ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 586/2011

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr. 3102/208/2009, reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, a chemat în judecată pe pârâta SC H.F. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 24.890 lei reprezentând contravaloarea sprijinului încasat necuvenit pentru finanțarea culturilor agricole din toamna anului 2007 și plata sumei de 0,1% reprezentând majorări de întârziere datorată de la data notificării, pentru fiecare zi de întârziere, până la data efectivă a plății. Prin sentința civilă nr. 7779 din 18 noiembrie 2009 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Pitești și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești.

în contradictoriu cu pârâta SC H.F. SRL ca neîntemeiată. Împotriva sentinței nr. 7779/2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, a formulat recurs reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, iar prin decizia nr. 1025 din 11 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, în favoarea Tribunalului Comercial Argeș. Tribunalul Comercial Argeș, prin decizia civilă nr. 171/R din 24 septembrie 2010 a declinat competența soluționării recursului declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, la Tribunalul Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul dispozițiilor art. 22 C. proc.

civ. a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Pitești pentru regulator de competență. Curtea de Apel Pitești, prin sentința nr. 57/2010 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș „completul specializat contencios administrativ”. În motivarea sentinței, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 și art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 537/2004 întrucât dispunătorul raportului juridic ce face obiectul judecării este o instituție publică, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A., care dispun de bani publici, sumele acordate pentru lucrările agricole fiind cheltuială bugetară.

Împotriva sentinței nr. 57/2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a formulat recurs A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, arătând că în mod greșit s-a stabilit competența de soluționare a recursului de către Tribunalul Argeș complet specializat Contencios Administrativ și Fiscal în contextul în care litigiul are natură civilă, fiind de competența instanței civile. Este adevărat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A. este o instituție publică ce poate fi chemată să răspundă în fața instanței de contencios administrativ pentru calitatea actelor emise dar Legea nr. 554/2004 nu-i permite să formuleze cereri pentru încasarea unor sume necuvenite de către beneficiarii subvenției.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat. Astfel, în mod corect a fost stabilită natura juridică a litigiului, a actului dedus judecății și a raporturilor dintre părțile litigante având în vedere dispozițiile art. 123/2006 și Legea nr. 554/2004. În temeiul O.U.G. nr. 123/2006, statul oferă agricultorilor sprijin sub forma unor subvenții iar beneficiarii subvenției pot fi persoane fizice sau juridice. Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 123/2006 sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale iar potrivit art. 3 alin. (2) din același act normativ, instituția responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin A.P.I.A.

De asemenea, art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 123/2006 arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare. A.P.I.A. este o instituție publică care dispune de bani publici în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 123/2006 iar recuperarea sumelor încasate necuvenit este reglementată de art. 17 din același act normativ raportat la art. 2 și art. 8 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 554/2004. În mod corect a fost stabilită competența prin sentința recurată având în vedere că litigiul dedus judecății vizează instituirea subvenției pentru neîndeplinirea obligațiilor de către beneficiari în raport de dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.U.G.

nr. 123/2006, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, respinge recursul declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, împotriva sentinței nr. 57/F-CC din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.I.A., Centrul Județean Argeș Pitești, împotriva sentinței nr. 57/F-CC din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.