ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 869/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Camera de Conturi Prahova și Curtea de Conturi a României, suspendarea procesului-verbal nr. 9078/2010, încheiat în urma acțiunii de audit financiar și a deciziei nr. 66/2010, emisă de către Directorul Curții de Conturi la data de 2 februarie 2011. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că în perioada 25 octombrie 2010 - 6 decembrie 2010 Primăria comunei Târgșoru Vechi a fost supusă unui control, ce a avut ca obiect auditul financiar asupra contului anual de execuție a bugetului pe anul 2009, iar cu ocazia desfășurării controlului au fost constatate o serie de pretinse abateri de la legalitate, unele determinând, în opinia organului de control, producerea unor prejudicii bugetului local, sens în care s-a întocmit procesul-verbal de constatare nr. 9078 din 3 decembrie 2010. În baza dispozițiilor art. 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conuri aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 și art. 539 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, Primăria Târgșoru Vechi a formulat o plângere la care, însă, până în prezent nu a primit niciun răspuns.

A arătat reclamanta că sumele reținute de organul de control, cheltuite în limitele legii, de către autoritatea administrativă, nu au prejudiciat bugetul acesteia, iar măsura recuperării lor este nu doar nelegală, ci și greu de realizat. Mai mult, respectarea deciziei atrage blocarea fondurilor, ceea ce este de natură să ducă la prejudicii în activitatea economică a autorității, prejudicii care ar fi ireversibile și a căror reparare ulterioară ar fi imposibil de realizat. Totodată, nerespectarea măsurii recuperării pretinsului prejudiciu în termenul stabilit atrage suspendarea din funcție a persoanelor considerate vinovate de săvârșirea faptelor cauzatoare de prejudicii și antrenarea răspunderii penale a acestora.

Reclamanta a mai arătat că a efectuat și înregistrat în evidența financiar-contabilă plăți pentru acordarea de ajutoare materiale angajaților cu ocazia sărbătorilor de 8 martie, de Paște, ținută și indemnizație de hrană, în conformitate cu prevederile contractului colectiv de munca și ale legislației în vigoare. De asemenea, între personalul contractual și autoritatea administrativă s-a încheiat Contractul colectiv de munca FN din 12 noiembrie 2008, înregistrat la ITM Prahova sub nr. 30480 din 14 noiembrie 2008, pe perioada de 1 an și acest act prevedea ca măsuri de protecție socială, la art. 21, ajutorul de sărbători, inclusiv pentru 8 martie, o masa caldă pe zi sau contravaloarea acesteia.

În baza acestor convenții dintre angajați și angajator angajații au beneficiat de ajutoarele arătate, cu privire la care organul de control a apreciat că sunt nelegale, întrucât nu sunt stabilite de lege, însă susținerea reprezentanților Camerei de Conturi nu poate fi primită. Astfel, tichetele cadou nu sunt drepturi salariale, fiind considerate ajutoare sociale, conform art. 56 C. fisc., plata acestora efectuându-se din contul. 57 februarie 04 - Tichete cadou pentru cheltuieli sociale, condiții față de care, în mod eronat, prin coroborarea unor prevederi legale neaplicabile în speță, organul de control a apreciat că au crescut cheltuielile bugetare, ceea ce a produs bugetului local un prejudiciu de 10.000 RON.

În al treilea rând, se pretinde că în mod nelegal s-a acordat în cursul anului 2009 un spor de 50%, în cuantum total de 62.799 RON, persoanelor care au fost numite în comisia constituită pentru punerea în aplicare a legilor fondului funciar (punctul B3). Reclamanta a apreciat că sporul de dificultate plătit celor care au fost implicați în aplicarea acestui act normativ s-au calculat și acordat, în realitate, în mod justificat. De altfel, învestită a se pronunța asupra unei situații similare și instanța de judecată, respectiv Tribunalul Prahova, prin Sentința nr. 312/2009, rămasă definitivă și irevocabilă, a concluzionat că astfel de sporuri s-au acordat în mod legal.

În fine reclamanta a arătat, față de precizările anterioare, că procesul-verbal nr. 9078/2010, încheiat în urma acțiunii de audit financiar și Decizia 66/2010, emisă de către Directorul Curții de Conturi la data de 2 februarie 2011 sunt parțial nelegale, solicitând suspendarea efectelor celor două acte până la soluționarea irevocabilă a contestației ce vizează fondul acestora. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, secția comerciala și de contencios administrativ, și, pe cale de consecință, a solicitat trimiterea cauzei la instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, respectiv Curtea de Apel Ploiești.

Cu privire la cererea de suspendare, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat. 2. Soluțiile pronunțate în cauză 2.1. Prin Sentința nr. 454 din 02 iunie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei competenței materiale a instanței, invocată de pârâtă și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2003 și pct. 28 din Regulamentul de funcționare a Curții de Conturi, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor emise de către Comisia de soluționare a contestațiilor este de competența curților de apel în a cărei rază se află sediul unității verificate.

