ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2000/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5776 din 26 aprilie 2007 pronunțată în dosar nr. 48485/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.R.D. SA București împotriva pârâtei A.D.S., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și acțiunea modificată formulată de reclamanta SC P.C. SA Filipeștii de Pădure, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 7.735 lei cheltuieli de judecată către pârâta ADS. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că între reclamanta SC P.C. (în prezent SC P.C. SA) și pârâta A.D.S.

s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 19 din 26 septembrie 2002 având ca obiect asocierea dintre părți în vederea exploatării în condiții de eficiență, conservării și îmbunătățirii calității terenului agricol, satisfacerii interesului public și asigurării protecției mediului, a suprafeței de 9.873 ha. teren situat pe teritoriul SC A. SA Bordușani, jud. Ialomița. Conform art. 5.1 din contract, reclamanta în schimbul exploatării acestui teren se obliga să plătească pârâtei contravaloarea cantității de 550 kg. grâu stas 813/68/ha, la termenele și în condițiile stabilite de comun acord. Dat fiind faptul că reclamanta SC S.R.D. SA București nu este parte în contract, având doar calitatea de acționar majoritar al reclamantei SC P.C.

SA, prin încheierea din 30 mai 2006 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă. Raportat la termenii convenției, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantei de a se constata în principal nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5.1 din contract ca fiind contrară dispozițiilor art. 251 – art. 255 C. com., deoarece este o clauză leonină având drept efect nulitatea absolută a întregului contract și respectiv de a se dispune, în subsidiar, anularea acestuia deoarece reclamanta a fost în eroare în privința calităților substanțiale ale bunului din litigiu, este nefondată.

Astfel, în privința capătului principal de cerere s-a avut în vedere faptul că într-un contract de asociere în participațiune este permisă stabilirea unei sume fixe în loc de participarea la beneficii, pentru că în speță, exista posibilitatea ca veniturile asocierii să fie mai mari decât suma ce urma să fie achitată pârâtei, situație în care posibilitatea acesteia de a-și însuși întreg beneficiul este compensată cu paguba suportată de A.D.S. în cazul în care suma fixă primită potrivit art. 5.1 din contract reprezintă doar o mică parte din beneficiile primite.

Prin urmare, arată tribunalul, părțile au deplină libertate contractuală în a stabili modul de împărțire a beneficiilor și de participare la pierderi, iar plafonarea pierderilor prin stabilirea unui preț fix era necesară având în vedere interesul public și posibilitatea ca în cazul unei exploatări defectuoase a terenului agricol de către reclamantă să-i fie cauzate prejudicii pârâtei, în calitate de administrator al bunului. În consecință, susținerea reclamantei privind existența clauzei leonine nu este întemeiată, întrucât ambele părți au urmărit satisfacerea unui interes, respectiv, pentru reclamantă obținerea unui profit din exploatarea terenului atribuit în folosință fără licitație, iar pentru pârâtă obținerea unor beneficii în condițiile Legii nr. 268/2001, anterior încheierii unui contract de concesiune.

De altfel, nulitatea a fost invocată după aproape 4 ani de la încheierea contractului, ulterior rezilierii acestuia intervenită la data de 29 septembrie 2004 și respectiv după utilizarea terenului fără îndeplinirea integrală a obligațiilor asumate. Referitor la capătul de cerere subsidiar, constând în solicitarea de a se dispune anularea contractului pentru eroarea existentă în privința calității bunului ce a făcut obiectul contractului, prima instanță a reținut că nici aceasta nu este întemeiată în condițiile în care în cuprinsul contractului nu există nici o mențiune privind o anumită calitate sau productivitate a terenului pretins avută în vedere de reclamantă la încheierea convenției.

În acest context, studiul pedologic solicitat de reclamantă la doi ani după încheierea contractului, precum și cererea adresată pârâtului pentru recalcularea prețului asocierii în raport de clasele de calitate ale terenului, evidențiază faptul că pentru reclamantă calitatea terenului nu a fost determinată în momentul exprimării acordului, cu consecința că este exclusă posibilitatea existenței erorii ca viciu de consimțământ, aceasta fiind invocată abia la data de 28 februarie 2006. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia comercială nr. 524 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, cu motivarea că tribunalul interpretând corect dispozițiile art. 251 C. com.

