ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o

privește pe pârâta P.H.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pârâta furnizând informații care se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului,

iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viață privată

prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Deși legal citată,

pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat probe în apărare.

Prin Sentința civilă

nr. 3082 din 23 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta P.H.

și a constatat că pârâta a avut calitatea de colaborator al Securității.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 1986 -1988

pârâta, lector universitar la catedra de limbi germanice din cadrul

Universității din Timișoara, a furnizat informații organelor de Securitate

despre o persoană considerată a avea atitudine dușmănoasă față de România, iar

informările au fost semnate fie cu numele real, fie cu numele conspirativ de persoană

de sprijin.

Instanța

de fond a apreciat că, în mod neîndoielnic, informațiile furnizate de pârâtă au

vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv

dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice și libertatea de exprimare, prevăzută

de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În

consecință, instanța a apreciat că activitatea pârâtei se circumscrie ipotezei

prevăzute de art. 2 lit. b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv

furnizarea de informații despre atitudini potrivnice regimului comunist, ce au

vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că,

față de aceste împrejurări și văzând dispozițiile art.11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, a admis acțiunea și a constatat că pârâta a avut calitatea de

colaborator al Securității.

de atac exercitată.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs pârâta P.H., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât apreciază că în mod greșit i-a fost

reținută calitatea de colaborator a Securității.

În motivarea căii de

atac, recurenta-reclamantă susține, în esență, că numele „Aba” nu este un nume

conspirativ, ci este numele folosit de familie și prieteni la adresa sa.

Se menționează că nu

a semnat niciodată un angajament și niciuna din informările sale nu este

semnată cu numele conspirativ „Aba”, ci numai cu numele real.

Recurenta-reclamantă

recunoaște informările făcute despre lectora americană H.L., susținând că

acestea au fost făcute în baza sarcinilor trasate de Rectorat, cu avizul

Decanatului, că persoana respectivă știa despre aceste informări, însă nu a

știut că acestea sunt importante și că vor ajunge la organele securității.

De asemenea,

precizează că își reproșează referirea, într-una dintre note, la studenta M.O. și

manifestările acesteia.

de recurs.

Deși

recurenta-reclamantă nu a indicat temeiul legal al recursului, Înalta Curte, apreciază

criticile formulate ca fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul în

raport de aceste critici, de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

În mod corect a

interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de

colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat

informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Existența angajamentului și a

numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea

ce poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce

îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cazul constatării

calității de colaborator al Securității sunt relevante acele informații ce se

subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menționat.

Chiar și o singură informație,

dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se

constata calitatea de colaborator al Securității.

Notele reținute de instanța de

fond, referitoare la lectorul american și studenta M.O., nu au fost contestate

de recurenta-reclamantă, acestea îndeplinind condițiile analizate.

Din cuprinsul notelor informative

depuse la dosar, rezultă că în urma informărilor făcute de recurenta-reclamantă

a avut loc „lucrarea informativă” a lectorei americane H.L., inclusiv o

percheziție domiciliară în ceea ce o privește pe aceasta.

Fără putință de

tăgadă, Nota informativă din 5 decembrie 1986 reținută și de instanța de fond a

fost valorificată atât în ceea ce o privește pe lectora americană, cât și în

privința studentei M.O., cu referire la care recurenta menționează o situație

în care aceasta s-a plâns de regimul politic de la acea vreme și măsurile

împotriva sa și a bunicilor săi (fila 30, 31 dosar fond), fiind astfel

semnalată manifestarea dușmănoasă a acesteia cu privire la regimul politic al

acelei perioade.

Nu poate fi reținută

susținerea potrivit căreia furnizarea în mod constant a informațiilor de

asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a

faptului că relatările de genul celor prezentate în cuprinsul notelor

informative nu rămâneau fără urmări, întrucât orice informare referitoare la

persoane străine sau la cele cu manifestări de dezaprobare sau dușmănoase cu

privire la regimul politic al acelei perioade, erau recepționate și

valorificate de Securitate.

Prin urmare, informațiile

cuprinse în notele informative se încadrează în obiectul O.U.G. nr. 24/2008, acestea

făcând posibilă încălcarea dreptului la liberă exprimare și dreptului la viața

privată a persoanelor în cauză.

Față de cele expuse, Înalta Curte

reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din

O.U.G. nr. 94/2008, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.H.

împotriva Sentinței civile nr. 3082 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2011.