ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3802/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3802/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 25 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș,

reclamanta D.G. a chemat în judecată pe pârâții D.A.V. și SC A.M.C. SRL

solicitând să se stabilească retragerea sa din societatea comercială mai sus -

menționată, precum și stabilirea drepturilor care i se cuvin pentru părțile

sale sociale, urmând ca pârâții să fie obligați la plata acestora.

Reclamanta

a arătat că împreună cu pârâtul, soțul său, au constituit SC A.M.C. SRL în care

potrivit actului constitutiv deține 40 % din capitalul social, iar soțul 60 %

din același capital.

Datorită

unor neînțelegeri, cei doi se află în proces de divorț și pe fondul acestuia au

apărut neînțelegeri și în societate.

Pârâții

au formulat cererea reconvențională și au solicitat ca în temeiul art. 222 lit.

d) din Legea nr. 31/1990 să se dispună excluderea reclamantei din societate.

Prin

sentința nr. 1767 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeș a admis

cererea formulată de reclamantă, așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor,

a luat act că reclamanta s-a retras din calitatea de asociat la societatea

pârâtă, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 742.099 lei, cu

titlu de drepturi ce i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă; a

fost respinsă cererea reconvențională a pârâților ca neîntemeiată și obligați

aceștia să plătească reclamantei suma de 12.437 lei, cheltuieli de judecată

după compensare.

Pentru

a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit

art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în caz de neînțelegere între

asociați, drepturile asociatului retras vor fi stabilite de instanța de

judecată.

Aceste

drepturi nu pot fi însă mai mici decât cele cuvenite asociatului exclus.

Potrivit

dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 31/1990 asociatul exclus are dreptul să

primească o parte din beneficiile societății și echivalentul bănesc al

patrimoniului acesteia egal cu cota sa de participare la capitalul social.

Potrivit

raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamantei i se cuvine suma de

236.508,82 lei cu titlu de profit și suma de 505.591 lei cotă din patrimoniul

societății.

Cu

privire la cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată,

întrucât reclamanta s-a retras din societate cu acordul pârâtului.

împotriva

acestei sentințe a declarat apel D.A.V. și SC A.M.C. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în parte a hotărârii

atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a pârâtului D.A.V.

și schimbării în parte a sentinței sub aspectul sumelor cuvenite reclamantei.

În

apel s-a efectuat o nouă expertiză contabilă.

Prin

decizia civilă nr. 75/2012 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești a admis

apelul declarat de apelanții - pârâți D.A.V. și SC A.M.C. SRL, a schimbat în

parte sentința în sensul că a obligat pe apelanții - pârâți să plătească

intimatei - reclamante suma de 261.207,5 lei, reprezentând drepturi ce i se

cuvin ca urmare a retragerii din societate; a menținut în rest sentința; a

obligat pe intimata - reclamantă să plătească apelanților pârâți jumătate din

cheltuielile de judecată în apel, respectiv 2.879 lei.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 136 C. proc. civ., excepțiile de procedură care nu au fost

propuse prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi

invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi

invocate în cursul procesului în cazurile și în condițiile legii.

Apelanții

- pârâți nu au invocat nici prin întâmpinare și nici la prima zi de înfățișare

excepția lipsei calității procesuale pasive și raportat la faptul că această

excepție nu este prevăzută de dispozițiile art. 158 - 166 C. proc. civ. ca

făcând parte din categoria excepțiilor de ordine publică, apelanții - pârâți

sunt decăzuți din dreptul de a invoca această excepție direct în apel, situație

față de care această critică va fi respinsă.

Potrivit

dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 31/1990, asociatul în societatea cu răspundere

limitată se poate retrage din societate pentru motive temeinice, iar instanța

judecătorească va dispune în cazul în care asociații nu se înțeleg cu privire

la structura participării la capitalul social al fiecărui asociat cât și asupra

drepturilor asociatului retras cuvenit pentru părțile sociale.

Potrivit

dispozițiilor legii, efectele retragerii din societate sunt similare excluderii

asociatului pentru care, la art. 224 din Legea nr. 31/1990, s-a prevăzut că

răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale,

însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate

conform prevederilor actului constitutiv, fără a avea dreptul la o parte

proporțională din patrimoniul social.

Drepturile

patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de

valoarea reală a activelor și pasivului de la data retragerii.

Raportat

la aceste dispoziții legale, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală

cumulând în mod greșit dividendele pretinse de către intimata - reclamantă cu

cota - parte care i s-ar cuveni din patrimoniul societății.

Expertul

cauzei a stabilit că suma ce revine intimatei - reclamante raportat la cota sa

de 40 % din societate este de 231.965 lei, avându-se în vedere faptul că

intimata a ridicat deja suma de 157.500 lei, ce reprezenta tot drepturi

patrimoniale ale acesteia, sumă la care instanța a adăugat Vi din 58.485 lei,

sumă care nu a putut fi justificată de către expertul - contabil, care a

pretins că este o sumă ce rezultă din contabilitatea societății, fără alte

justificări legale.

