ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3905/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3905/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr.

93/ A din 25 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

A fost desființată în

parte sentința penală nr. 755 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția

a II-a penală și rejudecând:

În baza art. 174 C.

pen. a fost condamnat inculpatul N.F. la 12 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art.

71-64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de inculpații N.F. și părțile civile P.A.M.A. și C.M.

A fost menținută

starea de arest preventiv a inculpatului N.F. și a fost dedusă prevenția de la

20 martie 2009 la zi.

Au fost obligați

recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 755 din 2

noiembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 11 pct.

2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.F. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin.

(2)

1

lit. c) C. pen.

A respins ca

neîntemeiată cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice

din art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. în art. 183 C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 174, art. 176 lit. d) C.

pen. în art. 174 C. pen.

În baza art. 174 C.

pen. a condamnat pe inculpatul N.F. zis „Ț.”, la o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la data de 20 martie

2009 la zi.

În baza art. 14 și art.

346 C. proc. pen. s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile și a

fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către acestea după cum

urmează: 35.000 RON către partea civilă P.A., reprezentând cheltuieli de

înmormântare; 10.000 RON către partea civilă C.M., reprezentând daune morale;

72 RON către partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni.

A luat act că C.S.A.M.,

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 17 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a stabilit în sarcina inculpatului obligația plății

unei pensii de întreținere lunare către minora P.A.M.A. în sumă de 500 RON, de

la data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acesteia.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului cu

buton folosit la săvârșirea infracțiunii sau a contravalorii acestuia în lei.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial

acordat avocatului din oficiu, în sumă de 100 Ron, s-a suportat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele:

În data de 05 martie 2009

în jurul orelor 18

00

, victima P.L.O. și inculpatul N.F., s-au

întâlnit și au hotărât să achiziționeze heroină din Ferentari. Victima avea

asupra sa suma de 400 RON iar inculpatul avea suma de 300 RON. După ce au

achiziționat drogurile, cei doi s-au deplasat la benzinăria L. de pe strada

Straja cu autoturismul D. de culoare albastru mineral, condus de către victimă,

de unde l-au luat și pe martorul M.l.A. De acolo s-au deplasat la domiciliul

martorului D.N., situat în Popești Leordeni, str. A.P., jud. IF. Au ajuns acolo

în jurul orei 21

00

și s-au întâlnit cu D.N. Au intrat în casă la

acesta și s-au așezat pe două canapele, victima și inculpatul stând unul lângă

celălalt. Martorul D.N. a adus o oglindă pe care a așezat-o pe o măsuță.

Victima a împărțit pulberea de heroină în mai multe porții. Între victimă și

inculpatul N.F. s-a declanșat o ceartă relativ la cantitatea de drog care ar

reveni fiecăruia. Cei doi au ieșit în curte să se bată. S-au îmbrâncit și  s-au

lovit reciproc până când inculpatul s-a retras la mașină, apoi a revenit și,

împreună cu victima a intrat în casă. S-au așezat pe canapea, iar victima i-a

spus inculpatului că nu-i mai dă din drog. Inculpatul, s-a ridicat și a scos

din buzunar un briceag cu buton, a declanșat mecanismul de deschidere a lamei

și l-a îndreptat spre victimă, amenințându-l cu moartea în cazul în care nu-i

dă drogurile. Victima a refuzat, atunci inculpatul i-a aplicat acesteia o

lovitură cu briceagul în lobul urechi stângi urmată de o a doua lovitură în

zona dreaptă a gâtului. Loviturile au fost aplicate de sus în jos iar la

lovitura aplicată în zona gâtului inculpatul s-a folosit de greutatea corpului

său. În momentul în care inculpatul a scos lama briceagului din gâtul victimei,

aceasta a început să sângereze violent (cu ocazia cercetării la fața locului au

fost descoperite urme de sânge chiar pe tavanul încăperii și pe suprafața

peretelui opus). Victima a început să strige la inculpat, iar acesta și-a

încetat atacul. Cei doi martori prezenți M.l.L. și D.N. nu au intervenit în

nici un fel în conflictul dintre inculpat și victimă. După consumarea atacului,

victima a părăsit locuința însoțită de inculpat, care o sprijinea. Cei doi s-au

deplasat la autovehiculul cu care veniseră. Victima s-a așezat pe bancheta din

dreapta față, iar inculpatul la volan. Martorul M.l.A. a refuzat să-i

însoțească. Victima a încercat să oprească sângerarea prin presarea rănii din

zona gâtului. În circa 10 minute au ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta „Prof.

Dr. Bagdasar Arseni, inculpatul oprind autovehiculul în curtea acestuia, în

apropierea intrării în clădire. Victima își pierduse cunoștința, inculpatul a

încercat să o tragă spre intrarea în spital, însă s-a prăbușit. În ajutorul

celor doi au intervenit 3 bărbați, rămași neidentificați, care au ridicat

trupul victimei și l-au transportat la intrarea în spital, unde l-au așezat pe

o targa. De aici a fost preluat de către personalul spitalului. S-a încercat

resuscitarea celui în cauză însă, în jurul orelor 22.00, s-a constatat decesul

acestuia. Inculpatul a mai stat o perioadă în spital, timp în care a sunat-o pe

concubina fratelui său, M.N., povestindu-i ceea ce s-a întâmplat și

solicitându-i ajutorul în sensul de a veni la spital și de a se interesa de

starea victimei. După aceasta inculpatul a părăsit incinta spitalului,

deplasându-se în zona imobilului situat în București, str. Herța, sector 2,

unde a parcat autovehiculul. În perioada în care s-a aflat în incinta

spitalului a fost observat de către martorii V.M., brancardier și O.D.M., agent

de pază. Aceștia, l-au indicat, ulterior cu prilejul efectuării recunoașterilor

după fotografii drept persoana care a adus victima la spital. Pe parcursul

acestor deplasări inculpatul a abandonat briceagul care nu a mai putut fi

recuperat.

