ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.113

din 29 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat

formulată de reclamanta SC P.C. SA, societate în insolvență cu administrator

judiciar E.C.I.I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor

Publice - Comisia Pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 008

din 4 ianuarie 2011, emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:

În aprecierea

condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, și anume

sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat, necesitatea prevenirii

unei pagube iminente și depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul

sumei contestate.

În ceea ce privește

cazul bine justificat, a reținut existența unor împrejurări de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității deciziei atacate, având în vedere

că reclamanta se află în procedura insolvenței și în executarea unui plan de

reorganizare judiciară, plan benefic financiar pentru toți creditorii, în

special pentru creditorii bugetari, care au garanții și privilegii legale în

acest sens, iar prin decizia emisă se impută societății reclamante că nu ar fi

depus până la data de 31 august 2010 anumite documente, însă nu indică organul

administrativ fiscal care este dispoziția legală care face trimitere la acele

înscrisuri, aspecte sesizate de către reclamantă în adresa nr. 119.772 din 31

august 2010.

Referitor la paguba

iminentă, prima instanță a reținut că prin executarea actului administrativ

atacat s-ar produce prejudicii societății reclamante determinate imposibilitatea

respectării programului de plată a creanțelor și a aducerii la îndeplinire a

planului de reorganizare cu consecința intrării în faliment, ceea ce va

determina pierderi financiare atât pentru reclamantă cât și pentru toți

creditorii din dosarul de insolvență.

Totodată, ca o

consecință imediată a revocării autorizației de antrepozit fiscal este oprirea

activității de producție și sigilarea instalațiilor tehnice, implicit

perturbarea procesului de redresare a reclamantei prin reorganizare judiciară,

conform sentinței nr. 1393 din 28 decembrie 2010 în dosarul 2852/114/2010 aflat

pe rolul Tribunalului Buzău.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru

Autorizarea Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, criticând-o

ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii și

fără să fie avute în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin sentința civilă

recurată, Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de suspendare a executării

Deciziei nr. 008/2011 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

S-a motivat această

hotărâre judecătorească prin aceea că în speță sunt întrunite prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și paguba iminentă, existând o

puternică îndoială asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ

în litigiu.

Din ansamblul

probator admis și administrativ rezultă fără posibilitate de tăgadă că prin

Decizia nr. 008/2011 emisă de recurentul-pârât s-a dispus revocarea

autorizației de antrepozit fiscal nr. R001298PP01 pentru intimată întrucât nu

s-ar fi conformat O.U.G. nr. 54/2010.

Societatea reclamantă

se află deja în procedură de insolvență și în executarea planului de

reorganizare judiciară.

Legea nr. 554/2004 în

art. 14 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, persoana vătămată în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin revocarea

autorizației de care am făcut vorbire intervine oprirea activității de

producție pentru intimată și prin acest fapt fără dubiu se perturbă procesul de

redresare economică financiară și judiciară a societății.

Se apreciază în

motivele de recurs că reclamanta-intimată nu s-a conformat prevederilor O.U.G. nr.

54/2010, respectiv nu ar fi depus documente care să dovedească faptul că nu înregistrează

datorii la bugetul general consolidat și faptul că a constituit garanție

potrivit dispozițiilor legale.

Aceste aspecte însă

țin de fondul litigiului, acum în cererea de suspendare instanța pipăind doar

acest fond și apreciind doar dacă sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Suspendarea

executării actului administrativ este un procedeu juridic eficient pe care

instanța îl poate folosi în condițiile legii tocmai pentru a preveni o pagubă iminentă,

atunci când există o puternică îndoială asupra legalității actului

administrativ unilateral.

În speță, avându-se

în vedere faptul că societatea reclamantă se află în insolvență, se discută

oportunitatea planului de redresare financiară care din actele depuse rezultă

că a fost aprobat de Judecătorul Sindic, acest plan privind pe toți creditorii

care beneficiază de garanții și privilegii conform legii.

Acesta este cazul

bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, măsura luată prin

Decizia nr. 008/2011 blocând activitatea comercială a intimatei și desigur impietând

asupra planului de reorganizare.

Și condiția pagubei iminente

este îndeplinită, punerea în executare a actului administrativ conducând la

oprirea activității de producție și la imposibilitatea respectării de către

reclamanta-intimată a programului de plată a creanțelor.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt întrunite

prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentința atacată fiind legală și

temeinică.

Se va respinge

recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea

Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, ca nefondat, conform art.

312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de

Produse supuse Accizelor Armonizate împotriva sentinței nr. 113 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 iunie 2011.