ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2640/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată și precizată de reclamanta Primăria comunei Filipeștii de Pădure, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi a Județului Prahova, și a dispus suspendarea executării actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României, respectiv a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/2011 și încheierea nr. 10 din 09 noiembrie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reținând următoarele: Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Dispozițiile alin. (2) și (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător. Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea. Art. 14 din Legea nr. 554/2004, la rândul său, arată că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Cazul bine justificat și paguba iminentă, sunt termeni definiți de prevederile, art. 2 lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cazul justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public. Față de dispozițiile legale aplicabile, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură vremelnică și provizorie și se poate dispune în cazul în care sunt cumulativ îndeplinite cerințele legale expres prevăzute, cazul bine justificat si iminenta pagubă. Fiind o măsura provizorie, cu ocazia soluționării cererii, instanța are posibilitatea de a efectua numai o cercetare sumară a aparenței dreptului care să nu ducă la prejudecarea fondului, acesta fiind atributul instanței investită cu soluționarea fondului și care impune o analiza numai după administrarea probelor.

În cauză, din actele dosarului la o analiza sumară rezultă că sumele plătite de entitatea verificată au fost făcute cu documente justificative și în general în limita bugetului aprobat și a hotărârilor consiliului local. Necesitatea cheltuielilor, constând în plățile făcute către entități religioase și sportive, și dacă acestea au fost cuprinse în bugetul local în acest scop urmează a fi analizată de instanța investita cu soluționarea fondului, după administrarea probelor. Orice analiză a legalității și necesității plăților efectuate în cadrul cererii de față și pe această cale ar duce la o analiză a fondului cauzei, situație nepermisă în cadrul unei cererii de suspendare.

Dar pentru a se evita blocarea activității instituției publice în cauză prin punerea în executare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, sumele reținute a fi recuperate fiind substanțiale, se apreciază că se impune suspendarea executării măsurilor dispuse în cauză, până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei.

De altfel, posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsa în Legea nr. 554/2004, respectiv Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și care, în principiu, prevede tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului.

2. Cererea de recurs. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Județului Prahova. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În acest sens, se arată, în esență, că prima instanță în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. 3. Hotărârea instanței de recurs.

Prin Decizia nr. 41/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, menținută prin încheierea nr. 10 din 9 noiembrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României, în urma acțiunii de audit financiar privind contul de execuție bugetară pe anul 2010 efectuată la Primăria comunei Filipeștii de Pădure, au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, pentru care au fost dispuse o serie de măsuri. Invocând dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeștii de Pădure prin primar, a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse. Potrivit dispozițiilor legale invocate, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 14 din aceeași lege, respectiv în cazul îndeplinirii cumulative a două condiții expres prevăzute: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub acest aspect, Curtea va reține că în cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții, soluția instanței de fond fiind nelegală. Astfel, în privința cazului bine justificat, așa cum este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod greșit instanța fondului reține că din „actele dosarului rezultă că sumele plătite au fost făcute cu documente justificative”, pronunțându-se astfel chiar pe fondul cauzei. Or, așa cum în mod constant a statuat jurisdicția supremă prin soluționarea unor cauze în această materie, existența cazului bine justificat nu poate fi reținută și argumentată „prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât aceasta vizează fondul cauzei care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare”.

Tot astfel, în mod greșit a reținut instanța fondului, îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, de vreme ce însăși executarea actului contestat nu poate fi considerată o pagubă, deoarece prin măsurile dispuse se tinde la recuperarea unor sume de bani, ceea ce nu poate perturba activitatea intimatei-reclamante. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar încheierea atacată modificată în sensul respingerii cererii de suspendare formulate de intimata-reclamantă Primăria Comunei Filipeștii de Pădure.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Județului Prahova, împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta Primăria Filipeștii de Pădure, prin Primar, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.