ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 561/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.01.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și S.C. C. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească retragerea sa din societatea comercială mai sus menționată, precum și stabilirea drepturilor care i se cuvin pentru părțile sale sociale, urmând ca pârâții să fie obligați la plata acestora.

Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat ca în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 să se dispună prin sentința ce se va pronunța, excluderea reclamantei din societate.

Prin sentința nr. 1767 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeș a admis cererea formulată de reclamantă, așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor, a luat act că reclamanta s-a retras din calitatea de asociat la societatea pârâtă, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 742.099 RON, cu titlu de drepturi ce i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă.

A fost respinsă cererea reconvențională a pârâților ca neîntemeiată și obligați aceștia să plătească reclamantei suma de 12.437 RON, cheltuieli de judecată după compensare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții B. și S.C. C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 75 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința comercială nr. 1767 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. x/2011, în sensul că au fost obligați apelanții-pârâți să plătească intimatei-reclamante suma de 261.207,5 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate.

A fost menținută în rest sentința.

Intimata-reclamantă a fost obligată să plătească apelanților-pârâți 1/2 din cheltuielile de judecată în apel, respectiv 2.879 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 75/5 octombrie 2012, precum și a încheierii din 29 iunie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs în termen legal, reclamanta și pârâții.

Prin decizia nr. 3802 din 7 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantă și pârâți, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În rejudecare, prin decizia nr. 834/A-C/27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost admis apelul declarat de pârâții B. și S.C. C. S.R.L. Corbeni și schimbată în parte sentința nr. 1767/16 noiembrie 2011 a Tribunalului Comercial Argeș, în sensul că a fost obligată apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. Corbeni să plătească intimatei-reclamante A. suma de 115.034,64 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate, fiind menținută în rest sentința atacată. Prin aceeași decizie s-a luat act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că dispozitivul deciziei sus menționate trebuie lămurit în sensul că doar suma de 5.872,45 RON trebuie plătită reclamantei, având în vedere că suma de 79.662,19 RON reprezentând popriri prin executări judecătorești și 29.500 RON contravaloare autoturism D. au fost deja încasate de aceasta, astfel că trebuie precizat care este în prezent întinderea dreptului ce i se cuvine reclamantei, altfel va fi parțial o plată dublă a sumelor deja încasate de A..

Prin decizia nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Curtea de Apel a reținut că în considerentele deciziei nr. 834/A-C/27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a făcut vorbire despre modul în care s-a ajuns la suma de 115.034,64 RON și anume 79.662,19 RON popriri prin executări judecătorești, 29.500 RON contravaloare autoturism D. și 5872,45 RON, sumă netă rămasă de plată pentru reclamantă. De asemenea, s-a reținut în considerente de instanța de apel că primele două sume, respectiv 79.662,19 RON și 29.500 RON au fost deja încasate de reclamantă.

Petenta a solicitat ca în dispozitivul deciziei să rămână doar suma de 5872,45 RON, în loc de 115.034,64 RON, adică tinde la modificarea soluției pronunțate de Curte și a dispozitivului, ceea ce nu este posibil pe calea lămuririi dispozitivului hotărârii.

Mai mult, curtea de apel a arătat în considerente ce reprezintă fiecare sumă și cuantumul ce a fost încasat de reclamanta A., iar dacă aceste sume nu erau trecute în dispozitiv, se putea întoarce executarea față de aceasta.

Având în vedere că dispozitivul deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015 este foarte clar, acesta nu trebuie lămurit, astfel că instanța de apel a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii atacate prin stabilirea clară a dreptului ce se cuvine intimatei în raport de sumele cuprinse în considerentele hotărârii și evidențierea sumei nete rămase de plată din dreptul ce se cuvine reclamantei, respectiv suma de 5872,45 RON.

Un prim motiv de nelegalitate al hotărârii se raportează la cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, potrivit art. 281

1

alin. (2) C. proc. civ., instanța va rezolva cererea prin încheiere dată în Camera de Consiliu.