împotriva

acestei decizii, precum și a încheierii din 29 iunie 2012 a declarat recurs

reclamanta R. (D.) G., criticându-le sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța

nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

În

temeiul art. 226 și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, secțiile civile

ale Curții de Apel Pitești au fost reorganizate, soluționarea litigiilor dintre

profesioniști (fostele litigii comerciale) fiind atribuită judecătorilor Secției

a II-a Civilă.

Cu

toate acestea, apelul a fost soluționat de judecătorii din cadrul Secției I

Civilă, astfel completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor

legale.

Hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât motivarea generică conținută

de încheierea din 29 iunie 2012 nu satisface cerințele art. 268 alin. (4) C.

proc. civ.

Hotărârea

a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.).

În

fața instanței de fond, pârâții au fost de acord cu modul în care a fost

determinat profitul pe anii 2007, 2008, 2009 și cu împărțirea acestuia între

asociați, realizată de expert.

Instanța

de apel a încălcat dispozițiile art. 292 alin. (1) Teza I C. proc. civ., atunci

când a admis motivul de apel întemeiat pe prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990,

deși pârâții nu și-au formulat o asemenea apărare în fața primei instanțe.

De

asemenea, instanța a aplicat greșit prevederile art. 226 alin. (3) din Legea nr.

31/1990 și Ie-a nesocotit pe cele ale art. 224 alin. (1) din același act

normativ atunci când a reținut că raportat la aceste dispoziții legale „prima

instanță a pronunțat o soluție nelegală cumulând în mod greșit dividendele

pretinse de către intimata - reclamantă cu cota - parte care i s-ar cuveni din

patrimoniul societății".

Prin

acțiune, reclamanta a solicitat și instanța de fond a acordat acesteia partea

care i se cuvine din beneficii și o sumă proporțională din valoarea activelor

imobiliare ale societății.

Art.

226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu condiționează stabilirea drepturilor

asociatului retras de existența unei hotărâri a adunării generale prin care să

se determine cuantumul dividendelor.

Profitul

net pe anii 2007, 2008 și 2009 nu a fost distribuit de adunarea generală și

nici nu mai poate fi distribuit, astfel că instanța a fost îndreptățită să-l ia

în calcul la determinarea drepturilor care se cuvin.

Se

solicită în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare, și în subsidiar modificarea deciziei în sensul

respingerii apelului pârâților.

În

cauză, pârâții D.A.V. și SC A.M.C. SRL au declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Pitești, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Sunt

invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătându-se că în mod

greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.A.V.

Calitatea

procesuală pasivă în litigiu aparține în exclusivitate societății, în

patrimoniul căreia se regăsesc activele, respectiv căreia îi revine obligația

de plată a dividendelor către asociați și nicidecum, asociatul persoană fizică,

acest asociat nu răspunde decât în limita aportului său la capitalul social.

Excepția

lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie

întrucât vizează lipsa unei condiții de fond a exercițiului dreptului la

acțiune.

Excepția

poate fi invocată în orice stadiu al judecății, simplul fapt că această

excepție nu este enumerată între cele prevăzute de art. 158 - 166 C. proc. civ.

neprezentând relevanță.

Instanța

a acordat în mod nelegal 1/2 din suma de 58.485 lei cu titlu de drepturi

patrimoniale ale asociatului retras.

Chestiunea

existenței acestei sume fără justificări legale în contabilitatea societății nu

a fost niciodată pusă în discuția contradictorie a părților.

Analizând

recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte retine

următoarele:

În

ceea ce privește critica privind necompetența funcțională a completului de

judecată sau a secției, aceasta a fost invocată pentru prima dată prin motivele

de recurs, în fața Curții de Apel Pitești reclamanta nefăcând nicio referire cu

privire la competența funcțională de soluționare a cauzei.

În

condițiile art. 159 alin. (2) C. proc. civ., aceasta poate fi invocată până cel

mai târziu la începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cu

toate acestea, înalta Curte menționează că în sensul respectării competențelor

funcționale, respectiv a specializării instanței față de normele tranzitorii

cuprinse în Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, dispozițiile art. 223 ale Legii nr. 71/2011 conțin norme

de procedură civilă de imediată aplicabilitate față de cuprinsul Codului civil.

Potrivit

noilor reglementări, raporturile din speța de față sunt unele privitoare la un

profesionist, fără a se mai regăsi noțiunea de comerciant specifică vechiului C.

com.

