ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 6466/2002 la Judecătoria Sibiu și declinată competența de soluționare în favoare Tribunalului Sibiu și precizată

ulterior atât sub aspectul calității procesuale active cât și asupra obiectului

cauzei, reclamanta C.M. unica succesoare după defunctul proprietar tabular C.I.,

a chemat în judecată pârâtele SC C. SA, SC I.R. SRL, Statul Român prin

Municipiul Sibiu prin Primar, A.V.A.S. București și Consiliul Județean Sibiu

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate:

- nulitatea absolută a

contractului de privatizare a SC C. SA pentru terenul de 18438 mp situat în

Sibiu, revendicat începând cu 1990 de la Statul Român, dosar aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, acțiune întemeiată pe Legea nr.

10/2001;

- nulitatea absolută

a licitației publice cu strigare și a actului de adjudecare din 29 decembrie

1998, organizată de SC C. SA pentru vânzarea în timpul procesului dosarului nr.

5897/1998 a Tribunalului Sibiu a suprafeței de 6400 din terenul revendicat de

18438 mp;

- nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 încheiat între SC C. SA și SC

I.R. SRL;

- nulitatea absolută

a certificatului de proprietate SB 0020 de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor pentru suprafața revendicată.

În motivarea cererii

reclamantele arată că neexistând titlu valabil de trecere în proprietatea

statului, actele subsecvente: contractul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare

și certificatul de proprietate SB 0020 sunt lovite de nulitate absolută.

Prin sentința nr. 1881

din 30 noiembrie 2009 Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 680 din 27 iunie 2006

rămasă irevocabilă a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat

raportat la primul petit al cererii și s-a admis în parte acțiunea reclamantei

constatându-se că imobilele înscrise în C.F. nr. 10348 Sibiu, proprietatea

antecesorilor defuncți expropriați prin DP nr. 130/1975 și DCI nr. 125/1978 au

fost trecute în proprietatea Statului Român fără titlu valabil respingându-se

toate celelalte cereri și acțiunea în ce privește petitele 1 și 2 din acțiunea

introductivă.

S-a mai reținut că pe

rolul Curții de Apel Alba-Iulia se afla acțiunea în revendicare, suspendată în

vederea răspunderii la notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea s-a

apreciat că deținerea de către SC C. SA a imobilelor – teren – în administrare

directă și includerea acestuia în patrimoniul său prin Legea nr. 15/1990

exclude posibilitatea considerării actului de privatizare ca nevalabil,

întrucât acesta s-a încheiat. Conform reglementărilor în vigoare, la data

efectuării actului de privatizare.

În însăși acțiunea

precizată și completată, reclamantul menționează că a notificat pârâtei SC C. SA

potrivit Legii nr. 10/2001.

Or, contractul de

privatizare a cărui nulitate cere a fi constatată este din 21 mai 1999 nr. 33

fila 124. Regula instituită la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este

valabilitatea actelor de privatizare dacă au fost respectate dispozițiile

legale de privatizare în vigoare la data privatizării, or din probele dosarului

nu rezultă că s-au încălcat reglementările privind privatizarea SC C. SA a

deținut bunul exercitând un drept de administrare, iar la data apariției Legii

nr. 15/1990 acest drept a devenit de proprietate în temeiul acestei legi.

Nici actele

subsecvente nu sunt lovite de nulitate, respectiv actul de licitație din 29

decembrie 1998. Licitația a fost organizată în baza O.U.G. nr. 98/1997 aprobată

prin Legea nr. 44/1998 și a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 55/1998.

Contractul de

vânzare-cumpărare de active la 6486 din 30 decembrie 1998 între SC C. SA și SC I.R.

SA privește imobilul înscris în C.F. 37494 Sibiu, nr. top 4162/3, imobil

rezultat din terenurile expropriate aparținând antecesorilor reclamantelor și

alte terenuri comasate și recomasate, în suprafața totală de 120.290 mp,

proprietatea SC C. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietatea asupra terenului seria SB nr. 0020/1995 în condițiile Legii nr. 15/1990.

Acest certificat a

fost cenzurat în cauza dosarului nr. 893/2006, sentința civilă nr. 680/2006

pentru care instanța a apreciat că actul nu este afectat de nulitate absolută.

Și instanța de

control judiciar a dezvoltat în considerentele hotărârii motivele ce privesc

valabilitatea titlul de proprietate, arătând în considerentele deciziei nr. 348/A/2006

a Curții de Apel Alba Iulia, considerente însușite de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 6452/2006 fila 151 că:

- nu subzistă

motivele invocate drept cauze de nulitate absolută, actul a fost eliberat cu

respectarea dispozițiilor legale.

