ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2053/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 451 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Giurgiu a fost condamnat inculpatul M.A.I. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 29 iunie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de numita S.S. (mama defunctului S.P.) și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale în solidar cu părțile responsabile civilmente C.G. și M.M. A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni – București și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 6.844,90 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea defunctului S.P. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.G.

și M.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în seara zilei de 20 iunie 2010, inculpatul M.A.I., după ce a avut un conflict verbal cu victima S.P., în vârstă de 43 de ani, la un bar din sat, a părăsit barul, s-a înarmat cu o scândură cu lungimea de 1,70 metri, lățimea de 10 cm și grosimea de 2 cm, și ascunzându-se în apropierea locuinței victimei, întunericul permițându-i camuflarea, a lovit victima în timp ce aceasta trecea prin dreptul locului unde era ascuns, cu scândura ce o avea asupra sa, o singură dată, în zona capului, provocându-i victimei leziuni traumatice cranio-cerebrale grave, care la data de 04 iulie 2010, cu toate îngrijirile medicale acordate, au condus la decesul lui S.P., între leziunile traumatice și deces existând o legătură directă de cauzalitate.

Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpatului M.A.I., declarații prin care acesta a recunoscut fapta comisă, relatând în mod detaliat modul de săvârșire, declarațiile acestuia coroborându-se așa cum cer prevederile art. 69 C. proc.

pen., cu declarațiile martorilor audiați în cauză, martori care deși nu au fost prezenți la comiterea infracțiunii de către inculpat, au relatat despre conflictul avut de inculpat cu victima în seara de 20 iunie 2010, la un bar din sat, despre amenințările adresate anterior de inculpat victimei S.P., precum și despre comportamentul inculpatului ulterior comiterii infracțiunii, inculpat care reîntors la barul unde anterior avusese conflictul cu victima S.P., s-a lăudat față de o parte din martorii aflați în bar, spunând „bă, i-am tras-o lu ăla”, declarațiile inculpatului și martorilor coroborându-se și cu concluziile raportului medico legal nr. A 3/925 din 06 iulie 2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Giurgiu.

Privitor la latura civilă a cauzei, prin cererea de la fila 18 din dosar, numita S.S., mama victimei S.P., s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea fiului său, precum și cu pomenirile ulterioare, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o achite părții civile așa cum a precizat prin declarația dată în faza cercetării judecătorești aflată la fila 19 din dosar. Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de numita S.S. (mama defunctului S.P.) și a obligat inculpatul să plătească părți civile S.S. suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale în solidar cu părțile responsabile civilmente C.G.

și M.M. Prin cererea de la fila 46 din dosarul de urmărire penală Spitalul Clinic de urgență Bagdasar-Arseni București s-a constituit parte civilă cu suma de 6.844,90 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea victimei S.P., cerere la care a atașat și decontul privind aceste cheltuieli, cererea de despăgubiri civile fiind astfel întemeiată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul M.A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de circumstanțele sale personale – minor cu atitudine sinceră de recunoaștere si regret a faptei săvârșite.

Solicită ca la individualizarea pedepsei să fie avute in vedere prevederile art. 74, art. 76 și art. 109 C. pen. Prin decizia penală nr. 60/A din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei. Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma cazului de casare invocat, Înalta curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia.

Astfel, inculpatul, în seara zilei de 20 iunie 2010, după un conflict verbal avut cu victima S.P. la un bar, s-a înarmat cu o scândură de 1,70 metri și lățime de 10 cm, s-a ascuns în apropierea locuinței victimei, lovind-o pe aceasta, în timp ce trecea prin dreptul locului respectiv, o singură dată în zona capului, cu mare intensitate, provocându-i în acest mod leziuni traumatice foarte grave ce au condus la deces. Instanțele au ținut seama și de atitudinea ulterioară a inculpatului, care s-a deplasat la barul din sat, unde anterior a avut conflictul cu victima și s-a lăudat față de martori că a agresat victima, abandonând-o pe aceasta în stare gravă.

Inculpatul era minor la data comiterii faptelor, prezintă tulburare de conduită, are un comportament contrar normelor sociale, este cercetat pentru infracțiuni de furt calificat în dosare ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a întrerupt cursurile școlare în clasa a V-a și nu este interesat în a relua procesul de educație, consumă băuturi alcoolice de 2-3 ori pe săptămână. Pedeapsa aplicată inculpatului este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, instanțele având în vedere și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, de recunoaștere și regret, disponibilitatea de a achita despăgubirile solicitate de partea civilă. Față de gradul de pericol social ridicat și modalitatea de săvârșire nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa coborâtă sub 8 ani închisoare.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă prevenția de la 29 iunie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.I. împotriva deciziei penale nr. 60/A din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 29 iunie 2010, la 18 mai 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2011.