ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6466/2002 la Judecătoria Sibiu și declinată competența de soluționare în favoare Tribunalului Sibiu și precizată ulterior atât sub aspectul calității procesuale active cât și asupra obiectului cauzei, reclamanta C.M. unica succesoare după defunctul proprietar tabular C.I., a chemat în judecată pârâtele SC C. SA, SC I.R. SRL, Statul Român prin Municipiul Sibiu prin Primar, A.V.A.S.

București și Consiliul Județean Sibiu solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate: - nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC C. SA pentru terenul de 18438 mp situat în Sibiu, revendicat începând cu 1990 de la Statul Român, dosar aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001; - nulitatea absolută a licitației publice cu strigare și a actului de adjudecare din 29 decembrie 1998, organizată de SC C. SA pentru vânzarea în timpul procesului dosarului nr. 5897/1998 a Tribunalului Sibiu a suprafeței de 6400 din terenul revendicat de 18438 mp; - nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 încheiat între SC C. SA și SC I.R.

SRL; - nulitatea absolută a certificatului de proprietate SB 0020 de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafața revendicată. În motivarea cererii reclamantele arată că neexistând titlu valabil de trecere în proprietatea statului, actele subsecvente: contractul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de proprietate SB 0020 sunt lovite de nulitate absolută. Prin sentința nr. 1881 din 30 noiembrie 2009 Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 680 din 27 iunie 2006 rămasă irevocabilă a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat raportat la primul petit al cererii și s-a admis în parte acțiunea reclamantei constatându-se că imobilele înscrise în C.F.

nr. 10348 Sibiu, proprietatea antecesorilor defuncți expropriați prin DP nr. 130/1975 și DCI nr. 125/1978 au fost trecute în proprietatea Statului Român fără titlu valabil respingându-se toate celelalte cereri și acțiunea în ce privește petitele 1 și 2 din acțiunea introductivă. S-a mai reținut că pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia se afla acțiunea în revendicare, suspendată în vederea răspunderii la notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001. De asemenea s-a apreciat că deținerea de către SC C. SA a imobilelor – teren – în administrare directă și includerea acestuia în patrimoniul său prin Legea nr. 15/1990 exclude posibilitatea considerării actului de privatizare ca nevalabil, întrucât acesta s-a încheiat.

Conform reglementărilor în vigoare, la data efectuării actului de privatizare. În însăși acțiunea precizată și completată, reclamantul menționează că a notificat pârâtei SC C. SA potrivit Legii nr. 10/2001. Or, contractul de privatizare a cărui nulitate cere a fi constatată este din 21 mai 1999 nr. 33 fila 124. Regula instituită la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este valabilitatea actelor de privatizare dacă au fost respectate dispozițiile legale de privatizare în vigoare la data privatizării, or din probele dosarului nu rezultă că s-au încălcat reglementările privind privatizarea SC C. SA a deținut bunul exercitând un drept de administrare, iar la data apariției Legii nr. 15/1990 acest drept a devenit de proprietate în temeiul acestei legi.

Nici actele subsecvente nu sunt lovite de nulitate, respectiv actul de licitație din 29 decembrie 1998. Licitația a fost organizată în baza O.U.G. nr. 98/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998 și a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 55/1998. Contractul de vânzare-cumpărare de active la 6486 din 30 decembrie 1998 între SC C. SA și SC I.R. SA privește imobilul înscris în C.F. 37494 Sibiu, nr. top 4162/3, imobil rezultat din terenurile expropriate aparținând antecesorilor reclamantelor și alte terenuri comasate și recomasate, în suprafața totală de 120.290 mp, proprietatea SC C. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietatea asupra terenului seria SB nr. 0020/1995 în condițiile Legii nr. 15/1990.

Acest certificat a fost cenzurat în cauza dosarului nr. 893/2006, sentința civilă nr. 680/2006 pentru care instanța a apreciat că actul nu este afectat de nulitate absolută. Și instanța de control judiciar a dezvoltat în considerentele hotărârii motivele ce privesc valabilitatea titlul de proprietate, arătând în considerentele deciziei nr. 348/A/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, considerente însușite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6452/2006 fila 151 că: - nu subzistă motivele invocate drept cauze de nulitate absolută, actul a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale. Deținerea de către SC C. SA a terenurilor în administrare directă și includerea acestora în patrimoniul său la data apariției Legii nr. 15/1990 exclude posibilitatea considerării actului de privatizare ca nevalabil, întrucât acesta s-a încheiat conform reglementărilor în vigoare la data efectuării privatizării.