Deținerea de către SC

C. SA a terenurilor în administrare directă și includerea acestora în

patrimoniul său la data apariției Legii nr. 15/1990 exclude posibilitatea

considerării actului de privatizare ca nevalabil, întrucât acesta s-a încheiat

conform reglementărilor în vigoare la data efectuării privatizării.

Menținerea actelor

subsecvente a căror anulare o cer reclamantele este justificată și de excepția

consacrată de practica instanțelor de la principiul

resoluta jure dantis

…, prin respectarea principiului de drept al asigurării stabilității

circuitului civil, care este o nevoie de ordin general și social.

Având în vedere că

pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989 s-a adoptat o nouă lege specială, care prevede în ce condiții

aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, nu se poate

admite că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, se poate aplica în

concurs cu acesta.

Legea nr. 10/2001

reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu

valabil.

Reclamantele sunt în

procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că exercitarea

unor acțiuni ulterioare nu mai pot fi primite, având în vedere regula

electa

una via

și respectarea principiului securității raporturilor juridice

consacrat în jurisprudența CEDO.

Răspunzând criticilor

formulate de reclamantele C.M. (N.) și C.M. (B.) Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin decizia nr. 78 din 16 iunie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției, instanța de controlul judiciar a reținut că în ceea ce privește

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SB

nr. 0020 eliberat la 10 aprilie 1995 pârâtei SC C. SA (f.169 dosar fond), prin

sentința nr. 680/2006 a Tribunalului Sibiu s-a respins capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute parțiale (pentru 18.438 mp teren),

hotărârea intrând sub autoritate de lucru judecat.

Apoi, sub aspectul

cererii de constatare a nulității absolute a contractului de privatizare al SC C.

SA Sibiu, în ceea ce privește terenul revendicat – de 18.438 mp, se constată că

este reprezentat de vânzarea de acțiuni între FPS și Asociația „C. ” Sibiu.

Terenul revendicat a

devenit proprietate a pârâtei SC C. SA în baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, ce nu a fost anulat de instanță, astfel că la

privatizarea societății, în conformitate cu art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997,

în vigoare la data tranzacției (până la abrogarea sa prin Legea nr. 99/1999)

valoarea terenului a trebuit inclusă în capitalul social.

Chiar dacă pe rolul

instanțelor existau litigii cu privire la o parte din teren, proprietatea era

atestată de certificatul eliberat în acest sens, confirmat ulterior de

instanțele judecătorești, astfel că înstrăinarea celor 6430 mp nu poate fi

apreciată drept nulă și nici nu se poate reține reaua-credință a

cumpărătorului-adjudecatar al imobilului la licitația publică din 29 decembrie 1998.

Pe de altă parte, în

mod legal s-au respins cererile reclamantelor și în ceea ce privește constatarea

nulității absolute a licitației publice și a actului de adjudecare din 29

decembrie 1998, cât și a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 6486

din 30 decembrie 1998, neputându-se reține încălcări ale H.G. nr. 55/1998 de

natură să atragă sancțiunea nulității absolute. În procedura specială

instituită de aceasta sunt prevăzute termene scurte, în favoarea licitanților,

pentru asigurarea legalității licitației fără legătură cu exercitarea unor

acțiuni de drept comun. În plus, procesul s-a notat în C.F. nr. 37494 Sibiu

ulterior vânzării, abia la 17 martie 2009.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte

de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Se susține că au fost

încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în sensul că deși

capătul de cerere referitor la certificatul de proprietate a fost disjuns,

instanța de apel a analizat un capăt de cerere ce nu mai formează prezentul

dosar.

De asemenea se

critică faptul că nu s-a reținut reaua credință a intimatelor care cunoșteau ca

exproprierea în speță a fost abuzivă, că terenurile sunt revendicate de către

foștii proprietari, procesul de revendicare aflându-se pe rolul Tribunalului

Sibiu la data încheierii actelor subsecvente.

Se mai arată că din

procesul-verbal al licitației reiese că singurul anunț apărut a fost în 8

decembrie 1998 iar licitația s-a ținut în 29 decembrie 1998 – fil.5, acțiunea

în revendicare fiind înregistrată la data de 18 noiembrie 1998 – fil.67-68. Din

copia calendarului lunii decembrie 1998 rezultă că nu s-a respectat termenul

minim de 15 zile lucrătoare, situație în care se impune constatarea nulității

absolute a licitației privind terenurile revendicate și a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 6486/1998 privind terenul revendicat, încheiat între SC C.

