ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3417/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Călărași, prin sentința comercială nr. 124 din 21 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantei SC G.C. SRL cu sediul social în municipiul Călărași județul Călărași împotriva pârâtei A.D.S. cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta la încheierea cu reclamanta a unui contract de concesiune prin metoda atribuirii directe asupra suprafeței de teren de 4.590 ha teren arabil extravilan aflat în administrarea SC A. SA Roseți, teren aferent construcțiilor cumpărate de către reclamantă. De asemenea, a mai fost obligată pârâta către reclamantă la 10 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării întâmpinării ridicată de reclamantă și excepția lipsei competenței materiale ridicată de pârâtă. S-a reținut că reclamanta, în baza dispozițiilor legale și a facturilor invocate în acțiune, a cumpărat active ce au aparținut fostului I.A.S. Roseți (SC A. SA), terenul acesteia devenind proprietate de stat administrat de către pârâta în cauză. Pârâtei îi revenea obligația de a concesiona reclamantei și terenul aferent acestor construcții, în vederea exploatării lor, precum și pentru întreținerea efectivului de animale, care necesita o suprafață de teren pentru cultivarea furajelor. În loc să pună în executare cererea reclamantei cu privire la concesionarea directă și să ceară Consiliului de administrație stabilirea redevenței, pârâta a încercat începerea procedurii licitației întregului teren, deși reclamanta solicitase numai o parte din acesta.

Pârâta avea obligația legală, conform dispozițiilor invocate de reclamantă, să încheie un contract de concesiune prin metoda atribuirii directe, astfel nejustificându-se scoaterea la vânzare a activelor și făcându-se imposibilă exploatarea acestora de către reclamantă. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 88 din 7 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității apelului invocată de intimata reclamantă și în consecință a admis apelul declarat de apelanta pârâtă A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 124 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Călărași, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată. A mai obligat intimata reclamantă la plata sumei de 5,15 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă.

Excepția nulității apelului a fost găsită neîntemeiată, deoarece neindicarea numărului sentinței comerciale atacate, nu este o culpă a apelantei, ci a personalului auxiliar al instanței de fond, care a comunicat hotărârea fără număr și cu o dată a anului eronată, respectiv 2004 în loc de 2006. De asemenea această cerință a fost îndeplinită până la prima zi de înfățișare, conform art. 287 alin. (2) teza finală C. proc. civ. Pârâta, în condițiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 268/2001, a început procedura concesionării unei suprafețe de teren de 7.753 ha, teren agricol extravilan, aflat în administrarea SC A. SA Roseți județul Călărași, prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 76 din 16 iulie 2003 care a aprobat elementele componente ale studiului de oportunitate și respectiv caietul de sarcini, cât și metoda de concesionare și anume licitația, prin plic închis.

Nu are nici o relevanță asupra licitației, care era suspendată pe cale judecătorească, cererea introdusă de reclamantă la data de 9 decembrie 2003, prin care solicita pârâtei atribuirea suprafeței de teren de 4.590 ha, prin altă metodă, decât cea stabilită legal de apelantă. În cazul în care reclamanta considera că este legal îndreptățită a primi această suprafață de teren, prin metoda atribuirii directe, trebuia să se adreseze pârâtei în timp util și să ceară fie anularea sau modificarea, eventual parțială a Hotărârii Consiliului de Administrație, privind licitația aflată în desfășurare și stabilirea redevenței, iar în caz de refuz să se adreseze justiției. Împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.C.

SRL Călărași care a criticat această hotărâre sub aspectele că ea conține motive contradictorii, în realitate cererea de apel a pârâtei A.D.S. fiind informă, fără indicarea sentinței atacate, împrejurări care conduc la anularea cererii conform art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Decizia atacată este considerată că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu ignorarea apărărilor expuse în întâmpinare care echivalează cu încălcarea dreptului constituțional la apărare și la un proces echitabil, solicitându-se în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei criticate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței comerciale nr. 124/2006 a Tribunalului Călărași.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călărași urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Din verificarea documentației existente, rezultă că la termenul din 31 ianuarie 2007, intimata reclamantă SC G.C. SRL, prin consilier juridic, a cerut anularea apelului în condițiile art. 287 C. proc. civ., față de împrejurarea că nu s-a indicat sentința atacată. Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 287 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., stabilesc că cererea de apel va cuprinde și arătarea hotărârii care se atacă, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

În continuarea textului, la pct. 2, se precizează că cerința legală expusă anterior poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Atunci când a declarat apelul, pârâta A.D.S. a menționat în cererea motivată în fapt și în drept, că se referă la sentința comercială pronunțată la data de 21 februarie 2006 de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 396/2004. Nu a fost posibilă specificarea exactă a numărului sentinței atacate de apelantă, deoarece dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii instanței de fond, din 29 mai 2004, are la rubrica „numărul hotărârii” un spațiu liber, necompletat. Comunicarea acestei hotărâri mai prezintă și o altă neconcordanță, respectiv împrejurarea că sentința a fost pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2004. Corect s-a apreciat că lipsa numărului sentinței și data anului eronată, respectiv 2004 în loc de 2006, nu pot fi considerate ca o culpă a apelantei.

Este unanim admis, atât de doctrină cât și de jurisprudență, că rațiunea acestei sancțiuni instituită în art. 287 alin. (2) C. proc. civ., este aceea de a realiza o corectă determinare a hotărârii atacate. Dacă pe baza celorlalte elemente precizate din cererea de apel sentința apelată se identifică în mod exact, vătămarea presupusă de lege prin existenta acestei nulități exprese este înlăturată, făcându-se proba contrară, respectiv a lipsei vătămării. Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil. Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurentă în motivele de recurs potrivit căreia A.D.S. putea continua procedurile comune de concesionare a suprafețelor de teren aparținând fostului I.A.S. Roseți pentru diferența de teren rămasă, deoarece SC G.C. SRL solicitase concesionarea pentru 4.590 ha din totalul de 7.700 ha.

Amplu documentat s-a expus în faza procesuală a apelului că atunci când a fost adoptată de Consiliul de Administrație hotărârea de concesionare a suprafeței de 7.753 ha teren agricol extravilan, a fost stabilită metoda licitației cu plic închis, iar la aceste momente reclamanta nu avea vocație pentru a fi avută în vedere la stabilirea metodei de concesionare. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C. SRL Călărași, împotriva deciziei nr. 88 din 7 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 noiembrie 2007.