După abandonarea

autovehiculului inculpatul s-a dus la locuința mamei sale de unde ulterior, a

fost dus la o altă locație, neidentificată, cu ajutorul apropiaților săi

printre care M.N. și N.D. Cu această ocazie, cei doi l-au învățat pe inculpatul

N.F. că, în cazul în care ar fi prins, să declare în fața organelor de urmărire

că a fost un accident și că nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat.

În data de 07 martie 2009,

în imobilul situat în București, str. Măriuca, s-au întâlnit mai multe persoane

apropiate inculpatului N.F., printre care M.N., N.D. și martorul M.I.L. Aceștia

i-au cerut martorului să declare că nu a asistat la săvârșirea faptei.

Situația de fapt mai

sus expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de

cercetare la fața locului; acte medicale și concluzii provizorii ale raportului

de autopsie; declarațiile martorilor oculari audiați în cauză D.N. și M.I.L.

din care au rezultat împrejurările în care faptele au fost comise și

modalitatea de a acționa; declarația martorei M.N.; declarația martorilor N.M.

și N.V.N.; declarația martorilor V.M. și O.D.M.; declarația inculpatului N.D.

zis „B.”; proces verbal de cercetare a autoturismului D. de culoare albastră;

proces verbal de recunoaștere; interceptări telefonice ale persoanelor din

anturajul inculpatului N.F., din care au reieșit împrejurările în care faptele

au fost comise și modalitatea de săvârșire; Raportul de Expertiză Medico-legală

Psihiatrică al inculpatului N.F. zis „Ț.”; declarația martorilor N.M. și N.V.N.;

interceptări telefonice; Raportul de Expertiză Medico-legală; Planșe foto.

În cursul urmăririi

penale s-au constituit părți civile - fără a preciza cuantumul despăgubirilor -

C.S.A.M. (concubina victimei), în nume propriu și în numele minorei P.A.M.A., C.M.

(sora victimei) și P.A. (mama victimei).

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiate P.A. - parte civilă care a solicitat suma de 350

milioane lei vechi reprezentând cheltuieli de înmormântare și C.M. - parte

civilă care a solicitat suma de 100 milioane lei vechi reprezentând daune

morale.

Spitalul de Urgență

Bagdasar Arseni s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 72 RON

reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A fost ascultat

inculpatul, acesta recunoscând săvârșirea faptei (neintenționând să omoare

victima, ci în urma unui conflict spontan izbucnit de la modul de porționare a

drogurilor, ambii fiind consumatori de heroină).

Au fost audiați

martorii din acte D.N., N.G.C., N.V.N., N.M., G.R., O.D.M., V.M. și M.I.L.

pentru inculpat au

fost depuse acte în circumstanțiere, respectiv acte medicale, iar pentru ambele

părți civile au fost depuse înscrisuri doveditoare ale pretențiilor materiale.

Prin sentința penală nr.

952 din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea

rechizitoriului, reținându-se, în esență, că nu este descrisă în nici un fel

infracțiunea de tâlhărie, respectiv nu este descrisă nici fapta, nici

mijloacele de probă administrate sub acest aspect în cursul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr.

5/ R din 04 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a

admis recursul declarat de parchet, s-a casat sentința penală și s-a trimis

cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță.

În motivarea acestei

decizii penale s-a reținut că deși „nu s-a făcut o expunere detaliată a

circumstanțelor de timp și loc în care a fost comisă infracțiunea de tâlhărie

ori a obiectului material al acesteia”, din procesul verbal de aducere la

cunoștință a învinuirii a rezultat că omorul pentru care a fost cercetat

inculpatul a fost săvârșit „în scopul de a-și însuși o cantitate de droguri”,

ceea ce înseamnă că obiectul material al infracțiunii de tâlhărie este

respectiva cantitate de heroină.

S-a indicat în acest

sens, că înlăturarea acestor neregularități să fie solicitată parchetului, în

conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen.

Conformându-se acestei

decizii, tribunalul a cerut procurorului să înlăture aceste neregularități,

însă răspunsul nu suportă comentarii: instanța a fost deja sesizată, în dosarul

cauzei se regăsesc toate mijloacele de probă, iar situația de fapt a fost

expusă și nu mai poate fi completată în faza de judecată.

Prin urmare,

tribunalul a fost investit cu comiterea unui omor în scopul însușirii unei

cantități de droguri, aspect ce a rezultat și din încadrarea juridică reținută

în rechizitoriul parchetului: omor deosebit de grav și tâlhărie.