și I.R. cu încălcarea dispozițiilor exprese ale Legii nr. 55/1998 și ale Legii

nr. 54/1998. Licitația s-a ținut în mare grabă și în perioada sărbătorilor de

iarnă, fără respectarea dispozițiilor expres prevăzute de lege, în vederea

vânzării unei părți 6430 mp. Din terenul revendicat de pârâte. La licitație au

participat așa cum s-a arătat și dovedit în acțiune același grup de persoane

care figurau în cele două societăți participante la licitație, anunțul nu a

fost afișat la sediul, locul activului, tocmai pentru a evita participarea la

licitație chiar a reclamantelor.

- instanța de apel a

reținut eronat că procesul s-a notat în C.F. ulterior vânzării, abia în 17

martie 1999, deși cererea de notare a procesului a fost înregistrată la Notariatul Sibiu la data de 18 noiembrie 1999 – fil.17, odată cu promovarea acțiunii de

revendicare.

Recursul este

nefondat.

Examinând

considerentele deciziei instanței de apel rezultă că acestea au avut în vedere

nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC C. SA în ce privește

terenul în suprafață de 18.438 mp; nulitatea absolută a licitației publice cu

strigare.

Or, din cuprinsul

motivării, raportat la criticile formulate rezultă că

obiectul Contractului de privatizare îl

reprezintă vânzarea de

acțiuni între Fondul Proprietății de Stat și Asociația

„C. ” Sibiu, iar nu terenul revendicat de reclamanta intrat în

proprietatea SC

C. SA în baza

Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra

Terenurilor

seria SB nr. 0020.

Potrivit

art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 „Societățile comerciale cărora li s-

a

eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

vor fi

privatizate cu includerea valorii terenului în capitalul

social. Acțiunile aferente valorii

majorate a capitalului

social revin Fondului Proprietății de Stat și celorlalți acționari,

după

caz, în funcție de data la care terenurile au fost înscrise în cartea funciara și

de

momentul

dobândirii calității de acționar.

Având

în vedere dispozițiile art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 88/1997 și faptul că

pentru

SC C. SA s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate

asupra

terenurilor înainte de apariția O.U.G. nr. 88/1997, în cauza nu-și găsesc aplicabilitate

dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, 32

1

și nr. 14

din

Legea

nr. 99/1999.

Cu

privire la petitele legate de nulitatea absoluta a licitației publice cu

strigare,

a actului de adjudecarea din data de 29 decembrie 1998,

precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6486/1998, în primul rând s-a

precizat că întreaga procedură care a stat la

baza încheierii

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA și SC I.R. SRL a fost

cea prevăzută de legislația în vigoare la acea dată.

Potrivit

art. 72 alin. (2) din H.G.R. nr. 55/1998 termenul de ținere al licitației

este de minimum 15

zile și maximum 30 de zile.

Astfel,

anunțul de ținere al licitației a fost publicat în presă și afișat la sediile

FPS

București, FPS Brașov și FPS Direcția Teritoriala Sibiu la data de

8 decembrie 1998.

Conform

procesului-verbal de licitație, aceasta a avut loc la data de 29 decembrie 1998,

deci

după 21 de zile de la data publicării.

Vânzarea

activului s-a făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 88/1997,

Legii

nr. 44/1998 și H.G.R. nr. 55/1998, prin licitație publică cu strigare.

Persoanele

care au participat la licitație au îndeplinit condițiile

de participare așa cum au fost

stabilite prin anunțul publicitar și

prin caietul de sarcini, societatea câștigătoare oferind

cel mai bun preț.

Potrivit

prevederilor art. 79 din H.G.R. nr. 55/1998, contestațiile privind modul

de

organizare și ținere a licitației se formulează de cei interesați în termen de

24 de ore

de

la încheierea ședinței de licitație, însa în termenul menționat reclamanții nu

au

contestat aceasta licitație, termenul de

24 de ore fiind de decădere.

De altfel, așa-zisele

nulități invocate de recurentă nu fac parte din nulitățile absolute prevăzute

de art. 26 și art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997.

În ceea ce privește

data când procesul a fost notat în cartea funciară, precizarea că acesta a fost

notat în data de 17 martie 1999, la 4 luni de zile de la data când s-a făcut

anunțul de vânzare al activului și când a fost ținută licitația de vânzare a

acestuia, fiind și ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între SC C. SA și SC I.R. SRL.

Astfel, la data de 29

decembrie 1998 când a avut loc licitația, cât și la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare, atât vânzătorul cât și cumpărătorul au fost

de bună-

credință.

În plus prin decizia

nr. 6452/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre irevocabilă –

s-a respins definitiv cererea de retrocedare în natură a terenurilor formulată

de recurentă.

Rezultă deci că

instanța a stabilit irevocabil faptul că restituirea în natură se respinge și

urmează ca Statul Român să acorde despăgubiri.

Față de cele arătate

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta C.M. (N.) împotriva deciziei nr. 78/A/2010 de la 16 mai 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 26 mai 2011.