ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 586/2011

Asupra

recursului de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Pitești, sub nr. 3102/208/2009, reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș

Pitești, a chemat în judecată pe pârâta SC H.F. SRL, solicitând instanței să

dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 24.890 lei reprezentând contravaloarea

sprijinului încasat necuvenit pentru finanțarea culturilor agricole din toamna

anului 2007 și plata sumei de 0,1% reprezentând majorări de întârziere datorată

de la data notificării, pentru fiecare zi de întârziere, până la data efectivă

a plății.

Prin sentința civilă nr. 7779 din 18 noiembrie 2009 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Pitești

și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean

Argeș Pitești. în contradictoriu cu pârâta SC H.F. SRL ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței nr. 7779/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, a formulat recurs reclamanta

A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, iar prin decizia nr. 1025 din 11

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost declinată competența de

soluționare a recursului declarat de A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești,

în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

Tribunalul Comercial Argeș, prin decizia civilă nr. 171/R

din 24 septembrie 2010 a declinat competența soluționării recursului declarat

de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, la Tribunalul Argeș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și

în temeiul dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Pitești pentru regulator de competență.

Curtea de Apel Pitești, prin sentința nr. 57/2010 a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș „completul

specializat contencios administrativ”.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr.

537/2004 întrucât dispunătorul raportului juridic ce face obiectul judecării

este o instituție publică, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale prin A.P.I.A., care dispun de bani publici, sumele acordate pentru

lucrările agricole fiind cheltuială bugetară.

Împotriva sentinței nr. 57/2010 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești a formulat recurs A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, arătând

că în mod greșit s-a stabilit competența de soluționare a recursului de către

Tribunalul Argeș complet specializat Contencios Administrativ și Fiscal în

contextul în care litigiul are natură civilă, fiind de competența instanței

civile.

Este adevărat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A. este o instituție publică ce poate fi

chemată să răspundă în fața instanței de contencios administrativ pentru

calitatea actelor emise dar Legea nr. 554/2004 nu-i permite să formuleze cereri

pentru încasarea unor sume necuvenite de către beneficiarii subvenției.

Analizând decizia recurată în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este

nefondat.

Astfel, în mod corect a fost stabilită natura

juridică a litigiului, a actului dedus judecății și a raporturilor dintre

părțile litigante având în vedere dispozițiile art. 123/2006 și Legea nr.

554/2004.

În temeiul O.U.G. nr. 123/2006, statul oferă

agricultorilor sprijin sub forma unor subvenții iar beneficiarii subvenției pot

fi persoane fizice sau juridice.

Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 123/2006 sumele

necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin

bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale iar potrivit

art. 3 alin. (2) din același act normativ, instituția responsabilă pentru

implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A.

De asemenea, art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 123/2006

arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției se recuperează cu

aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.

A.P.I.A. este o instituție publică care dispune de

bani publici în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 123/2006

iar recuperarea sumelor încasate necuvenit este reglementată de art. 17 din același

act normativ raportat la art. 2 și art. 8 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 554/2004.

În mod corect a fost stabilită competența prin

sentința recurată având în vedere că litigiul dedus judecății vizează

instituirea subvenției pentru neîndeplinirea obligațiilor de către beneficiari în

raport de dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 123/2006, motiv pentru

care în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul declarat

de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, împotriva sentinței nr.

57/F-CC din 5 noiembrie

2010

a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.I.A.,

Centrul Județean Argeș Pitești, împotriva sentinței nr. 57/F-CC din 5 noiembrie

2010

a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2011.