2.2. Astfel învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, prin Sentința nr. 273 pronunțată în data de 13 octombrie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a procesului-verbal de constatare și a Deciziei nr. 66/2010, formulată de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, împotriva pârâtelor Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

A mai reținut instanța, din analiza sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate, că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat. Pe de altă parte, instanța a constatat că motivele de suspendare înfățișate de reclamantă reprezintă, în fapt, motivele de nelegalitate de fond, invocate împotriva actului administrativ fiscal. Or, o analiză a acestor motive nu ar putea fi făcută într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia instanța doar pipăie fondul acțiunii, fără a-l prejudeca. Analiza fondului cauzei este atributul instanței care va soluționa eventuala cerere referitoare la anularea actelor administrative contestate.

Sub aspectul îndeplinirii condiției pagubei iminente, instanța a arătat că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. Or, în speță, prin Decizia nr. 66/2010 s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciilor constatate și dispunerea de măsuri pentru recuperarea lor, iar nu recuperarea, până la data de 30 martie 2011 a acestora, astfel că instanța apreciază că nu este dovedită nici condiția pagubei iminente, în ipoteza invocată de reclamantă - a perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. 3. Motivele de recurs înfățișate de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi Împotriva Sentinței nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin Primar, invocând ca temei legal al căii de atac promovate, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În contextul prezentării aspectelor de fapt înfățișate și cu ocazia judecării în fond a cererii de suspendare, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală pentru că nesocotește prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În esență, s-a arătat că actele și probele administrate au demonstrat îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute în textul de lege arătat, măsura recuperării sumelor reținute de organul de control, în limitele legii, fiind nu numai nelegală, ci și greu de realizat. S-a arătat că sporurile și ajutoarele materiale acordate în anul 2009 angajaților proprii ai primăriei au fost legal plătite, raportat la măsurile de protecție socială cuprinse în Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Prahova sub nr. 30480 din 14 noiembrie 2008, astfel că susținerile Camerei de Conturi nu sunt întemeiate.

Reluând toate constatările cuprinse în actul de control referitor la tichetele cadou, ca și la alte categorii de sume pretins a fi fost legal acordate primarului și celor doi viceprimari, ca și altor categorii de angajați, recurenta a conchis în sensul că susținerea instanței potrivit căreia actele deduse judecății se bucură de prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată, nu are suport legal. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia suspendării executării actelor administrative, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză niciun motiv de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe.

Cu titlu prealabil Înalta Curte constată că prin recursul promovat, recurenta-reclamantă nu aduce veritabile critici soluției atacate, reluând situația de fapt cuprinsă și în acțiunea de chemare în judecată și înfățișând aspecte ce țin mai degrabă de fondul acțiunii vizând anularea actelor de control, a căror suspendare de executare s-a solicitat. Ca argument de fapt și de drept relevant în aprecierea recursului de față ca nefiind fondat, Înalta Curte, împărtășind argumentele cuprinse în hotărârea atacată, arată că nu s-a demonstrat în cauză îndeplinirea niciuneia dintre cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, Înalta Curte reține că susținerile recurentei, ca și actele depuse la dosar, nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate a actelor contestate, cazul bine justificat, în sensul în care acest termen este definit în cuprinsul Legii nr. 554/2004, nefiind cu nimic demonstrat.

Mai mult, în ceea ce privește paguba iminentă, avându-se în vedere nu doar ipoteza prejudiciului efectiv, dar și cea a perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, republicată) Înalta Curte reține, în acord și cu cele susținute de intimata Curtea de Conturi a României, prin întâmpinarea depusă, că simplele susțineri ale recurentei nu pot fi avute în vedere, mai cu seamă că executarea actului nu constituie, în sine, o pagubă.

Mai mult, în cauză, în condițiile în care recuperarea sumelor pretins a fi fost nelegal plătite, astfel cum s-a reținut în actele întocmite în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului pe anul 2009 (Procesul-verbal nr. 9078 și Decizia nr. 66/2010 ale Curții de Conturi) ar urma să fie făcută de la persoanele ce au beneficiat de aceste sume și nu de la bugetul local, este evident că recurenta-reclamantă nu poate invoca un prejudiciu material direct, după cum nici perturbarea activității nu a fost cu nimic demonstrată, în contextul unor astfel de activități de recuperare a sumelor pretins a fi fost nelegal plătite din banii publici. Față de toate cele mai sus arătate, reținând așadar că nu subzistă motive de nelegalitate a hotărârii primei instanțe, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Târgșoru Vechi, prin primar, împotriva Sentinței nr. 273 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.