ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2000/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 5776 din 26 aprilie 2007 pronunțată în dosar nr. 48485/3/2005 al

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC S.R.D. SA București împotriva pârâtei A.D.S., ca

fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și

acțiunea modificată formulată de reclamanta SC P.C. SA Filipeștii de Pădure,

reclamanta fiind obligată la plata sumei de 7.735 lei cheltuieli de judecată

către pârâta ADS.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că între reclamanta SC P.C.

(în prezent SC P.C. SA) și pârâta A.D.S. s-a încheiat contractul de asociere în

participațiune nr. 19 din 26 septembrie 2002 având ca obiect asocierea dintre

părți în vederea exploatării în condiții de eficiență, conservării și

îmbunătățirii calității terenului agricol, satisfacerii interesului public și

asigurării protecției mediului, a suprafeței de 9.873 ha. teren situat pe

teritoriul SC A. SA Bordușani, jud. Ialomița.

Conform art. 5.1 din

contract, reclamanta în schimbul exploatării acestui teren se obliga să

plătească pârâtei contravaloarea cantității de 550 kg. grâu stas 813/68/ha, la

termenele și în condițiile stabilite de comun acord.

Dat fiind faptul că

reclamanta SC S.R.D. SA București nu este parte în contract, având doar

calitatea de acționar majoritar al reclamantei SC P.C. SA, prin încheierea din

30 mai 2006 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată

de pârâtă.

Raportat la termenii

convenției, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantei de a se constata în

principal nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5.1 din contract ca

fiind contrară dispozițiilor art. 251 – art. 255 C. com., deoarece este o

clauză leonină având drept efect nulitatea absolută a întregului contract și

respectiv de a se dispune, în subsidiar, anularea acestuia deoarece reclamanta

a fost în eroare în privința calităților substanțiale ale bunului din litigiu,

este nefondată.

Astfel, în privința

capătului principal de cerere s-a avut în vedere faptul că într-un contract de

asociere în participațiune este permisă stabilirea unei sume fixe în loc de

participarea la beneficii, pentru că în speță, exista posibilitatea ca

veniturile asocierii să fie mai mari decât suma ce urma să fie achitată

pârâtei, situație în care posibilitatea acesteia de a-și însuși întreg

beneficiul este compensată cu paguba suportată de A.D.S. în cazul în care suma

fixă primită potrivit art. 5.1 din contract reprezintă doar o mică parte din

beneficiile primite.

Prin urmare, arată

tribunalul, părțile au deplină libertate contractuală în a stabili modul de

împărțire a beneficiilor și de participare la pierderi, iar plafonarea

pierderilor prin stabilirea unui preț fix era necesară având în vedere

interesul public și posibilitatea ca în cazul unei exploatări defectuoase a

terenului agricol de către reclamantă să-i fie cauzate prejudicii pârâtei, în

calitate de administrator al bunului.

În consecință,

susținerea reclamantei privind existența clauzei leonine nu este întemeiată,

întrucât ambele părți au urmărit satisfacerea unui interes, respectiv, pentru

reclamantă obținerea unui profit din exploatarea terenului atribuit în

folosință fără licitație, iar pentru pârâtă obținerea unor beneficii în

condițiile Legii nr. 268/2001, anterior încheierii unui contract de concesiune.

De altfel, nulitatea

a fost invocată după aproape 4 ani de la încheierea contractului, ulterior

rezilierii acestuia intervenită la data de 29 septembrie 2004 și respectiv după

utilizarea terenului fără îndeplinirea integrală a obligațiilor asumate.

Referitor la capătul

de cerere subsidiar, constând în solicitarea de a se dispune anularea

contractului pentru eroarea existentă în privința calității bunului ce a făcut

obiectul contractului, prima instanță a reținut că nici aceasta nu este

întemeiată în condițiile în care în cuprinsul contractului nu există nici o

mențiune privind o anumită calitate sau productivitate a terenului pretins

avută în vedere de reclamantă la încheierea convenției.

În acest context,

studiul pedologic solicitat de reclamantă la doi ani după încheierea

contractului, precum și cererea adresată pârâtului pentru recalcularea prețului

asocierii în raport de clasele de calitate ale terenului, evidențiază faptul că

pentru reclamantă calitatea terenului nu a fost determinată în momentul

exprimării acordului, cu consecința că este exclusă posibilitatea existenței

erorii ca viciu de consimțământ, aceasta fiind invocată abia la data de 28

februarie 2006.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins prin decizia comercială nr. 524 din 7 noiembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu motivarea că tribunalul

interpretând corect dispozițiile art. 251 C. com. și art. 1513 C. civ.,

raportat la clauzele contractului și probele administrate în cauză a

concluzionat că asociații având în vedere valoarea și importanța sporită a

aportului unuia dintre ei au urmărit o echilibrare a situației în sensul

limitării pierderilor, iar o atare clauză este perfect legală. De asemenea, în

privința calităților esențiale ale bunului pe care reclamanta pretinde că le-ar

fi avut în vedere în momentul încheierii contractului, nici din convenția

părților și nici din probele dosarului nu rezultă că acesta ar fi fost un

element determinant, astfel încât tribunalul justificat a respins și capătul de

cerere subsidiar.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din

încălcarea dispozițiilor art. 1513 C. civ., art. 966 C. civ. și respectiv art. 953

și 954 C. civ.

