ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial

Argeș, prin sentința nr. 405/ C din 7 iulie 2006, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamanta SC S.G. SRL cu sediul social în Bascov,

județul Argeș, împotriva pârâtului I.N.C.B.H. Ștefănești Argeș având ca obiect

obligarea pârâtei de a respecta clauzele contractului de asociere nr. 697/2004

precum și predarea cantităților de vin aflate în custodie, începând cu anul

2004.

S-a reținut, în

principal, că excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă prin

întâmpinarea depusă la data de 15 mai 2006 este întemeiată, aceasta fiind în

drept să refuze executarea propriilor obligații, dacă partea care pretinde

executarea nu și-a îndeplinit, la rândul său, obligațiile asumate contractual.

Astfel, reclamanta

apare ca fiind debitoare față de pârâtă cu suma de 2.388.220.000 lei vechi

pentru producția anului 2004, pentru care a fost asumat un angajament de plată

la 13 decembrie 2004. La rândul său pârâta a suportat cheltuielile necesare cu

realizarea producției deși în condițiile contractuale reclamantei îi revenea

obligația de a asigura fondurile financiare.

Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 a admis apelul reclamantei SC S.G. SRL

împotriva sentinței nr. 405/ C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis

acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât să respecte clauzele prevăzute în

contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat de părți.

S-a apreciat că

apelanta reclamantă SC S.G. SRL a finanțat asociația în anii 2004 și 2005 cu

sumele necesare pentru plata salariilor zilierilor, furnizarea de materiale

auxiliare, combustibil, alimente și altele, dar evidența cheltuielilor efectuate

de A. Văleni – Podgoria nu a fost ținută separat de evidența generală a

institutului, așa cum se prevedea în contract.

Pârâta, în mod

nejustificat, reține în custodie, cantitatea de 89.845 litri vin de diferite

soiuri, deși reclamanta a achitat în total suma de 6.166.530.200 lei, aceste

sume acoperind în totalitate cheltuielile fermei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2018 din 6 iunie 2008,

a admis recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H. Ștefănești împotriva deciziei

nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza

pentru rejudecare aceleiași instanțe.

S-a constatat că

soluția adoptată în apel, în absența unei motivări clare, explicite și în

concordanță cu probele administrate nu se fundamentează legal, astfel că

instanța în rejudecare va analiza, față de obiectul dedus judecății,

obligațiile asumate de părți prin contractul de asociere și din perspectiva

reciprocității și interdependenței dintre ele cu consecințele care se impun sub

aspectul simultaneității executării lor, având în vedere specificul obiectului

contractului, producerea de struguri, care sub aspectul executării în timp se

suprapune noțiunii de an agricol.

Rejudecând apelul

după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009, a admis apelul

reclamantei SC S.G. SRL împotriva sentinței nr. 405/ C din 7 iulie 2006

pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș pe care a schimbat-o în sensul că a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât să respecte clauzele

contractuale prevăzute în contractul de asociere nr. 697 din 31 martie 2004.

De asemenea, a fost

obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.180,3 Ron

către reclamantă.

Pentru a decide

astfel, s-a avut în vedere că obligațiile pârâtei sunt primordiale și

condiționale în raport cu obligațiile reclamantei.

Reclamanta nu putea

să cunoască sumele pe care trebuia să le avanseze pentru a respecta întocmai

convenția intervenită și cu toate acestea, conform verificărilor expertului, a

finanțat asociația cu suma de 322.320,7 lei din care 87.338,22 lei reprezintă

datorie pentru anul 2004, sumă pe care și pârâta a recunoscut-o.

Aceste calcule,

evidențiază că reclamanta nu a beneficiat de producția de struguri și este

partea contractantă păgubită, iar pârâta este cea care nu a respectat

obligațiile contractuale.

Împotriva deciziei nr.

5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul I.C.D.B.H.,

care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre,

solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului

și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei SC S.G.

SRL împotriva sentinței dată în fond, cu consecința menținerii sentinței nr. 405/

C din 7 iulie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a evocat împrejurarea că instanța de apel era obligată să

rețină, că în contractele sinalagmatice, îndatorirea de a executa obligațiile

cu bună credință incumba ambelor părți, nici una dintre acestea neputând cere

celeilalte părți să efectueze prestația la care s-a obligat prin contract, fără

a-și îndeplini ea însăși, total sau în parte, contraprestația la care s-a

obligat.

La termenul din 24

septembrie 2008 s-a respins cererea de angajare a unui avocat, încălcându-se

dreptul la apărare, consacrat prin art. 6 din C.E.D.O.

În final s-a mai

arătat că hotărârea atacată nu este motivată, cel puțin pe excepția

neexecutării contractului, fiind încălcate din nou dispozițiile art. 315 C.

proc. civ.

Intimata reclamantă

SC S.G. SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge, ca nefundat, recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.

Din conținutul

contractului de asociere nr. 697 din 31 martie 2004 încheiat între părțile

litigante în temeiul art. 33 și 34 din Legea nr. 15/1990 și art. 251 – art. 256

C. com., pe o durată de 5 ani, având ca obiect producția de struguri, rezultă

că a fost stabilită cu rigurozitate întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc, modalitatea de împărțire a rezultatelor activităților

economice comune desfășurate, răspunderea contractuală și cauzele de încetare a

asocierii.

Apare cât se poate de

evident că reclamanta SC S.G. SRL, așa cum rezultă din art. 9 al contractului,

s-a obligat să asigure fondurile financiare (cheltuieli cu salarii, materiale, amortisment,

etc.) pentru aplicarea tehnologiilor cadru iar pârâta s-a obligat în condițiile

art. 8 să participe cu baza materială și personalul din cadrul fermei V. și D.C.

Ștefănești.

În faza procesuală a

rejudecării apelului, instanța s-a conformat pe deplin asupra problemelor de

drept dezlegate în recurs și asupra necesității administrării de noi probe,

dovedind rol activ în soluționarea cauzei, context în care s-a dispus refacerea

raportului de expertiză contabilă.

Raportul de expertiză

contabilă întocmit de expert ec. C.Șt.I., precum și răspunsul la obiecțiuni, au

evidențiat că pârâta nu a respectat prevederile contractului de a organiza și

ține evidența contabilă proprie a asociației, cât și respectarea Legii nr. 82/1990.

S-a constatat că I.N.C.D.B.H. Ștefănești nu a avansat nici un fel de strategie

de dezvoltare a asociației și nici nu a întocmit vreun program anual cu

tehnologiile de producție care trebuiau aplicate.

Printr-o integrală

apreciere a probelor a fost dată o soluție corectă în fapt și în drept,

motivarea deciziei atacate fiind pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și

convingătoare, într-o deplină concordanță cu documentația depusă de părți.

Este de necontestat

că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepție, asigurarea și

recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate

drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea

cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate

spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile

conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare,

contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Împrejurarea

acordării unui nou termen de judecată prezintă un aspect de natură facultativă,

norma cuprinsă în art. 156 C. proc. civ., nefiind formulată în termeni

imperativi ai unei obligații a instanței.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefundat, recursul pârâtului I.N.C.D.B.H. Ștefănești

împotriva deciziei nr. 5/ A-C din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul I.N.C.D.B.H. Ștefănești județul Argeș împotriva deciziei nr.

5/ A-C din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 4 februarie 2010.