ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 405/ C din 7 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC S.G. SRL cu sediul social în Bascov, județul Argeș, împotriva pârâtului I.N.C.B.H. Ștefănești Argeș având ca obiect obligarea pârâtei de a respecta clauzele contractului de asociere nr. 697/2004 precum și predarea cantităților de vin aflate în custodie, începând cu anul 2004. S-a reținut, în principal, că excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2006 este întemeiată, aceasta fiind în drept să refuze executarea propriilor obligații, dacă partea care pretinde executarea nu și-a îndeplinit, la rândul său, obligațiile asumate contractual.

Astfel, reclamanta apare ca fiind debitoare față de pârâtă cu suma de 2.388.220.000 lei vechi pentru producția anului 2004, pentru care a fost asumat un angajament de plată la 13 decembrie 2004. La rândul său pârâta a suportat cheltuielile necesare cu realizarea producției deși în condițiile contractuale reclamantei îi revenea obligația de a asigura fondurile financiare. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 a admis apelul reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinței nr. 405/ C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât să respecte clauzele prevăzute în contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat de părți.

S-a apreciat că apelanta reclamantă SC S.G. SRL a finanțat asociația în anii 2004 și 2005 cu sumele necesare pentru plata salariilor zilierilor, furnizarea de materiale auxiliare, combustibil, alimente și altele, dar evidența cheltuielilor efectuate de A. Văleni – Podgoria nu a fost ținută separat de evidența generală a institutului, așa cum se prevedea în contract. Pârâta, în mod nejustificat, reține în custodie, cantitatea de 89.845 litri vin de diferite soiuri, deși reclamanta a achitat în total suma de 6.166.530.200 lei, aceste sume acoperind în totalitate cheltuielile fermei. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2018 din 6 iunie 2008, a admis recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H.

Ștefănești împotriva deciziei nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. S-a constatat că soluția adoptată în apel, în absența unei motivări clare, explicite și în concordanță cu probele administrate nu se fundamentează legal, astfel că instanța în rejudecare va analiza, față de obiectul dedus judecății, obligațiile asumate de părți prin contractul de asociere și din perspectiva reciprocității și interdependenței dintre ele cu consecințele care se impun sub aspectul simultaneității executării lor, având în vedere specificul obiectului contractului, producerea de struguri, care sub aspectul executării în timp se suprapune noțiunii de an agricol.

Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinței nr. 405/ C din 7 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș pe care a schimbat-o în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât să respecte clauzele contractuale prevăzute în contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004. De asemenea, a fost obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.180,3 Ron către reclamantă. Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că obligațiile pârâtei sunt primordiale și condiționale în raport cu obligațiile reclamantei.

Reclamanta nu putea să cunoască sumele pe care trebuia să le avanseze pentru a respecta întocmai convenția intervenită și cu toate acestea, conform verificărilor expertului, a finanțat asociația cu suma de 322.320,7 lei din care 87.338,22 lei reprezintă datorie pentru anul 2004, sumă pe care și pârâta a recunoscut-o. Aceste calcule, evidențiază că reclamanta nu a beneficiat de producția de struguri și este partea contractantă păgubită, iar pârâta este cea care nu a respectat obligațiile contractuale. Împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul I.C.D.B.H., care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinței dată în fond, cu consecința menținerii sentinței nr. 405/ C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș. În dezvoltarea motivelor de apel s-a evocat împrejurarea că instanța de apel era obligată să rețină, că în contractele sinalagmatice, îndatorirea de a executa obligațiile cu bună credință incumba ambelor părți, nici una dintre acestea neputând cere celeilalte părți să efectueze prestația la care s-a obligat prin contract, fără a-și îndeplini ea însăși, total sau în parte, contraprestația la care s-a obligat. La termenul din 24 septembrie 2008 s-a respins cererea de angajare a unui avocat, încălcându-se dreptul la apărare, consacrat prin art. 6 din C.E.D.O.

În final s-a mai arătat că hotărârea atacată nu este motivată, cel puțin pe excepția neexecutării contractului, fiind încălcate din nou dispozițiile art. 315 C. proc. civ. Intimata reclamantă SC S.G. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge, ca nefundat, recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.

Din conținutul contractului de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat între părțile litigante în temeiul art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990 și art. 251 – art. 256 C. com., pe o durată de 5 ani, având ca obiect producția de struguri, rezultă că a fost stabilită cu rigurozitate întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților economice comune desfășurate, răspunderea contractuală și cauzele de încetare a asocierii. Apare cât se poate de evident că reclamanta SC S.G. SRL, așa cum rezultă din art. 9 al contractului, s-a obligat să asigure fondurile financiare (cheltuieli cu salarii, materiale, amortisment, etc.) pentru aplicarea tehnologiilor cadru iar pârâta s-a obligat în condițiile art. 8 să participe cu baza materială și personalul din cadrul fermei V. și D.C.

Ștefănești. În faza procesuală a rejudecării apelului, instanța s-a conformat pe deplin asupra problemelor de drept dezlegate în recurs și asupra necesității administrării de noi probe, dovedind rol activ în soluționarea cauzei, context în care s-a dispus refacerea raportului de expertiză contabilă. Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert ec. C.Șt.I., precum și răspunsul la obiecțiuni, au evidențiat că pârâta nu a respectat prevederile contractului de a organiza și ține evidența contabilă proprie a asociației, cât și respectarea Legii nr. 82/1990. S-a constatat că I.N.C.D.B.H. Ștefănești nu a avansat nici un fel de strategie de dezvoltare a asociației și nici nu a întocmit vreun program anual cu tehnologiile de producție care trebuiau aplicate.

Printr-o integrală apreciere a probelor a fost dată o soluție corectă în fapt și în drept, motivarea deciziei atacate fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare, într-o deplină concordanță cu documentația depusă de părți. Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil. Împrejurarea acordării unui nou termen de judecată prezintă un aspect de natură facultativă, norma cuprinsă în art. 156 C. proc. civ., nefiind formulată în termeni imperativi ai unei obligații a instanței. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtului I.N.C.D.B.H. Ștefănești împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H. Ștefănești județul Argeș împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.