Menținerea actelor subsecvente a căror anulare o cer reclamantele este justificată și de excepția consacrată de practica instanțelor de la principiul resoluta jure dantis …, prin respectarea principiului de drept al asigurării stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general și social. Având în vedere că pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a adoptat o nouă lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate admite că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, se poate aplica în concurs cu acesta. Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil.

Reclamantele sunt în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că exercitarea unor acțiuni ulterioare nu mai pot fi primite, având în vedere regula electa una via și respectarea principiului securității raporturilor juridice consacrat în jurisprudența CEDO. Răspunzând criticilor formulate de reclamantele C.M. (N.) și C.M. (B.) Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 78 din 16 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției, instanța de controlul judiciar a reținut că în ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SB nr. 0020 eliberat la 10 aprilie 1995 pârâtei SC C. SA (f.169 dosar fond), prin sentința nr. 680/2006 a Tribunalului Sibiu s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale (pentru 18.438 mp teren), hotărârea intrând sub autoritate de lucru judecat.

Apoi, sub aspectul cererii de constatare a nulității absolute a contractului de privatizare al SC C. SA Sibiu, în ceea ce privește terenul revendicat – de 18.438 mp, se constată că este reprezentat de vânzarea de acțiuni între FPS și Asociația „C. ” Sibiu. Terenul revendicat a devenit proprietate a pârâtei SC C. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ce nu a fost anulat de instanță, astfel că la privatizarea societății, în conformitate cu art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997, în vigoare la data tranzacției (până la abrogarea sa prin Legea nr. 99/1999) valoarea terenului a trebuit inclusă în capitalul social.

Chiar dacă pe rolul instanțelor existau litigii cu privire la o parte din teren, proprietatea era atestată de certificatul eliberat în acest sens, confirmat ulterior de instanțele judecătorești, astfel că înstrăinarea celor 6430 mp nu poate fi apreciată drept nulă și nici nu se poate reține reaua-credință a cumpărătorului-adjudecatar al imobilului la licitația publică din 29 decembrie 1998. Pe de altă parte, în mod legal s-au respins cererile reclamantelor și în ceea ce privește constatarea nulității absolute a licitației publice și a actului de adjudecare din 29 decembrie 1998, cât și a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 6486 din 30 decembrie 1998, neputându-se reține încălcări ale H.G.

nr. 55/1998 de natură să atragă sancțiunea nulității absolute. În procedura specială instituită de aceasta sunt prevăzute termene scurte, în favoarea licitanților, pentru asigurarea legalității licitației fără legătură cu exercitarea unor acțiuni de drept comun. În plus, procesul s-a notat în C.F. nr. 37494 Sibiu ulterior vânzării, abia la 17 martie 2009. Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în sensul că deși capătul de cerere referitor la certificatul de proprietate a fost disjuns, instanța de apel a analizat un capăt de cerere ce nu mai formează prezentul dosar.

De asemenea se critică faptul că nu s-a reținut reaua credință a intimatelor care cunoșteau ca exproprierea în speță a fost abuzivă, că terenurile sunt revendicate de către foștii proprietari, procesul de revendicare aflându-se pe rolul Tribunalului Sibiu la data încheierii actelor subsecvente. Se mai arată că din procesul-verbal al licitației reiese că singurul anunț apărut a fost în 8 decembrie 1998 iar licitația s-a ținut în 29 decembrie 1998 – fil.5, acțiunea în revendicare fiind înregistrată la data de 18 noiembrie 1998 – fil.67-68. Din copia calendarului lunii decembrie 1998 rezultă că nu s-a respectat termenul minim de 15 zile lucrătoare, situație în care se impune constatarea nulității absolute a licitației privind terenurile revendicate și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 privind terenul revendicat, încheiat între SC C. și I.R.

