ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 574/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că reclamantul S.K.L.I. a chemat în judecată pe pârâtul G.D., pentru ca instanța să dispună excluderea pârâtului din cadrul societății SC P. SRL Rm.Vâlcea, să stabilească drepturile asociaților cu privire la structura capitalului social și să dispună angajarea răspunderii pârâtului pentru pierderile provocate societății, cu stabilirea întinderii drepturilor sale cu privire la beneficii, invocând în drept dispozițiile art. 224 alin. (1) și (2) din Legea societăților comerciale. Instanța de fond, din oficiu, a dispus introducerea în cauză a SC P. SRL. Prin sentința nr. 1265 din 21 Octombrie 2009 Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul S.K.L.I.

pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat că SC P. SRL a fost înființată în anul 1992, având în prezent doi asociați, părțile din litigiu, administrator fiind reclamantul și că, în limita textelor juridice invocate de reclamant, respectiv art. 222 lit. d) – art. 224 din Legea nr. 31/1990, cererea este neîntemeiată deoarece textul art. 222 alin. (1) lit. d) din legea arătată, admite excluderea din societate a asociatului administrator, însă, în speță, pârâtul nu mai este asociat din 26 mai 2006, iar cererea de chemare în judecată nu relevă fapte săvârșite în perioada în care pârâtul a fost administrator al societății, cu caracter ilegal sau contrare statutului societății.

Prin decizia nr. 1/AC din 08 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC P. SRL pentru următoarele considerente: Instanța de apel a constat din actele depuse la dosar că asociații SC P. SRL sunt G.D. și S.K.L.I., cel din urmă fiind administrator din 25 aprilie 2003 până la 26 mai 2006, reclamantul depunând mai multe sume de bani în contul societății ori a făcut plăți în numele acesteia (f.16-33). Curtea de apel a constat că reclamantul a invocat în mod expres temeiul acțiunii făcând trimitere la art. 222 alin. (1) lit. d) și la art. 224 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990.

S-a mai constat, că faptele imputate pârâtului nu sunt localizate în timp, astfel că nu se poate deduce dacă acestea sunt săvârșite înainte de 26 mai 2006 sau după această perioadă. Mai mult, și dacă ar fi fost făcută această precizare, tribunalul nu ar fi putut să admită cererea întrucât nu există nicio dovadă a fraudei comise în dauna societății ori a folosirii semnăturii sociale sau a capitalului social în folosul său de către pârât. În dosarul tribunalului nu există nicio probă, deși au fost date mai multe termene. De asemenea, s-a reținut că reclamantul a schimbat cauza și obiectul cererii de chemare în judecată, invocând comportamentul unei alte persoane și nu cel al pârâtului. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S.K.L.I.

în calitate de administrator asociat al SC P. SRL Rm. Vâlcea, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, excluderea asociatului pârât, numitul G.D., pentru fraude comise în dauna societății și pentru faptul că s-a folosit de semnătura socială și de capitalul social în folosul său; să se dispună cu privire la structura participării la capitalul social a administratorului, asociatul reclamant, în sensul preluării, în temeiul unui titlu, a participației pe care pârâtul o deține în societate; să se dispună cu privire la angajarea răspunderii asociatului pârât pentru pierderile provocate societății, precum și stabilirea întinderii drepturilor sale cu privire la beneficii până în ziua excluderii sale, în condițiile art. 224 alin. (1) și (2) din Legea privind societățile comerciale.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susținut că aprecierea făcută de instanță, potrivit cu care: „faptele imputate pârâtului nu sunt localizate în timp, astfel că nu se poate deduce dacă acestea sunt săvârșite înainte de 26 mai 2006 sau după această perioadă”, este făcută cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, ceea ce constituie un motiv de modificare, conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a mai susținut că instanța a pronunțat o sentință vădit netemeinică, ceea ce constituie un motiv de modificare, conform dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., în raport de faptul că, prin aceste critici aduse soluției fondului s-ar fi schimbat cauza și obiectul cererii de chemare în judecată; în fapt, recurentul solicitând să se dispună excluderea asociatului pârât, pentru fraude comise în dauna societății și pentru faptul că s-a folosit de semnătura socială și de capitalul social în folosul său . În drept, recursul declarat a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 și art. 304 1 - 316 C. proc.

civ., art. 222 alin. (1), art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) și urm. din Legea nr. 31/ 1990 privind societățile comerciale, republicată în M.Of., Partea I nr. 1066 din 17 noiembrie 2004; jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 1.207 din 22 februarie 2005; Buletinul Casației nr. 2/2008; Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Cât privește primul motiv de recurs, Înalta Curte apreciază ca acesta este nefondat deoarece se încearcă sa se lărgească cadrul stabilit în mod foarte clar de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. care prevede ca se poate invoca acest motiv de recurs numai daca a avut loc schimbarea naturii ori înțelesului lămurit si vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecații prin interpretarea greșita a acestuia.

Instanța de apel s-a pronunțat în raport de probele administrate, iar judecătorul care a cercetat fondul cauzei nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În plus, critica nu se poate circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. pentru că nu rezultă din actele dosarului că instanța și-ar fi depășit atribuțiile, dimpotrivă a soluționat atât fondul cât și apelul în limitele învestirii, anume cu o acțiune având ca obiect excluderea unui asociat, fără a se supune judecății vreun act juridic. Modul în care instanțele au interpretat înscrisurile depuse la dosar în dovedirea afirmațiilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată ori al întâmpinării, nu echivalează cu schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic dedus judecății.

Cât privește cea de-a doua critică, analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește nefondat în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Recurenta circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Recurenta urmărește, prin criticile subsumate acestui motiv, o reapreciere a probelor administrate și care să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în dosar. Numai că în recurs este inadmisibilă o reapreciere a probelor și față de situația de fapt reținută (și care nu mai poate fi schimbată în recurs) nu rezultă nici lipsa temeiului legal, nici vreo încălcare a legii, sau o aplicare greșită a acesteia. Situația de fapt a fost corect reținută de către instanțele de fond și de apel, din probatorii rezultând că faptele imputate pârâtului nu sunt localizate în timp, astfel că nu se poate deduce dacă acestea sunt săvârșite înainte de 26 mai 2006 sau după această perioadă.

Mai mult, și dacă ar fi fost făcută această precizare, tribunalul nu ar fi putut să admită cererea întrucât nu există nicio dovadă a fraudei comise în dauna societății ori a folosirii semnăturii sociale sau a capitalului social în folosul său de către pârât. Cererea de chemare în judecată a fost apreciată în mod corect ca fiind neîntemeiată deoarece textul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, admite excluderea din societate a asociatului administrator, însă, în speță, pârâtul nu mai este asociat din 26 mai 2006, iar cererea de chemare în judecată nu relevă fapte săvârșite în perioada în care pârâtul a fost administrator al societății, cu caracter ilegal sau contrare statutului societății.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator S.K.L.I. împotriva deciziei nr. 1/A-C din 8 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Râmnicu Vâlcea prin administrator S.K.L.I. împotriva deciziei nr. 1/A-C din 8 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.