivit căreia actele deduse judecății se

bucură de prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată, nu are suport

legal.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul nu este

fondat.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile

legale incidente din materia suspendării executării actelor administrative,

Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate de

natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe.

Cu titlu prealabil

Înalta Curte constată că prin recursul promovat, recurenta-reclamantă nu aduce

veritabile critici soluției atacate, reluând situația de fapt cuprinsă și în

acțiunea de chemare în judecată și înfățișând aspecte ce țin mai degrabă de

fondul acțiunii vizând anularea actelor de control, a căror suspendare de

executare s-a solicitat.

Ca argument de fapt

și de drept relevant în aprecierea recursului de față ca nefiind fondat, Înalta

Curte, împărtășind argumentele cuprinse în hotărârea atacată, arată că nu s-a

demonstrat în cauză îndeplinirea niciuneia dintre cerințele impuse de art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Înalta Curte

reține că susținerile recurentei, ca și actele depuse la dosar, nu sunt de

natură a răsturna prezumția de legalitate a actelor contestate, cazul bine

justificat, în sensul în care acest termen este definit în cuprinsul Legii nr.

554/2004, nefiind cu nimic demonstrat.

Mai mult, în ceea ce

privește paguba iminentă, avându-se în vedere nu doar ipoteza prejudiciului

efectiv, dar și cea a perturbării previzibile grave a funcționării unei

autorități publice sau a unui serviciu public (art. 2 lit. b) din Legea nr.

554/2004, republicată) Înalta Curte reține, în acord și cu cele susținute de

intimata Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea depusă, că simplele

susțineri ale recurentei nu pot fi avute în vedere, mai cu seamă că executarea

actului nu constituie, în sine, o pagubă.

Mai mult, în cauză,

în condițiile în care recuperarea sumelor pretins a fi fost nelegal plătite,

astfel cum s-a reținut în actele întocmite în urma acțiunii de audit financiar

asupra contului anual de execuție a bugetului pe anul 2009 (Procesul-verbal nr.

9078 și Decizia nr. 66/2010 ale Curții de Conturi) ar urma să fie făcută de la

persoanele ce au beneficiat de aceste sume și nu de la bugetul local, este evident

că recurenta-reclamantă nu poate invoca un prejudiciu material direct, după cum

nici perturbarea activității nu a fost cu nimic demonstrată, în contextul unor

astfel de activități de recuperare a sumelor pretins a fi fost nelegal plătite

din banii publici.

Față de toate cele

mai sus arătate, reținând așadar că nu subzistă motive de nelegalitate a

hotărârii primei instanțe, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, împotriva

Sentinței nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.