Deși pronunțată în Camera de Consiliu, rezolvarea dată de instanța poartă numele de decizie înregistrată sub nr. l/A- C. civ., astfel că, din punct de vedere procedural, norma imperativă a fost încălcată, singura modalitate de înlăturare a acestei nereguli de procedură fiind nulitatea actului întocmit cu neobservarea formelor legale.

În ceea ce privește motivele pentru care instanța a respins cererea de lămurire, consideră că este incident cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - teza motivării contradictorii, având în vedere faptul că, pe de o parte, că sumele au fost corect defalcate în considerente și, ca atare, în etapa următoare a executării hotărârii nu va exista un impediment în a calcula dreptul reclamantei, iar pe de alta parte, s-a apreciat că prin trecerea în dispozitiv a sumei corecte ce se cuvine reclamantei se tinde la modificarea hotărârii.

Totodată, susține că în cauză este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a dispozițiilor legale în ceea ce privește aprecierea instanței că în cauza aspectele sesizate ar tinde la modificarea soluției pronunțate, solicitare specifică caii de atac a recursului promovat împotriva hotărârii principale pronunțate în cauză. Arată că ne aflam într-o contradicție, întrucât considerentele hotărârii fac corp comun cu dispozitivul acesteia, iar dacă este să acceptam această regulă, atunci nimic nu împiedică instanța și nici nu reprezintă o modificare a dispozitivului în a trece întinderea corectă a dreptului ce se cuvine intimatei, așa cum era el reliefat în considerente.

Justificarea potrivit căreia, în situația în care s-ar fi ajuns la o executare a sumelor deja executate anterior de către reclamantă, pârâta ar fi avut posibilitatea de a solicita întoarcerea executării silite, reprezintă o afirmație în contradicție cu principiile generale al procesului civil - art. 129 alin. (5) - rolul judecătorului cu privire la aflarea adevărului în cauză, acesta fiind dator ca prin hotărârea judecătorească să soluționeze toate aspectele legate de diferendul dintre părți, iar prin hotărârea astfel pronunțată să preîntâmpine orice alte chestiuni litigioase derivate din aceeași stare de fapt și de drept analizată.

Consideră că o astfel de justificare referitoare la posibilitatea întoarcerii executării silite nu reprezintă decât o recunoaștere a faptului că există suspiciuni cu privire la întinderea dreptului ce se cuvine reclamantei, în sensul că se poate ca acesta să nu fi avut reprezentarea corectă în dispozitiv, însă nimic nu ar împiedica pârâta să inițieze un nou litigiu specific procedurii executării silite.

În ceea ce privește susținerea instanței că cererea formulată de pârâtă este o veritabilă solicitare de modificare a dispozitivului hotărârii atacate care, bineînțeles poate fi promovată numai prin recurs, arată că ceea ce a cerut a fi analizat pe calea lămuririi este întinderea dreptului cuvenit reclamantei, fără a critica vreunul din considerentele hotărârii, fără a aprecia ca greșit acest raționament al judecătorului, ci doar judecătorul să menționeze clar în dispozitiv suma netă rămasă de plată, așa cum chiar judecătorul a apreciat-o în argumentele sale, tocmai acceptând raționamentul potrivit căruia considerentele fac corp comun cu hotărârea.

Însă cum nu considerentele se execută, ci doar dispozitivul, acesta poate fi lămurit sub aspectul drepturilor ce se cuvin părților, bineînțeles numai în situația în care cererea de lămurire nu aduce critici pe fondul cauzei (aspect exclus în cererea de față), astfel că aprecierea instanței de apel potrivit căreia ne aflăm în fata unei veritabile solicitări de modificare a dispozitivului, este o greșeală de apreciere a dispozițiilor legale care reglementează aceasta instituție juridică a lămuririi hotărârii judecătorești.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate și obligarea recurentei la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte verificând decizia atacată, în raport de criticile formulate și de susținerile din întâmpinare constată că recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Normele de procedură instituite de art. 281

1

C. proc. civ. permit instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau să înlăture dispozițiile potrivnice din cuprinsul dispozitivului, atunci când redactarea dispozitivului hotărârii nu este suficient de clară și explicită sau conține dispoziții potrivnice.

