ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin sentința

comercială nr. 124 din 21 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantei SC G.C.

SRL cu sediul social în municipiul Călărași județul Călărași împotriva pârâtei

A.D.S. cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta la încheierea

cu reclamanta a unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe

asupra suprafeței de teren de 4.590 ha teren arabil extravilan aflat în

administrarea SC A. SA Roseți, teren aferent construcțiilor cumpărate de către

reclamantă. De asemenea, a mai fost obligată pârâta către reclamantă la 10 lei

noi cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării

întâmpinării ridicată de reclamantă și excepția lipsei competenței materiale

ridicată de pârâtă.

S-a reținut că reclamanta,

în baza dispozițiilor legale și a facturilor invocate în acțiune, a cumpărat

active ce au aparținut fostului I.A.S. Roseți (SC A. SA), terenul acesteia

devenind proprietate de stat administrat de către pârâta în cauză. Pârâtei îi

revenea obligația de a concesiona reclamantei și terenul aferent acestor

construcții, în vederea exploatării lor, precum și pentru întreținerea

efectivului de animale, care necesita o suprafață de teren pentru cultivarea

furajelor.

În loc să pună în executare

cererea reclamantei cu privire la concesionarea directă și să ceară Consiliului

de administrație stabilirea redevenței, pârâta a încercat începerea procedurii

licitației întregului teren, deși reclamanta solicitase numai o parte din

acesta. Pârâta avea obligația legală, conform dispozițiilor invocate de

reclamantă, să încheie un contract de concesiune prin metoda atribuirii

directe, astfel nejustificându-se scoaterea la vânzare a activelor și făcându-se

imposibilă exploatarea acestora de către reclamantă.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 88 din 7 februarie 2007, a

respins, ca neîntemeiată, excepția nulității apelului invocată de intimata

reclamantă și în consecință a admis apelul declarat de apelanta pârâtă A.D.S.

București împotriva sentinței comerciale nr. 124 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Călărași, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca

nefondată. A mai obligat intimata reclamantă la plata sumei de 5,15 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă.

Excepția nulității apelului

a fost găsită neîntemeiată, deoarece neindicarea numărului sentinței comerciale

atacate, nu este o culpă a apelantei, ci a personalului auxiliar al instanței

de fond, care a comunicat hotărârea fără număr și cu o dată a anului eronată,

respectiv 2004 în loc de 2006. De asemenea această cerință a fost îndeplinită

până la prima zi de înfățișare, conform art. 287 alin. (2) teza finală C. proc.

civ.

Pârâta, în condițiile art. 18

alin. (4) din Legea nr. 268/2001, a început procedura concesionării unei

suprafețe de teren de 7.753 ha, teren agricol extravilan, aflat în

administrarea SC A. SA Roseți județul Călărași, prin Hotărârea Consiliului de

Administrație nr. 76 din 16 iulie 2003 care a aprobat elementele componente ale

studiului de oportunitate și respectiv caietul de sarcini, cât și metoda de

concesionare și anume licitația, prin plic închis.

Nu are nici o relevanță

asupra licitației, care era suspendată pe cale judecătorească, cererea

introdusă de reclamantă la data de 9 decembrie 2003, prin care solicita pârâtei

atribuirea suprafeței de teren de 4.590 ha, prin altă metodă, decât cea stabilită legal de apelantă. În cazul în care reclamanta considera că este legal

îndreptățită a primi această suprafață de teren, prin metoda atribuirii

directe, trebuia să se adreseze pârâtei în timp util și să ceară fie anularea

sau modificarea, eventual parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație,

privind licitația aflată în desfășurare și stabilirea redevenței, iar în caz de

refuz să se adreseze justiției.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 88 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.C. SRL Călărași care a

criticat această hotărâre sub aspectele că ea conține motive contradictorii, în

realitate cererea de apel a pârâtei A.D.S. fiind informă, fără indicarea

sentinței atacate, împrejurări care conduc la anularea cererii conform art. 287

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Decizia atacată este considerată că a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu ignorarea apărărilor expuse în

întâmpinare care echivalează cu încălcarea dreptului constituțional la apărare

și la un proces echitabil, solicitându-se în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei criticate în sensul

respingerii apelului și menținerii sentinței comerciale nr. 124/2006 a

Tribunalului Călărași.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de

reclamanta SC G.C. SRL Călărași urmând a fi respins, ca nefondat, pentru

următoarele considerente.

Din verificarea

documentației existente, rezultă că la termenul din 31 ianuarie 2007, intimata

reclamantă SC G.C. SRL, prin consilier juridic, a cerut anularea apelului în

condițiile art. 287 C. proc. civ., față de împrejurarea că nu s-a indicat

sentința atacată.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., stabilesc

că cererea de apel va cuprinde și arătarea hotărârii care se atacă, această

cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. În continuarea textului, la pct.

2, se precizează că cerința legală expusă anterior poate fi împlinită până cel

mai târziu la prima zi de înfățișare.

Atunci când a declarat

apelul, pârâta A.D.S. a menționat în cererea motivată în fapt și în drept, că se

referă la sentința comercială pronunțată la data de 21 februarie 2006 de

Tribunalul Călărași în dosarul nr. 396/2004. Nu a fost posibilă specificarea

exactă a numărului sentinței atacate de apelantă, deoarece dovada de primire și

procesul verbal de predare a hotărârii instanței de fond, din 29 mai 2004, are

la rubrica „numărul hotărârii” un spațiu liber, necompletat. Comunicarea

acestei hotărâri mai prezintă și o altă neconcordanță, respectiv împrejurarea

că sentința a fost pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2004.

Corect s-a apreciat că lipsa

numărului sentinței și data anului eronată, respectiv 2004 în loc de 2006, nu

pot fi considerate ca o culpă a apelantei.

Este unanim admis, atât de

doctrină cât și de jurisprudență, că rațiunea acestei sancțiuni instituită în art.

287 alin. (2) C. proc. civ., este aceea de a realiza o corectă determinare a

hotărârii atacate. Dacă pe baza celorlalte elemente precizate din cererea de

apel sentința apelată se identifică în mod exact, vătămarea presupusă de lege

prin existenta acestei nulități exprese este înlăturată, făcându-se proba

contrară, respectiv a lipsei vătămării.

Este de necontestat că art. 6

pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepție, asigurarea și

recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate

drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. În soluționarea

cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate

spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile

conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare,

contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Nu poate fi primită nici

teza acreditată de recurentă în motivele de recurs potrivit căreia A.D.S. putea

continua procedurile comune de concesionare a suprafețelor de teren aparținând

fostului I.A.S. Roseți pentru diferența de teren rămasă, deoarece SC G.C. SRL

solicitase concesionarea pentru 4.590 ha din totalul de 7.700 ha. Amplu documentat s-a expus în faza procesuală a apelului că atunci când a fost adoptată

de Consiliul de Administrație hotărârea de concesionare a suprafeței de 7.753 ha teren agricol extravilan, a fost stabilită metoda licitației cu plic închis, iar la aceste

momente reclamanta nu avea vocație pentru a fi avută în vedere la stabilirea

metodei de concesionare.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL

Călărași împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din

cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC G.C. SRL Călărași, împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 1 noiembrie 2007.