ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.G. SRL BRAȘOV a

solicitat, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului

Comercial Argeș, la data de 24 noiembrie 2005, obligarea pârâtei I.N.C.D.B.H.

ȘTEFĂNEȘTI la respectarea clauzelor contractului de asociere convenit cu

aceasta și obligarea aceleiași pârâte să-i predea cantitatea de vin aflată în

custodia sa, rezultată din colaborarea derulată începând cu anul 2000 și plata de

daune interese datorate în temeiul art. 1082 C. civ.

În motivare reclamanta a arătat că, la

data de 31 martie 2004, a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 697,

având ca obiect, în principal, producerea de struguri.

Potrivit contractului, pârâta se

obliga să participe cu baza tehnico-materială și cu personalul din cadrul

fermei V. și D.C. Ștefănești, iar, în ce o privește obligațiile sale constau în

asigurarea fondurilor financiare pentru aplicarea tehnologiilor.

Potrivit susținerilor reclamantei,

pârâta fără acordul său, a efectuat o serie de cheltuieli nejustificate,

solicitând decontarea acestora, iar la data de 5 august 2005, i-a comunicat

cocontractantei rezilierea contractului de asociere, invocând nerespectarea prevederilor

Legii nr. 147/2004, lege care intrând în vigoare după încheierea contractului nu

poate retroactiva.

Tribunalul Comercial Argeș, astfel

investit, a obligat reclamanta să precizeze provizoriu valoarea pretențiilor ce

formau obiectul capetelor de cerere nr. 2 și 3.

Reclamanta și-a precizat, la data de 6

ianuarie 2006, valoarea pretențiilor la câte 10.000 Ron reprezentând valoarea cantității

de vin ce solicită să-i fie predată de pârâta și valoarea daunelor-interese

pretinse, precizare în raport de care tribunalul a dispus în temeiul art. 165 C.

proc. civ., disjungerea celor două capete de cerere și trimiterea cauzei vizând

aceste cereri evaluabile în bani Judecătoriei Pitești, constatând incidența

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 405/ C pronunțată la

7 iulie 2006, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei să respecte clauzele contractului de asociere nr. 697/2004

convenit de cele două părți.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

apreciat că excepția de neexecutare a contractului, invocată de pârâtă în

apărare, este întemeiată, aceasta fiind în drept să refuze executarea

propriilor obligații, dacă partea care pretinde executarea nu și-a îndeplinit,

la rândul său, obligațiile asumate contractual.

Sub acest aspect tribunalul a

constatat din examinarea înscrisurilor administrate în cauză că reclamanta este

debitoare față de pârâtă cu suma de 2.388.220.000 lei vechi, pentru producția

anului 2004, pentru care și-a asumat un angajament de plată la 13 decembrie

deși, potrivit contractului, reclamantei îi revenea obligația de a asigura

fondurile financiare.

Împotriva acestei sentințe reclamanta

a declarat apel, criticile sale vizând modul de soluționare a excepției de

neexecutare invocată de pârâtă în apărare.

În esență, reclamanta a susținut că la

data promovării apelului, pârâta îi datorează suma de 188.524,39 Ron precum și

o cantitate de 152.473 litri vin, sume evidențiate în expertiza contabilă

efectuată în dosarul disjuns, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.

Prin decizia nr. 80/ A-C din data de 29

iunie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul reclamantei și, în consecință, a schimbat în tot

sentința fondului în sensul admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei

să respecte clauzele prevăzute în contractul de asociere nr. 697/2004 încheiat

între părți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de control judiciar a constatat că, potrivit expertizei contabile administrată

în această fază procesuală, reclamanta a finanțat asociația în anii 2004 și

2005 cu sumele necesare pentru plata salariilor zilierilor, furnizarea de

materiale auxiliare, combustibil, iar pârâta a reținut în custodie în mod

nejustificat cantitatea de 89.845 litri vin.

Totodată, instanța constată că

evidența cheltuielilor efectuate de A.V.P. nu a fost ținută separat de evidența

generală a institutului așa cum se prevedea în contractul de asociere, aspecte

în raport de are pârâta nu este îndreptățită să invoce excepția de neexecutare

a contractului.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat la data de 30 iulie 2007 recurs, în termen legal solicitând

modificarea hotărârii în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei

și menținerii sentinței fondului.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe

motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în

argumentarea cărora, a susținut, în sinteză, următoarele:

A.

hotărârea

instanței de control judiciar nu este motivată în sensul dispozițiilor legii

procesual civile, în condițiile în care nu cuprinde considerentele de fapt și

de drept care au conduso la soluția adoptată; nu există în cuprinsul hotărârii

nici o trimitere la probele administrate și normele legale incidente;

considerentele instanței constituie simple afirmații în contradicție cu probele

administrate;

B.

hotărârea

instanței este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește

soluționarea excepției de neexecutare, datorită confuziei pe care instanța o

face între această excepție ca mijloc de apărare și cererea reconvențională; în

acest sens, instanța se substituie fără drept voinței părților, încălcând

totodată dispozițiile art. 1020 C. civ., care permit părții să ceară fie

suspendarea executării propriilor obligații, fie desființarea contractului,

ambele opțiuni aparținând în exclusivitate părților contractante.