și art. 1513 C. civ., raportat la clauzele contractului și probele administrate în cauză a concluzionat că asociații având în vedere valoarea și importanța sporită a aportului unuia dintre ei au urmărit o echilibrare a situației în sensul limitării pierderilor, iar o atare clauză este perfect legală. De asemenea, în privința calităților esențiale ale bunului pe care reclamanta pretinde că le-ar fi avut în vedere în momentul încheierii contractului, nici din convenția părților și nici din probele dosarului nu rezultă că acesta ar fi fost un element determinant, astfel încât tribunalul justificat a respins și capătul de cerere subsidiar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., derivate din încălcarea dispozițiilor art. 1513 C. civ., art. 966 C. civ. și respectiv art. 953 și 954 C. civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că, contrar celor reținute de ambele instanțe, contractul de asociere este lovit de nulitate absolută întrucât prevede participarea A.D.S. exclusiv la câștigurile rezultate din asociere, nu și la pierderi ceea ce constituie o clauză leonină, cu consecință că, contractul încheiat în atare condiții este nul conform art. 1513 C. civ. și fiind întemeiat pe o cauză falsă sau nelicită, în sensul prevăzut de art. 966 C. civ. nu poate avea nici un efect. În acest context, clauza cuprinsă în art. 5.1 din contract constând în obligația recurentei de a achita o sumă fixă constând în contravaloarea unei cantități de 550 kg.

grâu având un cuantum fix și nu unul variabil demonstrează faptul că intimata este exonerată de a participa la pierderi fiind o clauză leonină și în consecință lovită de nulitate. Prin urmare, arată recurenta, obligația de a achita suma anterior menționată chiar și în ipoteza în care asocierea nu producea profit, evidențiază faptul că prin aplicarea acestei clauze în realitate intimata nu participă la pierderile asocierii fiind îndeplinită premisa reglementată de art. 1513 C. civ. Argumentele instanței de apel referitoare la importanța aportului A.D.S. care ar justifica inserarea unei clauze de exonerare de la participarea la pierderi este nejustificat, în condițiile în care art. 1513 C. civ., nu face distincție în această privință în funcție de valoarea aporturilor aduse în contractul de asociere.

A doua critică vizează încălcarea prevederilor art. 953 și 954 C. civ., în sensul că, contrar celor reținute de ambele instanțe, calitatea terenului în discuție a constituit un element esențial la încheierea contractului, cu consecința ca existența erorii în această privință atrage nulitatea convenției. Sub acest aspect, arată recurenta, lipsa unei prevederi contractuale privind calitatea terenului nu este relevantă în condițiile în care probatoriul administrat în cauză a demonstrat intenția comună a părților privind exploatarea unui teren de o calitate superioară celei descrise în studiul pedologic efectuat în anul 2004. În consecință, fiind în prezența unui viciu ascuns și nu al unui aparent, în mod greșit instanța de apel a concluzionat în considerarea calității de comerciant a reclamantei faptul că nu s-a dovedit existența unei erori esențiale.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a textelor legale anterior menționate raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi în continuare expuse. Conform clauzei cuprinse în art. 5.1 din contractul părților, recurenta se obligă să plătească intimatei „din producția obținută de la culturile înființate în cadrul unui an agricol, contravaloarea cantității de 550 kg. grâu”.

Raportat la termenii convenției este exclusă interpretarea, dată de recurentă clauzei în sensul că în acest mod intimata a înlăturat posibilitatea de a participa și la pierderi, specifică unui contract de asociere în participațiune, deoarece astfel cum în mod corect au argumentat și instanțele anterioare cuantumul fix al prețului pe care îl primea pârâta nu poate fi privit doar din această perspectivă ci și din aceea a faptului că aceeași sumă fixă poate reprezenta doar o mică parte din producția obținută ceea ce înseamnă și o limitare a beneficiilor. Prin urmare, clauza stipulată în art. 5.1 din contractul de asociere, nu este nulă, iar părțile în virtutea libertății contractuale au decis asupra modului în care vor participa la distribuirea beneficiilor și la suportarea pierderilor, fără ca în acest mod să fie încălcate prevederile art. 251 C. com.

și respectiv art. 1513 și 966 C. civ. Referitor la criticile formulate sub aspectul modului de soluționare al capătului de cerere privind nulitatea contractului determinată de eroarea asupra calităților esențiale ale bunului din litigiu, se impune precizarea că motivele de netemeinicie ale deciziei derivate din interpretarea eronată a probelor administrate nu vor fi examinate, dat fiind faptul că încadrarea în drept a recursului precum și dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., exclude o atare posibilitate, astfel încât și sub acest aspect se va reține că, contrar susținerilor recurentei clauzele contractului nu relevă faptul că un atare element ar fi fost determinant la încheierea contractului.

În consecință, în mod corect au argumentat ambele instanțe, că reclamanta pe perioada derulării contractului a solicitat doar recalcularea prețului, motivele de nulitate întemeiate fie pe existența unei clauze leonine fie a unei erori substanțiale fiind invocate ulterior rezilierii contractului din data de 30 septembrie 2004 intervenită la solicitarea recurentei. Prin urmare, recursul este nefondat și va fi respins, ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA Minier împotriva deciziei nr. 524 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.