ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis

cererea de suspendare formulată și precizată de reclamanta Primăria comunei

Filipeștii de Pădure, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de

Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Prahova, și a dispus

suspendarea executării actelor administrative emise de Curtea de Conturi a

României, respectiv a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/2011 și încheierea nr.

10 din 09 noiembrie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Pentru a pronunța această încheiere,

prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținând

următoarele:

Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de

reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune

suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă si

irevocabilă a cauzei.

Cererea de suspendare se poate

formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la

soluționarea acțiunii în fond. Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se

aplică în mod corespunzător. Hotărârea dată cererii de suspendare este

executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4),

nu suspendă executarea.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, la

rândul său, arată că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata

poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Cazul bine justificat și paguba

iminentă, sunt termeni definiți de prevederile, art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cazul justificat este definit ca

fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și

paguba iminentă, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui

serviciu public.

Față de dispozițiile legale

aplicabile, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o

măsură vremelnică și provizorie și se poate dispune în cazul în care sunt

cumulativ îndeplinite cerințele legale expres prevăzute, cazul bine justificat

si iminenta pagubă.

Fiind o măsura provizorie, cu ocazia

soluționării cererii, instanța are posibilitatea de a efectua numai o cercetare

sumară a aparenței dreptului care să nu ducă la prejudecarea fondului, acesta

fiind atributul instanței investită cu soluționarea fondului și care impune o

analiza numai după administrarea probelor.

În cauză, din actele dosarului la o

analiza sumară rezultă că sumele plătite de entitatea verificată au fost făcute

cu documente justificative și în general în limita bugetului aprobat și a

hotărârilor consiliului local.

Necesitatea cheltuielilor, constând

în plățile făcute către entități religioase și sportive, și dacă acestea au

fost cuprinse în bugetul local în acest scop urmează a fi analizată de instanța

investita cu soluționarea fondului, după administrarea probelor.

Orice analiză a legalității și

necesității plăților efectuate în cadrul cererii de față și pe această cale ar

duce la o analiză a fondului cauzei, situație nepermisă în cadrul unei cererii

de suspendare.

Dar pentru a se evita blocarea

activității instituției publice în cauză prin punerea în executare a măsurilor

dispuse de Curtea de Conturi, sumele reținute a fi recuperate fiind

substanțiale, se apreciază că se impune suspendarea executării măsurilor

dispuse în cauză, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei.

De altfel, posibilitatea suspendării

actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele

internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsa în Legea nr. 554/2004,

respectiv Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de

Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională

provizorie în materie administrativă și care, în principiu, prevede tocmai

posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea

executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda

atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se

apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube

semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile

față de regularitatea actului.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Curtea de

Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Județului Prahova.

În motivarea recursului, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată

este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii. În acest sens, se arată, în esență, că prima instanță în mod greșit a

reținut că sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării actului

administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

Prin Decizia nr. 41/2011 emisă de

Camera de Conturi Prahova, menținută prin încheierea nr. 10 din 9 noiembrie 2011

emisă de Curtea de Conturi a României, în urma acțiunii de audit financiar

privind contul de execuție bugetară pe anul 2010 efectuată la Primăria comunei

Filipeștii de Pădure, au fost constatate abateri de la legalitate și

regularitate, pentru care au fost dispuse o serie de măsuri.

Invocând dispozițiile art. 15 din

Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeștii de Pădure prin

primar, a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse.

Potrivit dispozițiilor legale

invocate, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată

pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 14 din aceeași lege, respectiv

în cazul îndeplinirii cumulative a două condiții expres prevăzute: existența

cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub acest aspect, Curtea va reține

că în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două

condiții, soluția instanței de fond fiind nelegală.

Astfel, în privința cazului bine

justificat, așa cum este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în

mod greșit instanța fondului reține că din „actele dosarului rezultă că sumele

plătite au fost făcute cu documente justificative”, pronunțându-se astfel chiar

pe fondul cauzei.

Or, așa cum în mod constant a

statuat jurisdicția supremă prin soluționarea unor cauze în această materie,

existența cazului bine justificat nu poate fi reținută și argumentată „prin

invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât

aceasta vizează fondul cauzei care se analizează numai în cadrul acțiunii în

anulare”.

Tot astfel, în mod greșit a reținut

instanța fondului, îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, de vreme ce

însăși executarea actului contestat nu poate fi considerată o pagubă, deoarece

prin măsurile dispuse se tinde la recuperarea unor sume de bani, ceea ce nu

poate perturba activitatea intimatei-reclamante.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul

va fi admis, iar încheierea atacată modificată în sensul respingerii cererii de

suspendare formulate de intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeștii de

Pădure.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Județului Prahova,

împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată, în

sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Primăria

Filipeștii de Pădure, prin Primar, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2012.