ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

10440/2/2009 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâta M.G.I. (născută C.) solicitând

instanței să constate existența calității de colaborator al Securității în

privința pârâtei.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că așa cum reiese din cuprinsul notei de constatare din 10

decembrie 2008 pârâta a fost contactată de organele de securitate în luna iunie

1989, în contextul formulării de către aceasta a unei cereri de ocupare a unui

post în cadrul Bibliotecii Engleze din București.

Potrivit

consemnărilor ofițerilor de securitate pârâta „a manifestat receptivitate la

problemele abordate, simț de orientare și sesizare, intenția de a sprijini

organele de securitate în cazul în care i s-ar solicita sprijinul și de a

păstra secretul discuțiilor purtate.

Potrivit documentelor

din dosarul de rețea (cota Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității) al cărui titular este nu exista un angajament semnat de pârâtă,

însă reclamantul consideră lipsită de relevanță această împrejurare, știut

fiind că recrutarea membrilor P.C.R. nu presupunea semnarea unui angajament, ci

doar aprobarea organului de partid competent.

Mai arată reclamantul

că prin notele informative furnizate pârâta a îngrădit dreptul la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României

din 1965 coroborat cu art. 19 Pactul Internațional cu privire la drepturile

civile și politice.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 18 mai 2010 pârâta M.G.I. a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiate arătând că nu a fost „recrutată” de organele de securitate așa cum

susține reclamantul, nu a semnat un angajament de colaborare, iar din analiza

notelor informative furnizate reiese că acestea nu conțin aspecte la care

legiuitorul face referire și pe care a înțeles să încrimineze în art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008.

Relatările cuprinse în

notele informative conțin elemente care în nici un caz nu pot fi susceptibile, nici

printr-o interpretare forțată, de a putea intra sub incidenta textului de lege amintit.

Acestea conțin informații

privind desfășurarea programului de lucru în cadrul biroului, nefiind denunțate

atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar din România.

Pârâta precizează că aprecierile

ofițerilor de securitate pe marginea notelor informative nu-i pot fi imputate, ele

existând și pentru a justifica munca și activitatea informațională a lucrătorilor

din cadrul securității.

În raport de actele depuse

și de susținerile părților, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3455 din 20 septembrie 2010, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a pronunța această

sentință, s-a apreciat de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în

notele informative furnizate au un caracter impersonal și nu a fost identificată

nici o informație cu conținut denigrator la adresa regimului totalitar comunist

de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Constatându-se că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

a fost apreciată ca neîntemeiată acțiunea și respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen, motivat reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în aprecierea de către instanța

de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței calității de colaborator

în ceea ce o privește pe pârâta-intimată.

Recurentul arată că s-a

apreciat în mod greșit ca fiind impersonal conținutul notelor informative date de

intimata-pârâtă sub numele conspirativ „A.” în calitatea sa de referent pe Spațiul

Anglia în cadrul Bibliotecii Centrale de Stat.

Aceasta deoarece relatările

intimatei despre opiniile unei anumite colege, despre anumite aspecte din București,

respectiv „În București sunt locuri și mai pline de praf” și faptul că „sunt mulți

câini vagabonzi”, reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist, din moment

ce în fața reprezentantului Securității încerca să se distanțeze de aceste atitudini.

Se arată că în anii ′80

critica modificărilor urbanistice însemna un afront grav regimului comunist. Pe

cale de consecință, se apreciază că este îndeplinită prima condiție a existenței

calității de colaborator în ceea ce privește conținutul informațiilor furnizate.

Recurentul apreciază că

este îndeplinită și a doua condiție prevăzută de lege în condițiile în care intimata-pârâtă

conștientiza posibilele urmări ale informațiilor furnizate asupra persoanelor vizate

cărora le-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare și dreptul la viață privată

prevăzut de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și Declarația

Universală a Drepturilor Omului.

Se solicită admiterea

recursului în sensul modificării sentinței atacate în sensul constatării existenței

de colaborator al intimatei-pârâte.

La dosar intimata-pârâtă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentința atacată

fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, în raport de probele administrate.

În mod corect, instanța

de fond a apreciat, analizând în concret conținutul notelor informative date de

intimată, indicate în nota de constatare că în cauză nu sunt îndeplinite cele două

condiții cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a

se reține existența calității de colaborator al securității în ceea ce o privește

pe intimata-pârâtă.

În primul rând Curtea

apreciază că în ceea ce privește conținutul notelor informative nu este îndeplinită

prima condiție, prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv ca

acestea să primească atitudini sau manifestări potrivnice regimului totalitar comunist

și informațiile să fie de natură a încălca drepturi și libertăți fundamentale, respectiv

să fie suficient de serioase pentru a atrage consecințele la care se referă legea.

În cauză, în mod corect,

apreciază Curtea, instanța de fond a apreciat că notele cuprinzând referiri la aspectul

prevăzut al anumitor locuri din București și la faptul că sunt mulți câini vagabonzi

sunt relatări obiective, cu caracter impersonal care nu reprezintă informații potrivnice

regimului comunist, de natură a atrage vreo consecință serioasă pentru o anumită

colegă a intimatei care a relatat astfel de informații de notorietate la nivelul

anului 1989 într-un anumit context: discuții purtate la Ambasada Marii Britanii,

cu ocazia sosirii noului ambasador la București.

În mod corect, s-a apreciat

de instanța de fond că majoritatea relatărilor cuprinse în notele informative au

caracter impersonal și nu există nici o informație care să critice regimul totalitar

comunist de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În al doilea rând, Curtea

apreciază că nu pot fi reținute aspectele invocate în recurs privind a doua condiție

prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Relatările despre aspectul

Bucureștiului anului 1989 nu au fost de natură să încalce sau să îngrădească vreun

drept fundamental al vreunei persoane din anturajul intimatei-pârâte, neexistând

o imixtiune în viața și conștiința persoanelor, neputându-se reține încălcarea dreptului

la viața privată sau a libertății de exprimare, ca drepturi fundamentale ocrotite

prin convenții internaționale la care R.S.R. era parte.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 3455 din 20 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2011.