ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 952/2017

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.01.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și S.C. C. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească retragerea sa din societatea comercială mai sus menționată, precum și stabilirea drepturilor care i se cuvin pentru părțile sale sociale, urmând ca pârâții să fie obligați la plata acestora.

Prin cererea reconvențională pârâții au solicitat ca în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 să se dispună prin sentința ce se va pronunța, excluderea reclamantei din societate.

Prin sentința nr. 1767 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Comercial Argeș a admis cererea formulată de reclamantă, așa cum a fost majorată câtimea pretențiilor, a luat act că reclamanta s-a retras din calitatea de asociat la societatea pârâtă, fiind obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 742.099 RON, cu titlu de drepturi ce i se cuvin în urma retragerii din societatea pârâtă.

A fost respinsă cererea reconvențională a pârâților ca neîntemeiată și obligați aceștia să plătească reclamantei suma de 12.437 RON, cheltuieli de judecată după compensare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții B. și S.C. C. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 75 din 5 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința comercială nr. 1767 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. x/2011, în sensul că au fost obligați apelanții-pârâți să plătească intimatei-reclamante suma de 261.207,5 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate.

A fost menținută în rest sentința.

Intimata-reclamantă a fost obligată să plătească apelanților-pârâți 1/2 din cheltuielile de judecată în apel, respectiv 2.879 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 75/5 octombrie 2012, precum și a încheierii din 29 iunie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, au declarat recurs în termen legal, reclamanta și pârâții.

Prin decizia nr. 3802 din 7 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamantă și pârâți, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În rejudecare, prin decizia nr. 834/A-C/27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost admis apelul declarat de pârâții B. și S.C. C. S.R.L. Corbeni și schimbată în parte sentința nr. 1767/16 noiembrie 2011 a Tribunalului Comercial Argeș, în sensul că a fost obligată apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L. Corbeni să plătească intimatei-reclamante A. suma de 115.034,64 RON, reprezentând drepturi ce i se cuvin ca urmare a retragerii din societate, fiind menținută în rest sentința atacată. Prin aceeași decizie s-a luat act că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24 decembrie 2015, petenta S.C. C. S.R.L. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motivat de faptul că dispozitivul deciziei sus menționate trebuie lămurit în sensul că doar suma de 5.872,45 RON trebuie plătită reclamantei, având în vedere că suma de 79.662,19 RON reprezentând popriri prin executări judecătorești și 29.500 RON contravaloare autoturism D. au fost deja încasate de aceasta, astfel că trebuie precizat care este în prezent întinderea dreptului ce i se cuvine reclamantei, altfel va fi parțial o plată dublă a sumelor deja încasate de A..

Prin decizia nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta S.C. C. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 561 din 29 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarant de recurenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La data de 13 aprilie 2017, petenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 561 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivare, a arătat că a încheiat un contract de asistență juridică cu un avocat pentru redactarea întâmpinării, în cuprinsul căreia a solicitat și cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON, ce au fost dovedite conform ordinului de plată anexat.

Cu toate că recursul a fost respins, petenta arată că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate și dovedite.

Examinând cererea formulată, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 281

2

C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Astfel, art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

În speță, prin întâmpinarea depusă la dosar, petenta A. a solicitat obligarea intimatei C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, depunând un ordin de plată în acest sens, în sumă de 1.000 RON, extras de cont și împuternicirea avocațială.

Prin decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins, ca nefondat, recursul declarant de recurenta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1/A- C. civ. din 8 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petenta S.C. C. S.R.L., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Deși recurenta C. S.R.L. este partea căzută în pretenții, cererea petentei A. nu este întemeiată întrucât, potrivit art. 281

3

alin. (2) C. proc. civ. "părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea, sau completarea hotărârii".

Or, față de dispozițiile exprese și imperative ale acestui text legal, este de reținut că legiuitorul a avut în vedere că ipotezele legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea unei hotărâri, sunt imputabile instanței ce a pronunțat hotărârea și nu părților, motiv pentru care părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor în cererile ce vizează ipotezele sus arătate.

În baza acelorași considerente și a dispozițiilor art. 281

3

C. proc. civ. incidente în cauză (față de obiectul dedus judecății), în condițiile în care părțile, în cererile având ca obiect îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care această cerere urmează a fi respinsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea petentei A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 561 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 561 din 29 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2017.