cu încălcarea dispozițiilor exprese ale Legii nr. 55/1998 și ale Legii nr. 54/1998. Licitația s-a ținut în mare grabă și în perioada sărbătorilor de iarnă, fără respectarea dispozițiilor expres prevăzute de lege, în vederea vânzării unei părți 6430 mp. Din terenul revendicat de pârâte. La licitație au participat așa cum s-a arătat și dovedit în acțiune același grup de persoane care figurau în cele două societăți participante la licitație, anunțul nu a fost afișat la sediul, locul activului, tocmai pentru a evita participarea la licitație chiar a reclamantelor. - instanța de apel a reținut eronat că procesul s-a notat în C.F. ulterior vânzării, abia în 17 martie 1999, deși cererea de notare a procesului a fost înregistrată la Notariatul Sibiu la data de 18 noiembrie 1999 – fil.17, odată cu promovarea acțiunii de revendicare.

Recursul este nefondat. Examinând considerentele deciziei instanței de apel rezultă că acestea au avut în vedere nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC C. SA în ce privește terenul în suprafață de 18.438 mp; nulitatea absolută a licitației publice cu strigare. Or, din cuprinsul motivării, raportat la criticile formulate rezultă că obiectul Contractului de privatizare îl reprezintă vânzarea de acțiuni între Fondul Proprietății de Stat și Asociația „C. ” Sibiu, iar nu terenul revendicat de reclamanta intrat în proprietatea SC C. SA în baza Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor seria SB nr. 0020. Potrivit art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 „Societățile comerciale cărora li s- a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor vor fi privatizate cu includerea valorii terenului în capitalul social.

Acțiunile aferente valorii majorate a capitalului social revin Fondului Proprietății de Stat și celorlalți acționari, după caz, în funcție de data la care terenurile au fost înscrise în cartea funciara și de momentul dobândirii calității de acționar. Având în vedere dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 și faptul că pentru SC C. SA s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor înainte de apariția O.U.G. nr. 88/1997, în cauza nu-și găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, 32 1 și nr. 14 din Legea nr. 99/1999. Cu privire la petitele legate de nulitatea absoluta a licitației publice cu strigare, a actului de adjudecarea din data de 29 decembrie 1998, precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998, în primul rând s-a precizat că întreaga procedură care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA și SC I.R.

SRL a fost cea prevăzută de legislația în vigoare la acea dată. Potrivit art. 72 alin. (2) din H.G.R. nr. 55/1998 termenul de ținere al licitației este de minimum 15 zile și maximum 30 de zile. Astfel, anunțul de ținere al licitației a fost publicat în presă și afișat la sediile FPS București, FPS Brașov și FPS Direcția Teritoriala Sibiu la data de 8 decembrie 1998. Conform procesului-verbal de licitație, aceasta a avut loc la data de 29 decembrie 1998, deci după 21 de zile de la data publicării. Vânzarea activului s-a făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 88/1997, Legii nr. 44/1998 și H.G.R. nr. 55/1998, prin licitație publică cu strigare. Persoanele care au participat la licitație au îndeplinit condițiile de participare așa cum au fost stabilite prin anunțul publicitar și prin caietul de sarcini, societatea câștigătoare oferind cel mai bun preț.

Potrivit prevederilor art. 79 din H.G.R. nr. 55/1998, contestațiile privind modul de organizare și ținere a licitației se formulează de cei interesați în termen de 24 de ore de la încheierea ședinței de licitație, însa în termenul menționat reclamanții nu au contestat aceasta licitație, termenul de 24 de ore fiind de decădere. De altfel, așa-zisele nulități invocate de recurentă nu fac parte din nulitățile absolute prevăzute de art. 26 și art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997. În ceea ce privește data când procesul a fost notat în cartea funciară, precizarea că acesta a fost notat în data de 17 martie 1999, la 4 luni de zile de la data când s-a făcut anunțul de vânzare al activului și când a fost ținută licitația de vânzare a acestuia, fiind și ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA și SC I.R.

SRL. Astfel, la data de 29 decembrie 1998 când a avut loc licitația, cât și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost de bună- credință. În plus prin decizia nr. 6452/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre irevocabilă – s-a respins definitiv cererea de retrocedare în natură a terenurilor formulată de recurentă. Rezultă deci că instanța a stabilit irevocabil faptul că restituirea în natură se respinge și urmează ca Statul Român să acorde despăgubiri. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.M. (N.) împotriva deciziei nr. 78/A/2010 de la 16 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 mai 2011.