Din analiza

coroborată a materialului probator administrat în cauză în ambele faze

procesuale, tribunalul a constatat că infracțiunea de tâlhărie nu există; în

această situație, nu subzistă scopul omorului deosebit de grav (pentru a

săvârși o tâlhărie), iar încadrarea juridică corectă devine astfel omor -

prevăzut de art. 174 C. pen. - sens în care s-a dispus schimbarea încadrării

juridice conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Considerentele avute

în vedere de instanță au fost următoarele:

În fapt, tribunalul a

reținut că victima și inculpatul - ambii consumatori de heroină - au cumpărat

împreună droguri în data de 05 martie 2009 și s-au deplasat - în vederea

consumării acestora - la locuința martorului D.N., situată în Popești Leordeni,

str. Anton Pan, județul Ilfov. Împreună cu aceștia a mers și martorul M.I.A.,

pe care l-au luat din București, după achiziționarea drogurilor.

Ajunși în locuința

martorului D.N. (și el consumator de droguri), acesta le-a pus la dispoziție o

oglindă, așezată pe o măsuță, pe care au fost porționate drogurile.

Această porționare a

fost factorul declanșator al scandalului dintre victimă și inculpat, nici unul

dintre martorii oculari nesusținând că inculpatul ar fi vrut să-i ia victimei

cantitatea sa de heroină; dimpotrivă, ambii martori au declarat constant că cel

nemulțumit de cantitatea ce i-a revenit a fost victima, că acesta a fost

motivul care a dat naștere inițial la injurii, apoi îmbrânceli și loviri

reciproce, care au culminat cu folosirea de către inculpat a unui briceag cu

buton.

Elocventă în acest

sens a fost declarația martorului M.I.L. dată în cursul urmăririi penale și

menținută în totalitate în fața instanței: „L. și F. au început să porționeze

amândoi drogurile, i-au dat o doză gazdei, care și-a injectat-o imediat…între F.

și L. a început cearta legată de cantitatea de droguri a fiecăruia, după care L.

i-a făcut vânt, dându-i un brânci lui F.; acesta i-a dat o palmă peste șapcă,

după care au început să se înjure reciproc. F. a fost provocat de L. la bătaie,

a acceptat și au ieșit amândoi afară. F. a ieșit în stradă urmat de L., după

care am ieșit și eu și gazda. F. s-a dus la mașină, a deschis portiera de la

șofer, s-a aplecat după care a revenit în curte ținând un cuțit (de tip

briceag) în mână.”

Martorul D.N. a

arătat că victima și inculpatul se certau pentru 50 de lei „diferența de la un

telefon mobil” din câte a auzit, el nestând tot timpul în cameră cu cele trei

persoane venite la el și totodată aflându-se sub influența drogurilor. După ce

și-au adresat injurii reciproce, L. l-a provocat la bătaie pe F., afară în

curte; F. a ieșit și când s-a întors s-a dus drept către victimă care stătea pe

pat și  l-a împins pe spate.

Ambii martori au

declarat că L. se afla în casă, pe pat, în momentul în care F. a intrat din

curte, ei aflându-se în spatele inculpatului.

Astfel, nu au

observat direct când inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe victimă, ci inculpatul

a fost văzut cu cuțitul în mână, a fost văzut împingându-l pe spate pe L. și

lovindu-l în zona gâtului, apoi au observat victima plin de sânge și l-au auzit

strigând „m-ai tăiat”, iar pe inculpat strigând „doamne ce am făcut?, l-am

tăiat”.

Victima și inculpatul

au ieșit amândoi din casă, s-au îndreptat spre mașină și au plecat împreună la

spital. Niciuna dintre celelalte persoane nu i-a însoțit.

Din această descriere

a situației de fapt a rezultat că inculpatul nu a încercat și nici măcar nu a

intenționat să sustragă drogurile aparținând victimei, ci, dimpotrivă,

neînțelegerile dintre aceștia referitoare la cantitatea de heroină ce revenea

fiecăruia au dus la declanșarea scandalului și ulterior la comiterea omorului.

Dacă este cert că nu

există fapta de tâlhărie, la fel de cert este că inculpatul a comis

infracțiunea de omor, la această concluzie conducând lovirea cu briceagul

(instrument vulnerant, apt să producă moartea), într-o zonă vitală a corpului,

de sus în jos; la lovitura aplicată în zona gâtului, inculpatul s-a lăsat pe

victimă cu toată greutatea corpului său.

În același sens sunt

și concluziile raportului de autopsie și anume „moartea victimei a fost

violentă, s-a datorat hemoragiei mixte internă și externă, consecință a unei

plăgi înjunghiate cervicale cu leziune de arteră carotidă dreapta; leziunile

traumatice care au dus la deces s-au produs prin lovire cu obiect tăietor - înțepător”.

În drept, fapta

inculpatului - așa cum a fost expusă mai sus - întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. .

Încadrarea juridică

s-a justificat și din prisma laturii subiective a infracțiunii, din

împrejurările cauzei rezultând - în mod neechivoc - că inculpatul și-a

reprezentat posibilitatea morții victimei și chiar dacă nu a urmărit, a

acceptat acest rezultat (atacul nejustificat cu briceagul, unicitatea

obiectului tăietor-înțepător - victima neavând un astfel de obiect asupra ei -

faptul că inculpatul a lovit cu intensitate în zona gâtului).

