ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5102/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5102/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 325 din 22 noiembrie 2011,
Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de
reclamanta Primăria comunei Florești, prin primar, a admis excepția
tardivității acțiunii invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și a
respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantei Primăria comunei Florești, în
contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi
Prahova.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind repunerea în
termen, întrucât reclamanta nu a fost împiedicată de anumite motive obiective, mai
presus de voința sa, ci de o simplă deficiență organizatorică.
În acest sens, instanța
a reținut că la data de 23 februarie 2011, reclamanta a primit încheierea din 1
februarie 2011 și începând de a doua zi avea 15 zile pentru a formula contestație,
în conformitate cu conformitate cu pct. 106 din Regulamentul de funcționare al Curții
de Conturi.
S-a constatat că aspectele
invocate de reclamantă legate de cabinetul de avocatură sau neglijența consilierului
juridic vizează modul de organizare și funcționare a activității din cadrul entității
verificate și nu pot fi reținute ca motive de repunere în termen a contestației,
culpa aparținând în exclusivitate reclamantei.
Având în vedere că de
repunere în termen nu îndeplinește condițiile prevăzute de 103 alin. (1) și (2)
C. proc. civ., a fost admisă excepția tardivității acțiunii fiscale, invocată de
pârâta Curtea de Conturi a României.
Totodată, raportat la
art. 106 din Regulamentul de funcționare al Curții de Conturi cu aplicarea art.
63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, instanța
a apreciat că singura persoană care avea obligația să depună contestație împotriva
încheierii nr. VI.29 din 1 februarie 2011 era primarul, în calitate de reprezentant
legal al entității controlate.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Primăria comunei Florești, prin primar.
Cererea de recurs a fost
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și pe dispozițiile
art. 304
1
C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sunt pe deplin
aplicabile dispozițiile privitoare la excepția menționată în art. 103 alin. (1)
C. proc. civ. care înlătură sancțiunea decăderii, precum și cele ale art. 103 alin.
(2) C. proc. civ., în condițiile în care primarul, prin aparatul propriu de lucru,
respectiv prin consilier juridic (conform fișei postului) a formulat cerere de repunere
în termen de 15 zile de la momentul încetării motivelor care au împiedicat depunerea
în termen a acțiunii/contestației împotriva încheierii din 1 februarie 2011 a Curții
de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova la instanța de judecată competentă.
S-a precizat că prin adresa
nr. 28 din 18 februarie 2011 s-a comunicat de către cabinetul de avocatură Primăriei
rezilierea contractului de asistență juridică din 11 ianuarie 2010, iar consilierul
juridic care semnează toate actele emise de primar a comunicat la 17 martie 2011,
dată până la care trebuia depusă contestația, că se pensionează, solicitând încetarea
contractului individual de muncă. În acest condiții în mod greșit a apreciat instanța
fondului că susținerile contestatoarei sunt simple deficiențe organizatorice.
Prin întâmpinare intimata
Curtea de Conturi a României a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței
recurate întrucât instanța de fond a aplicat corect dispozițiile pct. 106 din Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi (aprobat
prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi), constatând
că numai entitatea verificată este îndreptățită să sesizeze instanța și că, în speță,
această sesizare a fost făcută peste termenul prevăzut în Regulament ceea ce a condus
la respingerea ca tardivă a acțiunii reclamantului.
Examinând cauza prin prisma
criticilor recurentei, a normelor legale incidente, Înalta Curte reține că instanța
fondului a dat o greșită dezlegare cererii de repunere în termenul de formulare
a contestației și excepției de tardivitate a acțiunii, fiind aplicabile dispozițiile
art. 312 alin. (3) teza III C. proc. civ. Ca urmare recursul va fi admis, sentința
va fi casată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru analiza
pe fond a acțiunii.
La data de 4 aprilie 2011
s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă de contencios
administrativ și fiscal, cererea formulată de reclamanta Primăria Comunei Florești,
prin primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera
de Conturi Prahova prin care s-a solicitat repunerea în termenul de a formula plângere
împotriva încheierii din 1 februarie 2011 a Curții a Conturi și împotriva deciziei
nr. 45/2010 emisă de Camera de Conturi Prahova și admiterea acestei plângeri potrivit
art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Prin sentința nr. 743
din 6 octombrie 2011 Tribunalul Prahova a dispus declinarea competenței în favoarea
Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Examinarea cererii de
repunere în termen formulată de reclamantă și a excepției tardivității acțiunii
invocată de pârâta Curtea de Conturi s-au făcut din perspectiva prevederilor
art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ. cu raportare la pct. 106 din Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, reținându-se
de curtea de apel că susținerile reclamantei nu se încadrează în excepția prevăzută
de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. deoarece partea nu a dovedit că a fost împiedicată
printr-o împrejurare mai presus de voința ei să formuleze plângere în termen de
15 zile de la comunicarea încheierii, respectiv de la 23 februarie 2011, astfel
că acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2011 a fost respinsă ca tardivă.
Instanța de control judiciar
constată că la evaluarea cererii de repunere în termen și a excepției tardivității
în mod greșit prima instanță a avut în vedere prevederile pct. 106 din Regulamentul
aprobat prin hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 a Plenului Curții de Conturi,
încălcându-se în acest mod principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative
consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Din art. 11 alin. (2)
din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi rezultă
că organizarea, desfășurarea activităților specifice precum și valorificarea actelor
rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de
plenul Curții de Conturi.
În privința termenelor
în care se pot contesta actele întocmite de această autoritate, actul normativ aplicabil
este reprezentat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (art. 11),
act cu forță juridică superioară Regulamentului invocat de intimata-pârâtă.
În speță sunt incidente
dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că
acțiunea a fost formulată în termenul de 6 luni calculat de la data de 23 februarie
2011 (Dosar Tribunal Prahova nr. 2904/105/2011), deci o cenzură din perspectiva
dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ. nu mai este necesară.
Referitor la regularitatea
sesizării instanței de contencios administrativ și fiscal se observă că apărarea
intimatei-pârâte se circumscrie unui formalism excesiv, atâta vreme cât nu se contestă
că cererea a fost semnată de primarul Comunei Florești, în calitatea sa de reprezentant
legal al entității controlate, Primăria comunei Florești, fiind deci respectate
dispozițiile art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Pe cale de consecință,
admiterea excepției tardivității acțiunii nu se justifică nici faptic, nici legal,
astfel că instanța de rejudecare se va preocupa de fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Primăria Comunei Florești prin Primar, împotriva sentinței nr. 325 din 22 noiembrie
2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie
2012.