Înalta Curte amintește că dispozitivul hotărârii constituie unul din elementele esențiale care intră în conținutul hotărârii, după art. 261 C. proc. civ., procedura instituită prin art. 281

1

urmărind soluționarea cu celeritate a unor astfel de cereri, evitând exercitarea unei căi de atac pentru îndreptarea omisiunii sau impreciziei instanței în redactarea dispozitivului.

Este nefondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 281

1

C. proc. civ., întrucât cererea de lămurire a dispozitivului nu a fost soluționată prin încheiere pronunțată în Camera de Consiliu, așa cum prevede textul legal, ci prin decizie pronunțată în Camera de Consiliu. Aspectul menționat are numai valoarea unei erori materiale, de îndreptat în condițiile art. 281 C. proc. civ.

Recurenta nu a suferit nicio vătămare procesuală, de natură să atragă anularea hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor".

Prin urmare, critica nu este întemeiată, de vreme ce, față de cele arătate anterior, denumirea greșită a hotărârii poate fi înlăturată printr-o simplă îndreptare a erorii materiale, o hotărâre legală în fond neputând fi casată numai din motive formale.

O altă critică formulată de către recurentă, bazată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează contrarietatea dintre considerente și dispozitiv, întrucât pe de o parte sumele cuvenite reclamantei au fost corect defalcate în considerente și, ca atare în etapa executării hotărârii nu va exista un impediment în a calcula dreptul reclamantei, iar pe de altă parte, curtea de apel a apreciat că prin trecerea în dispozitiv a sumei corecte ce se cuvine reclamantei se tinde la modificarea hotărârii.

Critica nu este întemeiată, de vreme ce, contrar susținerilor recurentei, curtea de apel și-a motivat soluția, sens în care a reținut, în considerentele deciziei atacate, că cererea petentei S.C. C. S.R.L. nu îndeplinește condițiile art. 281

1

C. proc. civ., deoarece solicitarea părții ca în dispozitivul hotărârii să rămână doar suma de 5872,45 RON (sumă netă rămasă de plată pentru reclamantă), în loc de 115.034,64 RON tinde la modificarea soluției pronunțate și a dispozitivului, ceea ce nu este posibil pe calea lămuririi dispozitivului hotărârii.

De asemenea, considerentele referitoare la întoarcerea executării reținute de curtea de apel nu sunt contradictorii, întrucât consecința admiterii cererii pârâtei ar fi aceea că tot ceea ce s-a executat deja în temeiul sentinței tribunalului ar rămâne fără fundament (ar deveni o executare silită efectuată în absența unui titlu executoriu), iar pârâta ar putea cere întoarcerea executării.

Motivarea curții de apel respectă exigențele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la darea soluției, ceea ce face inaplicabil, în speță, cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea,nici critica subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, deoarece nu se poate imputa curții de apel că prin soluția pronunțată, aceea de respingere a cererii pârâtei de lămurire a dispozitivului, a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Art. 281

1

C. proc. civ. a fost corect aplicat de către instanța de apel, care a arătat că dispozitivul este lipsit de echivoc, că poate fi pus în executare și că nu cuprinde dispoziții potrivnice.

Rezultă că, prin motivele invocate, petenta nu a urmărit să lămurească dispozitivul hotărârii pronunțate în apel, ci să-l modifice în sensul reducerii cuantumului sumei la plata căreia a fost obligată.

Ceea ce invocă recurenta vizează, în fapt, eventuale greșeli de judecată, care repun în discuție fondul pricinii, a căror valorificare era posibilă doar prin intermediul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii, iar nu în procedura reglementată de art. 281

1

C. proc. civ., care vizează exclusiv lămurirea dispozitivului hotărârii.

Atribuțiile instanței astfel învestite se limitează la verificarea necesității clarificării dispozitivului, în vederea executării corespunzătoare, fără a implica un control de legalitate al deciziei.

În raport de cele expuse, se constată că dispozitivul reflectă întocmai considerentele pentru care instanța de apel a adoptat soluția în cauză.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea intimatei A. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului, nu poate fi reținută, față de dispozițiile art. 281

3

(2) C. proc. civ. potrivit cărora părțile nu pot fi obligate la cheltuielile legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.