În raport de aceste

considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

inculpat - prin apărător ales - de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

Elementul subiectiv

necesar pentru existența infracțiunii de omor - intenția în ambele sale

modalități, directă sau indirectă - s-a dedus atât din împrejurările externe

ale faptei comise (modul de săvârșire, mijloacele de execuție, regiunea vizată,

intensitatea loviturilor), cât și din mobilul care l-a determinat pe inculpat

să acționeze și din scopul pe care acesta și l-a propus să-l atingă.

Nu s-a putut reține

lipsa intenției indirecte de a ucide în speța dedusă judecății, în condițiile

în care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, datorându-se tăierii

arterei carotide, iar între acțiunea inculpatului și rezultatul letal survenit

există legătură directă de cauzalitate.

Mai mult, pentru

existența infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., pe plan subiectiv este

necesar ca lovirea să fie comisă cu intenție, iar rezultatul - moartea victimei

- să se fi produs din culpa inculpatului, ori în cazul de față a rezultat în

mod neechivoc că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea

morții victimei, aplicând loviturile de briceag din față - și nu la întâmplare -

cu posibilitatea de a leza o regiune cunoscută ca vitală - zona gâtului.

La individualizarea

pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunii săvârșite, urmările acesteia, datele personale ale inculpatului

(necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine cooperantă în procesul penal)

și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzută de art. 72 C.

pen. De asemenea s-a avut în vedere atitudinea inculpatului imediat după

comiterea faptei, care a luat victima și a transportat-o la spital, încercând

astfel să-i acorde o șansă la viață; plecarea sa intempestivă de la spital și

perioada în care s-a sustras urmăririi penale s-au datorat în mare parte

sentimentului de frică ce l-a cuprins după ce a realizat cele întâmplate și nu

a fost omisă împrejurarea că inculpatul s-a predat, în cele din urmă, singur

organelor de poliție, asumându-și astfel consecințele faptelor sale.

S-a avut în vedere și

atitudinea victimei - de asemenea consumator de heroină - care deși nu

reprezintă o provocare în sensul cerut de lege, a contribuit indiscutabil la

producerea incidentului.

Pe lângă pedeapsa

principală, inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), C. pen., pe o durată determinată

de timp.

Pe durata executării

pedepsei, se face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

Față de natura și

gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de urmările grave

ale infracțiunii, de persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că în baza art.

71 C. pen. se impune nu numai interzicerea dreptului de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dar și a dreptului de a

alege prevăzută de art. 64 lit. a) teza I-a C. pen.

Constatând că nu s-au

modificat temeiurile arestării preventive, s-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus durata arestării lui preventive de la 20 martie 2009

la zi.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat dovedite acțiunile civile

formulate de părțile civile, inclusiv de unitatea spitalicească și mai mult, a

lua act de poziția inculpatului care a fost de acord să despăgubească pe

părțile civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat în fața instanței,

motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 35.000 RON către

partea civilă P.A. (despăgubiri materiale), la plata sumei de 10.000 RON către

partea civilă C.M. (despăgubiri morale) și la plata sumei de 72 RON către

partea civilă Spitalul de Urgență Bagdasar Arseni (cheltuieli de spitalizare a

victimei).

S-a luat act că C.S.A.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Față de împrejurarea

că victima avea în întreținere un copil minor și că inculpatul a fost de acord

să contribuie în continuare la creșterea acesteia, tribunalul a obligat pe inculpat

la plata unei pensii lunare de întreținere către minora P.A.M.A. în sumă de 500

RON, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul acesteia.

Această obligare a

inculpatului la plata unei pensii lunare de întreținere către copilul minor al

victimei își are fundament și în dispozițiile legale prevăzute în art. 17 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., potrivit cu care acțiunea civilă se pornește și se

exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană cu capacitate de

exercițiu restrânsă.

S-a dispus

confiscarea de la inculpat a briceagului cu buton folosit la săvârșirea

infracțiunii, iar dacă nu va fi găsit va fi confiscată contravaloarea acestuia

în lei.

Împotriva sentinței

penale în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, inculpatul N.F. și părțile civile P.A. și C.M.

În dezvoltarea scrisă

a motivelor de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat

sentința penală cu privire la omisiunea punerii în discuție a schimbării

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N.F. din

infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 174, 176 lit.

d) C. pen. în 174 C. pen.

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, fapte prevăzută

și pedepsită

de art. 174-176 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit.

a) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen.

Din cuprinsul

încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2010, dată la care au avut loc

dezbaterile, a rezultat că a fost pusă în discuția părților cererea de

schimbare a încadrării juridică a faptei formulată de către inculpatul N.F.,

prin apărător, după care constatând că nu mai există cereri de formulat sau

excepții de invocat, tribunalul a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Prin sentința penală

atacată, tribunalul a respins cererea de schimbare încadrare juridică formulată

de către inculpat (cerere pusă în discuția părților) și a schimbat încadrarea

juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174-176 lit.

d) C. pen., (așa cum fusese reținut prin rechizitoriu), în infracțiunea prevăzută

și pedepsită de

art. 174 C. pen., text de

lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat.

Dispozițiile art. 334

C. proc. pen. prevăd procedura pe care instanța de judecată trebuie să o aplice

în cazul schimbării încadrării juridice a faptei, în vederea garantării

drepturilor procesuale, instanța este obligată să pună în discuția părților

noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să

ceară lăsarea cauzei mai la urmă, sau eventual amânarea judecății pentru a-și

pregăti apărarea.