Prin întâmpinare formulată la data de

20 februarie 2008 intimata reclamantă a solicitat respingerea, ca nefundat, a

recursului promovat de pârâtă, susținând ca suspendarea efectelor obligatorii

ale contractului nu poate exista decât în situația unei neexecutări, chiar și

parțiale a obligațiilor, or, sub acest aspect societatea și a îndeplinit toate

obligațiilor asumate așa cum atesta expertiza efectuată în apel.

Examinând hotărârea atacată în

contextul celor două motive de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că

recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat pentru considerentele ce se

vor arăta în cele ce urmează:

formulat în cauză de reclamantă, și schimbând în tot sentința fondului, era

obligată, potrivit cerințelor impuse de art. 261 C. proc. civ., să expliciteze,

în fapt și în drept, rațiunile care au impus o asemenea soluție.

Altfel spus, hotărârea adoptată, de

admitere a acțiunii trebuia fundamentată pe probele administrate în cauză, cu

referirile la susținerile și apărările părților, și prin raportare la obiectul

contractului de asociere dedus judecății, la obligațiile asumate de părți prin

clauzele convenite.

Or, instanța de apel, nu pornește în

examinarea cauzei de la analiza obligațiilor reciproce asumate de părți prin

contractul de asociere încheiat la 31 martie 2004, reglementate la art. 17 și

18 din contract, pentru a ajunge la concluzia transpusă în dispozitivul

hotărârii, în sensul obligării pârâtei să respecte clauzele prevăzute în

contractul de asociere.

Lipsa de precizie sub acest aspect,

evidentă atât în considerentele hotărârii cât și în dispozitiv, afectează

esențial legalitatea soluției astfel motivată.

că reclamanta a finanțat asociația în anii 2004 - 2005 cu sumele la care s-a

obligat prin contract, nu este explicitată prin prisma constatărilor experților

desemnați în cauză, care răspunzând acestui obiectiv ajung la o altă concluzie,

în sensul îndeplinirii parțiale a acestei obligații, respectiv 70 – 78 % pentru

recolta de struguri din 2004 și 53 % pentru 2005.

Cum instanța nu a înlăturat aceste concluzii,

și nici nu și-a fundamentat propria apreciere pe o altă motivare, rezultă că

sub acest aspect hotărârea adoptată nu poate fi cenzurată.

căror nerespectare o impută pârâtei, Curtea constată că, cel puțin obligația

acestei părți de a preda reclamantei o anumită cantitate de vin aflat în

custodia pârâtei, excede obiectului cauzei, dar și obligațiilor asumate prin

contractul de asociere.

Astfel, în fața primei instanțe,

capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-i predea reclamantei o anumită

cantitate de vin, a fost disjuns, prin sentința tribunalului nr. 69/ C din 6

februarie 2006, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare la Judecătoria

Pitești.

Sentința nu a fost recurată, așa cum

rezultă din absența unor dovezi în acest sens atașate la prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de apel nu putea

examina acest capăt de cerere, ce face obiectul unei alte judecăți și nu era în

drept să încuviințeze obiective ale expertizei pe acest aspect, cu atât mai mult

cu cât, hotărârea de disjungere, neatacată de părți, reține că acest capăt de

cerere vizează o situație juridică anterioară contractului de asociere încheiat

în 2004, respectiv relațiile de colaborare dintre părți începând cu anul 2000.

În al doilea rând, obiectul asocierii

l-a constituit în principal producerea de struguri (art. 6), activitatea de

preluare a acestora revenind reclamantei (art. 18).

Concluzionând, Curtea apreciază că instanța

de apel reținând in terminis că pârâta datorează reclamantei cantitatea de

89.845 litri vin și-a depășit limitele investirii, acest aspect urmând a fi

trașat în cadrul litigiului disjuns.

În măsura în care hotărârea pronunțată

în acel litigiu, prezintă aspecte relevante pentru cauză, ele pot fi avute în

vedere, cu condiția motivării caracterului lor peremptoriu în prezenta cauză.

obligație apreciată ca neîndeplinită de către pârâtă, respectiv ținerea

separată a evidenței cheltuielilor efectuate cu asocierea, obligație care

revenea pârâtei, și sub acest aspect concluzia instanței este nemotivată și în

contradicție cu constatările experților care atesta existența unei evidențe

contabile ținută de pârâtă separat de evidența generală a acesteia.

Așa fiind, Curtea constatând că,

soluția adoptată în apel, în absența unei motivări clare, explicite și în

concordanță cu probele administrate în cauză, probe care nu au fost înlăturate,

nu se fundamentează legal, va admite prezentul recurs și va casa hotărârea

astfel adoptată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând

ca instanța în rejudecare să analizeze, față de obiectul dedus judecății,

obligațiile asumate de părți prin contractul de asociere și din perspectiva reciprocității

și interdependenței dintre ele cu consecințele care se impun sub aspectul

simultaneității executării lor, având în vedere, sub acest ultim aspect, specificul

obiectului contractului, producerea de struguri, care sub aspectul executării

în timp se suprapune noțiunii de an agricol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta I.N.C.D.B.H.

ȘTEFĂNEȘTI împotriva deciziei nr. 80/ A-C din 29 iunie 2007 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, casează

decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6

iunie  2008.