ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta P.H. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pârâta furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat probe în apărare. Prin Sentința civilă nr. 3082 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta P.H.

și a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 1986 -1988 pârâta, lector universitar la catedra de limbi germanice din cadrul Universității din Timișoara, a furnizat informații organelor de Securitate despre o persoană considerată a avea atitudine dușmănoasă față de România, iar informările au fost semnate fie cu numele real, fie cu numele conspirativ de persoană de sprijin. Instanța de fond a apreciat că, în mod neîndoielnic, informațiile furnizate de pârâtă au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și libertatea de exprimare, prevăzută de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În consecință, instanța a apreciat că activitatea pârâtei se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv furnizarea de informații despre atitudini potrivnice regimului comunist, ce au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că, față de aceste împrejurări și văzând dispozițiile art.11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, a admis acțiunea și a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securității. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta P.H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât apreciază că în mod greșit i-a fost reținută calitatea de colaborator a Securității.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că numele „Aba” nu este un nume conspirativ, ci este numele folosit de familie și prieteni la adresa sa. Se menționează că nu a semnat niciodată un angajament și niciuna din informările sale nu este semnată cu numele conspirativ „Aba”, ci numai cu numele real. Recurenta-reclamantă recunoaște informările făcute despre lectora americană H.L., susținând că acestea au fost făcute în baza sarcinilor trasate de Rectorat, cu avizul Decanatului, că persoana respectivă știa despre aceste informări, însă nu a știut că acestea sunt importante și că vor ajunge la organele securității. De asemenea, precizează că își reproșează referirea, într-una dintre note, la studenta M.O.

și manifestările acesteia. 3. Soluția instanței de recurs. Deși recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul legal al recursului, Înalta Curte, apreciază criticile formulate ca fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul în raport de aceste critici, de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. În mod corect a interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Existența angajamentului și a numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În cazul constatării calității de colaborator al Securității sunt relevante acele informații ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menționat. Chiar și o singură informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. Notele reținute de instanța de fond, referitoare la lectorul american și studenta M.O., nu au fost contestate de recurenta-reclamantă, acestea îndeplinind condițiile analizate.

Din cuprinsul notelor informative depuse la dosar, rezultă că în urma informărilor făcute de recurenta-reclamantă a avut loc „lucrarea informativă” a lectorei americane H.L., inclusiv o percheziție domiciliară în ceea ce o privește pe aceasta. Fără putință de tăgadă, Nota informativă din 5 decembrie 1986 reținută și de instanța de fond a fost valorificată atât în ceea ce o privește pe lectora americană, cât și în privința studentei M.O., cu referire la care recurenta menționează o situație în care aceasta s-a plâns de regimul politic de la acea vreme și măsurile împotriva sa și a bunicilor săi (fila 30, 31 dosar fond), fiind astfel semnalată manifestarea dușmănoasă a acesteia cu privire la regimul politic al acelei perioade.

Nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia furnizarea în mod constant a informațiilor de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatările de genul celor prezentate în cuprinsul notelor informative nu rămâneau fără urmări, întrucât orice informare referitoare la persoane străine sau la cele cu manifestări de dezaprobare sau dușmănoase cu privire la regimul politic al acelei perioade, erau recepționate și valorificate de Securitate. Prin urmare, informațiile cuprinse în notele informative se încadrează în obiectul O.U.G. nr. 24/2008, acestea făcând posibilă încălcarea dreptului la liberă exprimare și dreptului la viața privată a persoanelor în cauză.

Față de cele expuse, Înalta Curte reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 94/2008, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.H. împotriva Sentinței civile nr. 3082 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.