Dispozițiile legale

privind punerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice trebuie

respectate și în ipoteza în care se face schimbarea într-o încadrare mai

ușoară, deoarece și într-o asemenea situație inculpatul trebuie să-și

organizeze o bună apărare în raport de noua încadrare juridică dată faptei ce i

se impută.

Faptul că instanța a

schimbat încadrarea juridică a faptei, fără a fi pus în discuție această

modificare a caracterizării juridice, susceptibilă să ofere noi posibilități de

apărare, poate conduce la casarea hotărârii pronunțate.

Aceiași este situația

și în cazul în care, schimbând încadrarea juridică după închiderea dezbaterilor

în fond, instanța a încălcat prevederile art. 334 C. proc. pen., prin aceea că

părțile nu și-au putut exercita apărarea în raport de noua încadrare juridică,

situație care echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

Greșita achitare a

inculpatului N.F. pentru infracțiunea

prevăzută și pedepsită de

art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. .

Prin

același act de inculpare, inculpatul N.F. a fost trimis în judecată și pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de

art. 211 alin. (2) alin. (2) lit. a) și alin.

(2)

1

lit. c) C. pen., constând în aceea că a folosit violențe,

amenințări cu cuțitul și cu moartea în scopul luării drogurilor de la victima P.L.O.

Parchetul a apreciat

ca fiind netemeinică soluția de achitare a inculpatului N.F. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, mai ales în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen., în condițiile în care din materialul probator existent la dosarul

cauzei, a rezultat fără nici un dubiu că violențele exercitate de către

inculpat față de victimă au fost în scopul însușirii unei cantități de drog, în

condițiile în care în acel moment întreaga cantitate de droguri se afla în

posesia victimei.

Din cuprinsul declarației

inculpatului N.F. aflată la filele 236-239 din dosarul de urmărire penală, a

reieșit foarte clar că între acesta și victimă a avut loc o altercație „am

ieșit în curte unde ne-am îmbrâncit și ne-am lovit”, altercație ce a avut loc

pe fondul unei neînțelegeri referitoare la cantitatea de drog „eu i-am cerut

să-mi dea marfa, dar el a refuzat”, „pentru a-l convinge să-mi dea și mie din

marfa și pentru a se liniști am scos din buzunar un cuțit cu buton..și l-am

îndreptat spre gâtul acestuia în scopul să-l sperii pentru a-mi da din marfa”,

aspecte ce au relevat pe deplin existența infracțiunii de tâlhărie, în

condițiile în care în prima fază inculpatul l-a amenințat pe numitul P.L.O. cu

un cuțit tip briceag că, dacă nu îi dă niște droguri, respectiv heroină, îl

omoară, trecând apoi și la punerea în aplicare a amenințărilor.

S-a apreciat, de

asemenea, existența unei infracțiuni de tâlhărie și din punctul de vedere al

obiectului material, violențele exercitându-se cu privire la un bun, respectiv

în speța de față la o cantitate de heroină, condiția fiind îndeplinită atâta

vreme cât legea nu face referire ca bunul să fie licit sau ilicit, singura

condiție fiind ca bunul să se afle în posesia sau detenția altuia, or în acel

moment întreaga cantitate de drog se afla în posesia victimei.

Toată această

situație de fapt, a reieșit și din declarațiile martorului ocular M.I.L., care

a arătat că cei doi, respectiv inculpatul și victima s-au certat cu privire la

cantitatea de drog ce urma să revină fiecăruia, iar inculpatul a scos cuțitul

și amenințând victima în scopul de a-l „speria”.

Având în vedere cele

arătate anterior, Parchetul a apreciat că există suficiente dovezi în sensul

confirmării încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu, în sensul

existentei infracțiunii de tâlhărie, iar în subsidiar a solicitat instanței să

se facă aprecieri cu privire la temeiul achitării dispuse de către instanța de

fond.

Astfel, instanța de

fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, faptă

prevăzută și pedepsită de

art. 211

alin. (2) alin. (2) lit. a) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen., în baza

dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există.

Atât doctrina cât și

practica judiciară în materie sunt unanim de acord că se poate dispune

achitarea în baza acestui temei numai în condițiile în care fapta nu există în

materialitatea sa, respectiv nu a fost săvârșită o faptă care să fi produs

modificări fizice în lumea înconjurătoare, or, în speța de față, inculpatul a

desfășurat o activitate infracțională, în sensul că în scopul de a determina

victima să-i dea un bun (o cantitate de drog), a folosit amenințări,

folosindu-se de un cuțit tip briceag, astfel că în opinia parchetului nu se

poate afirma că fapta nu există.

În dezvoltarea scrisă

a motivelor de apel inculpatul N.F. a solicitat desființarea în parte a

sentinței penale atacate iar pe fond schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea prevăzută de art. 174-176 lit. d) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen.

A arătat că situația

de fapt reținuta în rechizitoriu nu se regăsește în probele administrate în

cauză, respectiv declarația inculpatului coroborată cu declarațiile celor doi

martori aflați în casa unde s-a petrecut evenimentul - D.N. și M.I.L.

