ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.113 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat formulată de reclamanta SC P.C. SA, societate în insolvență cu administrator judiciar E.C.I.I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 008 din 4 ianuarie 2011, emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele: În aprecierea condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii unei pagube iminente și depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

În ceea ce privește cazul bine justificat, a reținut existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei atacate, având în vedere că reclamanta se află în procedura insolvenței și în executarea unui plan de reorganizare judiciară, plan benefic financiar pentru toți creditorii, în special pentru creditorii bugetari, care au garanții și privilegii legale în acest sens, iar prin decizia emisă se impută societății reclamante că nu ar fi depus până la data de 31 august 2010 anumite documente, însă nu indică organul administrativ fiscal care este dispoziția legală care face trimitere la acele înscrisuri, aspecte sesizate de către reclamantă în adresa nr. 119.772 din 31 august 2010. Referitor la paguba iminentă, prima instanță a reținut că prin executarea actului administrativ atacat s-ar produce prejudicii societății reclamante determinate imposibilitatea respectării programului de plată a creanțelor și a aducerii la îndeplinire a planului de reorganizare cu consecința intrării în faliment, ceea ce va determina pierderi financiare atât pentru reclamantă cât și pentru toți creditorii din dosarul de insolvență.

Totodată, ca o consecință imediată a revocării autorizației de antrepozit fiscal este oprirea activității de producție și sigilarea instalațiilor tehnice, implicit perturbarea procesului de redresare a reclamantei prin reorganizare judiciară, conform sentinței nr. 1393 din 28 decembrie 2010 în dosarul 2852/114/2010 aflat pe rolul Tribunalului Buzău. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și fără să fie avute în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin sentința civilă recurată, Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 008/2011 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond. S-a motivat această hotărâre judecătorească prin aceea că în speță sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și paguba iminentă, existând o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu. Din ansamblul probator admis și administrativ rezultă fără posibilitate de tăgadă că prin Decizia nr. 008/2011 emisă de recurentul-pârât s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. R001298PP01 pentru intimată întrucât nu s-ar fi conformat O.U.G.

nr. 54/2010. Societatea reclamantă se află deja în procedură de insolvență și în executarea planului de reorganizare judiciară. Legea nr. 554/2004 în art. 14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. Prin revocarea autorizației de care am făcut vorbire intervine oprirea activității de producție pentru intimată și prin acest fapt fără dubiu se perturbă procesul de redresare economică financiară și judiciară a societății. Se apreciază în motivele de recurs că reclamanta-intimată nu s-a conformat prevederilor O.U.G.

nr. 54/2010, respectiv nu ar fi depus documente care să dovedească faptul că nu înregistrează datorii la bugetul general consolidat și faptul că a constituit garanție potrivit dispozițiilor legale. Aceste aspecte însă țin de fondul litigiului, acum în cererea de suspendare instanța pipăind doar acest fond și apreciind doar dacă sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea executării actului administrativ este un procedeu juridic eficient pe care instanța îl poate folosi în condițiile legii tocmai pentru a preveni o pagubă iminentă, atunci când există o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ unilateral. În speță, avându-se în vedere faptul că societatea reclamantă se află în insolvență, se discută oportunitatea planului de redresare financiară care din actele depuse rezultă că a fost aprobat de Judecătorul Sindic, acest plan privind pe toți creditorii care beneficiază de garanții și privilegii conform legii.

Acesta este cazul bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, măsura luată prin Decizia nr. 008/2011 blocând activitatea comercială a intimatei și desigur impietând asupra planului de reorganizare. Și condiția pagubei iminente este îndeplinită, punerea în executare a actului administrativ conducând la oprirea activității de producție și la imposibilitatea respectării de către reclamanta-intimată a programului de plată a creanțelor. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentința atacată fiind legală și temeinică. Se va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate împotriva sentinței nr. 113 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.