În mod concret,

recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de ambele instanțe,

contractul de asociere este lovit de nulitate absolută întrucât prevede

participarea A.D.S. exclusiv la câștigurile rezultate din asociere, nu și la

pierderi ceea ce constituie o clauză leonină, cu consecință că, contractul

încheiat în atare condiții este nul conform art. 1513 C. civ. și fiind

întemeiat pe o cauză falsă sau nelicită, în sensul prevăzut de art. 966 C. civ.

nu poate avea nici un efect.

În acest context,

clauza cuprinsă în art. 5.1 din contract constând în obligația recurentei de a

achita o sumă fixă constând în contravaloarea unei cantități de 550 kg. grâu

având un cuantum fix și nu unul variabil demonstrează faptul că intimata este

exonerată de a participa la pierderi fiind o clauză leonină și în consecință

lovită de nulitate.

Prin urmare, arată

recurenta, obligația de a achita suma anterior menționată chiar și în ipoteza

în care asocierea nu producea profit, evidențiază faptul că prin aplicarea

acestei clauze în realitate intimata nu participă la pierderile asocierii fiind

îndeplinită premisa reglementată de art. 1513 C. civ.

Argumentele instanței

de apel referitoare la importanța aportului A.D.S. care ar justifica inserarea

unei clauze de exonerare de la participarea la pierderi este nejustificat, în

condițiile în care art. 1513 C. civ., nu face distincție în această privință în

funcție de valoarea aporturilor aduse în contractul de asociere.

A doua critică

vizează încălcarea prevederilor art. 953 și 954 C. civ., în sensul că, contrar

celor reținute de ambele instanțe, calitatea terenului în discuție a constituit

un element esențial la încheierea contractului, cu consecința ca existența

erorii în această privință atrage nulitatea convenției.

Sub acest aspect,

arată recurenta, lipsa unei prevederi contractuale privind calitatea terenului

nu este relevantă în condițiile în care probatoriul administrat în cauză a

demonstrat intenția comună a părților privind exploatarea unui teren de o

calitate superioară celei descrise în studiul pedologic efectuat în anul 2004.

În consecință, fiind în

prezența unui viciu ascuns și nu al unui aparent, în mod greșit instanța de

apel a concluzionat în considerarea calității de comerciant a reclamantei

faptul că nu s-a dovedit existența unei erori esențiale.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate, a textelor legale anterior menționate

raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că este

nefondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Conform clauzei

cuprinse în art. 5.1 din contractul părților, recurenta se obligă să plătească

intimatei „din producția obținută de la culturile înființate în cadrul unui an

agricol, contravaloarea cantității de 550 kg. grâu”.

Raportat la termenii

convenției este exclusă interpretarea, dată de recurentă clauzei în sensul că

în acest mod intimata a înlăturat posibilitatea de a participa și la pierderi,

specifică unui contract de asociere în participațiune, deoarece astfel cum în

mod corect au argumentat și instanțele anterioare cuantumul fix al prețului pe

care îl primea pârâta nu poate fi privit doar din această perspectivă ci și din

aceea a faptului că aceeași sumă fixă poate reprezenta doar o mică parte din

producția obținută ceea ce înseamnă și o limitare a beneficiilor.

Prin urmare, clauza

stipulată în art. 5.1 din contractul de asociere, nu este nulă, iar părțile în

virtutea libertății contractuale au decis asupra modului în care vor participa

la distribuirea beneficiilor și la suportarea pierderilor, fără ca în acest mod

să fie încălcate prevederile art. 251 C. com. și respectiv art. 1513 și 966 C.

civ.

Referitor la

criticile formulate sub aspectul modului de soluționare al capătului de cerere

privind nulitatea contractului determinată de eroarea asupra calităților

esențiale ale bunului din litigiu, se impune precizarea că motivele de

netemeinicie ale deciziei derivate din interpretarea eronată a probelor

administrate nu vor fi examinate, dat fiind faptul că încadrarea în drept a

recursului precum și dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., exclude o

atare posibilitate, astfel încât și sub acest aspect se va reține că, contrar

susținerilor recurentei clauzele contractului nu relevă faptul că un atare

element ar fi fost determinant la încheierea contractului.

În consecință, în mod

corect au argumentat ambele instanțe, că reclamanta pe perioada derulării

contractului a solicitat doar recalcularea prețului, motivele de nulitate

întemeiate fie pe existența unei clauze leonine fie a unei erori substanțiale

fiind invocate ulterior rezilierii contractului din data de 30 septembrie 2004 intervenită

la solicitarea recurentei.

Prin urmare, recursul

este nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC P.C. SA Minier împotriva deciziei nr. 524 din 7

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2008.