A invocat o serie de

declarații date în faza de urmărire penală și în faza de judecată, după cum

urmează: Declarațiile inculpatului - fila 236 dosar u.p.: „.. în data de 05 martie

2009 - P.L. m-a sunat si mi-a propus să mergem să luam heroină din Ferentari..am

luat 3

gr. de

heroină praf, plătind 7

milioane..eu am pus jumătate, el jumătate..;   „.l-am luat și pe P. în mașină,

apoi am plecat în Popești - Leordeni, acasă la D.N. L. a împărțit marfa, apoi a

spus că mie mi-a dat mai mult și am început să ne cercetam..;..el m-a luat de

haine și mi-a spus să mergem afara să ne batem;..am ieșit în curte unde ne-am

îmbrâncit și ne-am lovit; apoi, pentru că nu puteam să-l răzbesc am decis să

plec;..m-am urcat în mașină, am pornit motorul și, pentru că mă simțeam rău

m-am întors în curte unde mă aștepta L. care continua să mă înjure..;..ne-am

întors în casă, eu i-am cerut să-mi dea partea mea din marfă, dar el a refuzat..;..pentru

a-l convinge să-mi dea și mie din marfă și pentru a se liniști, am scos din

buzunar un briceag cu buton pe care nu l-am declanșat și l-am îndreptat spre L.

în scopul de a-l speria pentru a-mi da din marfă..;..el m-a apucat de umărul

drept (în mâna dreapta țineam briceagul) și ne-am apucat reciproc de cealaltă

mână îmbrâncindu-ne..;..ne-am pierdut echilibrul, căzând pe canapea, el jos și

eu deasupra ocazie cu care s-a declanșat briceagul și s-a înfipt în gâtul lui

în zona stângă.;..nu am știut că s-a declanșat briceagul..;..atunci el a zis că

l-am tăiat și i-am pus mâna la rană și i-am spus să mergem la spital. …ne-am

urcat în mașină și am plecat la spital..; fila 30 dosar instanță : „..mențin

declarațiile date în cursul urmăririi penale..;..din îmbrânceală care a avut

loc între noi, lama cuțitului s-a desfăcut..;.. P.L. s-a împiedicat de canapea,

a căzut și eu am căzut peste el..;..nu am avut intenția să-l omor pe P.L...;..când

am scos briceagul din buzunar nu l-am amenințat în niciun fel în legătură cu

drogurile ce mi se cuveneau, intenția mea fiind de a-l speria, deoarece acesta

tipa și cearta nu se terminase între noi..;..niciun moment P.L. nu s-a plâns de

dispariția vreunei sume de bani..;

Declarațiile martorului

D.N. în faza de urmărire penală și în faza de judecată - fila 277 dosar u.p.: …”individul

(partea vătămată ) care venise cu F. s-a supărat și i-a zis - ce bă, vrei să ne

batem? hai afară să ne batem - când a revenit F. de afara nu l-am văzut să aibă

cuțit în mână și nici momentul când l-a lovit pe partea vătămata..;..F. l-a

împins pe L. pe spate și l-a lovit cu pumnul..;..eu nu am văzut în momentul

loviturii dacă avea cuțit în zona gâtului..;..F. a plecat cu el la spital..;..cel

lovit s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, iar F. s-a urcat la

volan..; fila 100 dos. instanța: „.. nu am fost de față la momentul

incidentului, așa că nu știu dacă inculpatul avea cuțitul asupra lui ..nu am

văzut când l-a înjunghiat victima..;..cuțitul folosit era unul cu buton..;..cum

s-a întâmplat acest lucru, inculpatul a început să strige - aoleu, l-am tăiat.;..nu

știu de ce s-au certat inculpatul și victima..;..și-au adresat injurii

reciproce;

Declarațiile

martorului M.I.L. în faza de urmărire penală și în faza de judecată - fila 306

dosar u.p.: „..L. și F. s-au îndreptat spre măsuță și au început amândoi să

porționeze drogurile..;..între F. și L. a început cearta legată de cantitatea

de droguri a fiecăruia, după care L. i-a făcut vânt lui F., dându-i acestuia un

brânci, iar acesta i-a dat o palmă peste șapcă..;..F. a fost provocat de L. la

bătaie..; ..referitor la cuțitul pe care F. îl avea în mână, acesta mi-a zis că

nu vrea decât să-l sperie pe L...;..cei doi au intrat în casă..;..când am

intrat și eu în casă, L. era lăsat pe spate în patul de lângă dulap și îi

spunea lui F. că l-a tăiat, iar F. a confirmat speriat acest lucru și i-a spus

că trebuie să-l ducă la spital..;..L. s-a ridicat de pe pat și a ieșit din casă

împreuna cu F., îndreptându-se spre mașină în grabă..; fila 8 dosar instanța : „..L.

și F. au intrat în casă..;..când am intrat în casă am văzut că cei doi se

îmbrânceau..;..L. îl ținea pe F. de mâini..la un moment dat, L. s-a

dezechilibrat, a căzut pe spate pe canapea și l-a tras pe F. peste el..;..briceagul

era cu buton..;

Având în vedere

aceste probe, inculpatul a considerat că nu sunt îndeplinite elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, ci ale infracțiunii de

loviri cauzatoare de moarte.

Infracțiunea

prevăzută la art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată. Urmarea -

moartea victimei - se atribuie făptuitorului pe baza culpei dovedite.

Omorul este o

infracțiune care, sub aspect subiectiv, presupune prevederea rezultatului

socialmente periculos, pe care făptuitorul fie că îl urmărește (intenție

directă), fie că acceptă numai posibilitatea producerii lui (intenție

indirectă).