Totuși,

dispozițiile art. 223 impun ca, dacă prin această lege nu se prevede altfel,

procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare

la data intrării în vigoare a Codului civil să se soluționeze de către

instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale

și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

În

speță, acțiunea introductivă de instanță a fost promovată la 25 ianuarie 2011

fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, corespondentul

acestuia la Curtea de Apel Pitești, fiind Secția a II-a Civilă, de Contencios

Administrativ și Fiscal.

Față

de dispozițiile art. 159

1

C. proc. civ. și având în vedere faptul că

numai prin motivele de recurs a fost invocată excepția necompetenței

funcționale a instanței, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite

cerințele art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Pe

fondul cauzei, Înalta Curte reține că retragerea unui asociat dintr-o societate

comercială cu răspundere limitată se poate realiza în conformitate cu

prevederile art. 226 din Legea nr. 31/1990.

Retragerea

face parte dintre modalitățile de încetare a raporturilor de asociere și constă

în părăsirea voluntară a societății cu consecința încetării calității de

asociat și a răscumpărării de către societate a părților sociale ale

asociatului retras.

Drepturile

asociatului retras, care se cuvin pentru părțile sale sociale, se stabilesc

prin acordul asociaților. în cazul în care asociații nu se înțeleg cu privire

la drepturile mai sus menționate, acestea vor fi stabilite de instanța

judecătorească.

Nu

există identitate între retragerea convențională a asociatului prin acordul

celuilalt asociat și cesiunea tuturor părților sociale deținute de un asociat

către asociatul rămas în societate.

În

cazul retragerii, societatea este cea obligată la plata drepturilor cuvenite

asociatului retras. în cazul cesiunii de părți sociale, asociatul cesionar are

obligația de plată a prețului părților sociale achiziționate, preț care se

stabilește prin negociere liberă între părți.

În

speță, suntem în prezența unei retrageri a asociatului care este reclamanta

recurentă, astfel că societatea este cea care are obligația de plată a

drepturilor cuvenite acesteia.

Așa

fiind, recurentul pârât D.A.V. nu are calitate procesuală pasivă, instanța de

apel respingând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului persoană fizică.

Operațiunile

care se efectuează cu ocazia retragerii unui asociat sunt:

-

evaluarea elementelor de activ și de pasiv prin folosirea unor metode de

evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaluare;

-

determinarea capitalului propriu (activului net) pe baza bilanțului sau pe baza

balanței de verificare;

-

efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societății

comerciale, în vederea stabilirii părții ce se cuvine asociatului care se

retrage, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, în funcție de:

a)

prevederile statutului sau ale contractului de societate

b)

hotărârea adunării generale a asociaților, consemnată în registrul adunării

generale;

c)

cota de participare la capitalul social, după caz.

În

speță, drepturile asociatului retras nu au fost stabilite în mod legal și

ținând seama de operațiunile sus menționate.

Instanța

de apel nu a stabilit în mod corect drepturile care i se cuvin recurentei -

reclamante, urmare a retragerii din societate, întrucât a reținut concluziile

expertizei potrivit cărora suma de 58.485 lei este o sumă ce rezultă din

contabilitatea societății, fără alte justificări legale.

Pe

de altă parte, s-a reținut că pârâtul - recurent a creditat societatea și că

din sumele depuse de acesta au fost achiziționate mijloace fixe, iar din

profiturile nerepartizate rămase la dispoziția societății nu există

posibilitatea contabilă sau matematică de a se departaja contribuția fiecărei

surse la achiziționarea acestora.

Drepturile

patrimoniale ale asociatului retras din societate se calculează în raport de

valoarea reală a activului și pasivului de la data retragerii.

Înalta

Curte apreciază că este necesară efectuarea unei noi expertize contabile pentru

stabilirea valorii reale a activului și pasivului societății la data retragerii

recurentei reclamante din societate, urmând a se stabili drepturile ce se cuvin

reclamantei în raport de cota de 40 % din capitalul social pe care aceasta a

deținut-o.

Față

de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate împotriva

deciziei și să o caseze, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la aceeași

instanță în vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească

drepturile ce i se cuvin recurentei reclamante R. (D.) G. ca urmare a

retragerii din SC A.M.C. SRL.

În

ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de la 29 iunie 2012,

acesta urmează a fi respins ca nefondat, având în vedere soluția privind fondul

cauzei, iar pe de altă parte faptul că cerințele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

nu sunt întrunite în cauză.

Instanța

de apel va ține seama în stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei de

faptul că asociatul retras nu poate avea mai puține drepturi decât asociatul

exclus.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Admite

recursurile declarate de reclamanta R. (D.) G. și de pârâții D.A.V. și SC

A.M.C. SRL Corbeni împotriva deciziei civile nr. 75/2012 din 5 octombrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge

recursul declarat de reclamanta R. (D.) G. împotriva încheierii din 29 iunie

2012 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013.