ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
10440/2/2009 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității a chemat în judecată pe pârâta M.G.I. (născută C.) solicitând
instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în
privința pârâtei.
În motivarea acțiunii
reclamantul arată că așa cum reiese din cuprinsul notei de constatare din 10
decembrie 2008 pârâta a fost contactată de organele de securitate în luna iunie
1989, în contextul formulării de către aceasta a unei cereri de ocupare a unui
post în cadrul Bibliotecii Engleze din București.
Potrivit
consemnărilor ofițerilor de securitate pârâta „a manifestat receptivitate la
problemele abordate, simț de orientare și sesizare, intenția de a sprijini
organele de securitate în cazul în care i s-ar solicita sprijinul și de a
păstra secretul discuțiilor purtate.
Potrivit documentelor
din dosarul de rețea (cota Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității) al cărui titular este nu exista un angajament semnat de pârâtă,
însă reclamantul consideră lipsită de relevanță această împrejurare, știut
fiind că recrutarea membrilor P.C.R. nu presupunea semnarea unui angajament, ci
doar aprobarea organului de partid competent.
Mai arată reclamantul
că prin notele informative furnizate pârâta a îngrădit dreptul la libertatea de
exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României
din 1965 coroborat cu art. 19 Pactul Internațional cu privire la drepturile
civile și politice.
Prin întâmpinarea formulată
la data de 18 mai 2010 pârâta M.G.I. a solicitat respingerea acțiunii ca
neîntemeiate arătând că nu a fost „recrutată” de organele de securitate așa cum
susține reclamantul, nu a semnat un angajament de colaborare, iar din analiza
notelor informative furnizate reiese că acestea nu conțin aspecte la care
legiuitorul face referire și pe care a înțeles să încrimineze în art. 2 lit. b)
din O.U.G. nr. 24/2008.
Relatările cuprinse în
notele informative conțin elemente care în nici un caz nu pot fi susceptibile, nici
printr-o interpretare forțată, de a putea intra sub incidenta textului de lege amintit.
Acestea conțin informații
privind desfășurarea programului de lucru în cadrul biroului, nefiind denunțate
atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar din România.
Pârâta precizează că aprecierile
ofițerilor de securitate pe marginea notelor informative nu-i pot fi imputate, ele
existând și pentru a justifica munca și activitatea informațională a lucrătorilor
din cadrul securității.
În raport de actele depuse
și de susținerile părților, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3455 din 20 septembrie 2010, a
respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru
Studierea Arhivelor Securității.
Pentru a pronunța această
sentință, s-a apreciat de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în
notele informative furnizate au un caracter impersonal și nu a fost identificată
nici o informație cu conținut denigrator la adresa regimului totalitar comunist
de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Constatându-se că în cauză
nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
a fost apreciată ca neîntemeiată acțiunea și respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs, în termen, motivat reclamantul Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se
încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare
a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în aprecierea de către instanța
de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței calității de colaborator
în ceea ce o privește pe pârâta-intimată.
Recurentul arată că s-a
apreciat în mod greșit ca fiind impersonal conținutul notelor informative date de
intimata-pârâtă sub numele conspirativ „A.” în calitatea sa de referent pe Spațiul
Anglia în cadrul Bibliotecii Centrale de Stat.
Aceasta deoarece relatările
intimatei despre opiniile unei anumite colege, despre anumite aspecte din București,
respectiv „În București sunt locuri și mai pline de praf” și faptul că „sunt mulți
câini vagabonzi”, reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist, din moment
ce în fața reprezentantului Securității încerca să se distanțeze de aceste atitudini.
Se arată că în anii ′80
critica modificărilor urbanistice însemna un afront grav regimului comunist. Pe
cale de consecință, se apreciază că este îndeplinită prima condiție a existenței
calității de colaborator în ceea ce privește conținutul informațiilor furnizate.
Recurentul apreciază că
este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de lege în condițiile în care intimata-pârâtă
conștientiza posibilele urmări ale informațiilor furnizate asupra persoanelor vizate
cărora le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare și dreptul la viață privată
prevăzut de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și Declarația
Universală a Drepturilor Omului.
Se solicită admiterea
recursului în sensul modificării sentinței atacate în sensul constatării existenței
de colaborator al intimatei-pârâte.
La dosar intimata-pârâtă
a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând recursul
declarat, în raport de motivele invocate, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată
fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, în raport de probele administrate.
În mod corect, instanța
de fond a apreciat, analizând în concret conținutul notelor informative date de
intimată, indicate în nota de constatare că în cauză nu sunt îndeplinite cele două
condiții cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a
se reține existența calității de colaborator al securității în ceea ce o privește
pe intimata-pârâtă.
În primul rând Curtea
apreciază că în ceea ce privește conținutul notelor informative nu este îndeplinită
prima condiție, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv ca
acestea să primească atitudini sau manifestări potrivnice regimului totalitar comunist
și informațiile să fie de natură a încălca drepturi și libertăți fundamentale, respectiv
să fie suficient de serioase pentru a atrage consecințele la care se referă legea.
În cauză, în mod corect,
apreciază Curtea, instanța de fond a apreciat că notele cuprinzând referiri la aspectul
prevăzut al anumitor locuri din București și la faptul că sunt mulți câini vagabonzi
sunt relatări obiective, cu caracter impersonal care nu reprezintă informații potrivnice
regimului comunist, de natură a atrage vreo consecință serioasă pentru o anumită
colegă a intimatei care a relatat astfel de informații de notorietate la nivelul
anului 1989 într-un anumit context: discuții purtate la Ambasada Marii Britanii,
cu ocazia sosirii noului ambasador la București.
În mod corect, s-a apreciat
de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative au
caracter impersonal și nu există nici o informație care să critice regimul totalitar
comunist de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
În al doilea rând, Curtea
apreciază că nu pot fi reținute aspectele invocate în recurs privind a doua condiție
prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Relatările despre aspectul
Bucureștiului anului 1989 nu au fost de natură să încalce sau să îngrădească vreun
drept fundamental al vreunei persoane din anturajul intimatei-pârâte, neexistând
o imixtiune în viața și conștiința persoanelor, neputându-se reține încălcarea dreptului
la viața privată sau a libertății de exprimare, ca drepturi fundamentale ocrotite
prin convenții internaționale la care R.S.R. era parte.
Față de cele expuse mai
sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul
ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de
fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 3455 din 20 septembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie
2011.