Lovitura cauzatoare

de moarte este consecința culpei făptuitorului care, fie că nu l-a prevăzut (

neglijența ), fie a sperat în mod ușuratic că el nu se va produce (ușurința).

Astfel, declarația

inculpatului a rămas singura proba care fundamentează desfășurarea incidentului

în momentul în care cuțitul ajunge în gâtul victimei. Situația descrisă în

rechizitoriu nu a analizat nici declarația inculpatului, nici declarația celor

doi martori prezenți. S-a reținut, aș dar, în mod greșit intenția inculpatului

de a ucide. În realitate, inculpatul a acționat cu praeterintenție, în sensul

că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, s-a

produs o consecință mai gravă, consecință care depășește intenția inculpatului

și în raport cu care el se afla în culpă.

S-a arătat că, pentru

stabilirea poziției subiective a inculpatului trebuie să se țină seama de toate

împrejurările anterioare și ulterioare comiterii faptei. În acest sens, poziția

ulterioară a inculpatului este fundamentată de declarațiile celor doi martori

de la spital: V.M. si O.D.M., martori care au precizat faptul că, inculpatul se

agita și înjura pe toata lumea, spunându-le să facă ceva și sa salveze partea

vătămată pentru că a pierdut mult sânge.

Starea psihică a

inculpatului, și pe fondul dependenței de stupefiante, este stabilită și de

transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice (fila 64-65 dosar u.p.),

convorbiri din care a rezultat că, inculpatul vroia să se omoare.

Avându-se în vedere

toate aspectele prezentate inculpatul a solicitat admiterea cererii de

schimbare a încadrării juridice, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. si art.

74 C. pen., precum și față de disp. art. 76 alin. (3) C. pen., să se reducă

pedeapsa până la cel mult o treime din minimul special, arătând totodată că

acestea nu au fost reținute de instanța de fond care, la fila 6 din hotărâre, a

motivat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice astfel: „..nu se

poate reține lipsa intenției indirect de a ucide în speța dedusă judecății, în

condițiile în care s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă,

datorându-se tăierii arterei carotide..”;

La dosarul cauzei au

fost depuse următoarele înscrisuri: adeverință emisă de Asociația de

proprietari bl. 121 (fila 57), chitanțe CEC consemnare sume de bani (fila 58),

chitanțe CEC consemnare sume de bani (fila 76), notă de calcul privind sume

achitate de inculpat (fila 75).

Apelanții N.F. și P.A.

au depus concluzii scrise.

Analizând apelurile

declarate prin prisma motivelor invocate în scris și oral cu ocazia

dezbaterilor pe fondul cauzei și examinând hotărârea primei instanțe, din

oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, conform art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea a

constatat următoarele:

Schimbarea încadrării

juridice a unei fapte stabilite prin rechizitoriu poate avea loc în anumite

condiții, expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, în

conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. instanței de judecată îi

revine obligația de a pune în discuție noua încadrare juridică, asupra căreia

formulează concluzii părțile precum și reprezentantul parchetului.

Examinând sentința

apelată din perspectiva acestei critici Curtea a constatat că în ședința

publică din data de 26 octombrie 2010, cu respectarea principiului

contradictorialității, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei,

la cererea inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art. 174-176 lit. d) C.

pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Au fost puse

concluzii de către toate părțile cu acea ocazie cu referire la încadrarea

juridică ce trebuie dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, inclusiv de

procuror. Instanța, în procesul de deliberare, a stabilit o nouă încadrare

juridică a faptei, însă nu cea solicitată de inculpat.

Având în vedere că

problema încadrării în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului a fost

ridicată și dezbătută cu respectarea tuturor normelor de procedură și cu

asigurarea tuturor drepturilor și garanțiilor procesuale, Curtea a apreciat că

împrejurarea că instanța a operat o schimbare de încadrare juridică dând faptei

o altă încadrare decât cea propusă cu ocazia dezbaterilor, nu reprezintă o

cauză de nulitate a hotărârii. S-a constatat că obiectul dezbaterilor l-a

constituit, între altele, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu,

iar Ministerul Public a susținut pe larg punctul său de vedere cu referire la

încadrarea faptelor în succesiunea lor și normele de drept incidente.

S-a mai constatat că,

deși nu au fost respectate întocmai dispozițiile art. 334 C. proc. pen., nu

sunt îndeplinite condițiile art. 197 alin. (1) și (4)C. proc. pen., nefiind

dovedită existența vreunei leziuni care să justifice trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru acest motiv. Nu s-a invocat expres existența vreunei vătămări

ce nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii supuse

controlului judiciar, în sensul art. 197 alin. (1) C. proc. pen., iar cu ocazia

dezbaterilor pe fondul apelului atât Ministerul Public prin reprezentantul său

cât și celelalte părți au avut ocazia să-și exprime pe larg punctele de vedere

asupra problemelor de drept vizând încadrarea juridică a faptelor, primul motiv

de apel fiind astfel nefondat.

