ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 10440/2/2009 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâta M.G.I. (născută C.) solicitând instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtei. În motivarea acțiunii reclamantul arată că așa cum reiese din cuprinsul notei de constatare din 10 decembrie 2008 pârâta a fost contactată de organele de securitate în luna iunie 1989, în contextul formulării de către aceasta a unei cereri de ocupare a unui post în cadrul Bibliotecii Engleze din București. Potrivit consemnărilor ofițerilor de securitate pârâta „a manifestat receptivitate la problemele abordate, simț de orientare și sesizare, intenția de a sprijini organele de securitate în cazul în care i s-ar solicita sprijinul și de a păstra secretul discuțiilor purtate.

Potrivit documentelor din dosarul de rețea (cota Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității) al cărui titular este nu exista un angajament semnat de pârâtă, însă reclamantul consideră lipsită de relevanță această împrejurare, știut fiind că recrutarea membrilor P.C.R. nu presupunea semnarea unui angajament, ci doar aprobarea organului de partid competent. Mai arată reclamantul că prin notele informative furnizate pârâta a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Prin întâmpinarea formulată la data de 18 mai 2010 pârâta M.G.I.

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate arătând că nu a fost „recrutată” de organele de securitate așa cum susține reclamantul, nu a semnat un angajament de colaborare, iar din analiza notelor informative furnizate reiese că acestea nu conțin aspecte la care legiuitorul face referire și pe care a înțeles să încrimineze în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Relatările cuprinse în notele informative conțin elemente care în nici un caz nu pot fi susceptibile, nici printr-o interpretare forțată, de a putea intra sub incidenta textului de lege amintit. Acestea conțin informații privind desfășurarea programului de lucru în cadrul biroului, nefiind denunțate atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar din România.

Pârâta precizează că aprecierile ofițerilor de securitate pe marginea notelor informative nu-i pot fi imputate, ele existând și pentru a justifica munca și activitatea informațională a lucrătorilor din cadrul securității. În raport de actele depuse și de susținerile părților, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3455 din 20 septembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Pentru a pronunța această sentință, s-a apreciat de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative furnizate au un caracter impersonal și nu a fost identificată nici o informație cu conținut denigrator la adresa regimului totalitar comunist de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost apreciată ca neîntemeiată acțiunea și respinsă ca atare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, motivat reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în aprecierea de către instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței calității de colaborator în ceea ce o privește pe pârâta-intimată. Recurentul arată că s-a apreciat în mod greșit ca fiind impersonal conținutul notelor informative date de intimata-pârâtă sub numele conspirativ „A.” în calitatea sa de referent pe Spațiul Anglia în cadrul Bibliotecii Centrale de Stat.

Aceasta deoarece relatările intimatei despre opiniile unei anumite colege, despre anumite aspecte din București, respectiv „În București sunt locuri și mai pline de praf” și faptul că „sunt mulți câini vagabonzi”, reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist, din moment ce în fața reprezentantului Securității încerca să se distanțeze de aceste atitudini. Se arată că în anii ′80 critica modificărilor urbanistice însemna un afront grav regimului comunist. Pe cale de consecință, se apreciază că este îndeplinită prima condiție a existenței calității de colaborator în ceea ce privește conținutul informațiilor furnizate.

Recurentul apreciază că este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de lege în condițiile în care intimata-pârâtă conștientiza posibilele urmări ale informațiilor furnizate asupra persoanelor vizate cărora le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare și dreptul la viață privată prevăzut de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se solicită admiterea recursului în sensul modificării sentinței atacate în sensul constatării existenței de colaborator al intimatei-pârâte. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Curtea analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sentința atacată fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, în raport de probele administrate. În mod corect, instanța de fond a apreciat, analizând în concret conținutul notelor informative date de intimată, indicate în nota de constatare că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține existența calității de colaborator al securității în ceea ce o privește pe intimata-pârâtă. În primul rând Curtea apreciază că în ceea ce privește conținutul notelor informative nu este îndeplinită prima condiție, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv ca acestea să primească atitudini sau manifestări potrivnice regimului totalitar comunist și informațiile să fie de natură a încălca drepturi și libertăți fundamentale, respectiv să fie suficient de serioase pentru a atrage consecințele la care se referă legea.

În cauză, în mod corect, apreciază Curtea, instanța de fond a apreciat că notele cuprinzând referiri la aspectul prevăzut al anumitor locuri din București și la faptul că sunt mulți câini vagabonzi sunt relatări obiective, cu caracter impersonal care nu reprezintă informații potrivnice regimului comunist, de natură a atrage vreo consecință serioasă pentru o anumită colegă a intimatei care a relatat astfel de informații de notorietate la nivelul anului 1989 într-un anumit context: discuții purtate la Ambasada Marii Britanii, cu ocazia sosirii noului ambasador la București. În mod corect, s-a apreciat de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative au caracter impersonal și nu există nici o informație care să critice regimul totalitar comunist de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În al doilea rând, Curtea apreciază că nu pot fi reținute aspectele invocate în recurs privind a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Relatările despre aspectul Bucureștiului anului 1989 nu au fost de natură să încalce sau să îngrădească vreun drept fundamental al vreunei persoane din anturajul intimatei-pârâte, neexistând o imixtiune în viața și conștiința persoanelor, neputându-se reține încălcarea dreptului la viața privată sau a libertății de exprimare, ca drepturi fundamentale ocrotite prin convenții internaționale la care R.S.R. era parte. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 3455 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.