Curtea a constatat că

în mod corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

de omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen., având în vedere că această faptă

este dovedită mai presus de orice îndoială și că toate probele administrate

converg spre această încadrare juridică. Cu privire la încadrarea juridică dată

de prima instanță faptei, Curtea a făcut aprecieri in extenso prin răspunsurile

la criticile formulate de inculpat, tot cu privire la încadrarea faptei, având

în vedere că motivul de apel al Parchetului viza doar procedura de schimbare a

încadrării juridice nu și noua încadrare dată faptei.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de apel, Curtea a constatat că soluția de achitare

pentru infracțiunea de tâlhărie este corectă. Astfel cum a reținut prima

instanță, nu subzistă scopul omorului deosebit de grav, respectiv pentru

săvârșirea unei tâlhării. Din probele administrate a rezultat că victima și

inculpatul, prieteni și consumatori de droguri, au cumpărat împreună droguri la

data de 05 martie 2009 și s-au deplasat pentru consumarea acestora la locuința

martorului D.N. situată în Popești Leordeni. Cei doi au porționat drogurile pe o

oglindă iar factorul declanșator al conflictului l-a constituit tocmai această

porționare. Martorii oculari M.I.L. și D.N. au evidențiat că cel care a pornit

conflictul a fost victima, nemulțumită de cantitatea de droguri care i-a

revenit. Cei doi au început să se certe, s-au îmbrâncit și s-au înjurat

reciproc. Victima l-a provocat la bătaie pe inculpat și amândoi au ieșit în

curte. Ulterior victima a revenit iar inculpatul care între timp a luat un

cuțit tip briceag din mașină a intrat după aceasta în casă, s-a dus înspre ea,

martorii neputând relata nici unul momentul efectiv al înjunghierii, martorul

Din afirmând că l-a văzut pe inculpat lovind victima dar că nu a văzut nici un

cuțit în acel moment.

În ceea ce privește

latura subiectivă, element constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie,

Curtea a constatat că în speță lipsește scopul urmărit de inculpat și anume

acela al deposedării prin violență a victimei de drogurile care i-au revenit în

urma împărțirii. Prin lovirea victimei inculpatul a urmărit să-i aplice

acesteia o corecție, fără intenția de a o deposeda de partea sa de droguri,

aspect care rezultă din declarațiile martorilor menționați coroborate cu

declarațiile inculpatului și cu împrejurarea că ulterior producerii rănii la

gât victimei inculpatul a fost preocupat de a-i acorda acesteia ajutorul fără

să procedeze sau să urmărească aproprierea sa cu partea de droguri aparținând

victimei. În dezvoltarea motivului de apel parchetul invocă primele declarații

ale inculpatului date în cursul urmăririi penale, la data de 2 aprilie 2009

(filele 236-241 dosar de urmărire penală), precum și declarația martorului

ocular M.I.L., declarații însă care nu pot fi coroborate cu restul materialului

probator în vederea stabilirii adevărului în cauză, fiind contrazise de restul

probelor administrate, de declarația în integralitate a martorului ocular citat

de parchet care susține afirmațiile inculpatului în sensul că prin utilizarea

cuțitului nu a dorit decât să o sperie pe victimă, de declarațiile ulterioare

ale inculpatului date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul

cercetării judecătorești precum și din comportamentul acestuia din urmă,

ulterior înjunghierii victimei.

Referitor la solicitarea

subsidiară de reapreciere asupra temeiului achitării, Curtea a constatat că în

mod corect achitarea s-a dispus în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

apreciind că fapta de tâlhărie nu există, pentru aceleași considerente

menționate mai sus, fiind neîndoielnică numai existența infracțiunii de omor.

Curtea a apreciat

însă fondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București în ceea ce

privește pedeapsa aplicată inculpatului, analiză posibilă având în vedere că,

din motivele de apel expuse, rezultă că această cale de atac a fost formulată

în defavoarea inculpatului.

În acest sens, în

ceea ce privește individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată

inculpatului Curtea a constatat că a fost dată o largă eficiență

circumstanțelor personale ale inculpatului, respectiv că este necunoscut cu

antecedente penale, că a avut o atitudine cooperantă în procesul penal, alături

de celelalte circumstanțe care caracterizează fapta, precum și că imediat după

comiterea infracțiunii a transportat victima la spital încercând să-i acorde o

șansă la viață, iar în ceea ce privește perioada în care s-a sustras urmăririi

penale aceasta  s-a datorat sentimentului de frică ce l-a cuprins după

comiterea faptei.

În ansamblul

criteriilor impuse de art. 72 C. pen. Curtea a constatat că fapta săvârșită de

inculpat este una cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, că a

acționat fiind în stare de sevraj generată de nevoia administrării de droguri,

că victima îi era prietenă și că mijlocul prin care a suprimat viața victimei,

respectiv cu un cuțit, i-a oferit garanția că acțiunea sa își va atinge scopul,

date în funcție de care s-a apreciat că o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de

lege este neîndestulătoare. De asemenea, inculpatul s-a sustras urmăririi

penale și chiar a încercat zădărnicirea aflării adevărului, cauza fiind

disjunsă față de N.D. și M.N., suspectate de săvârșirea infracțiunilor de

mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului.

Punând în balanță

aceste aspecte cu cele favorabile inculpatului, reținute de prima instanță și

însușite de Curte, precum și cu declarațiile în circumstanțiere date de o

cunoștință a inculpatului, martorul G.R., (fila 135 dosar fond) din care a

rezultat că inculpatul era consumator de droguri care încerca să renunțe la

acest viciu dar avea recăderi, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 12

ani închisoare corespunde exigențelor art. 52 C. pen. constituind un mijloc

eficient de constrângere și o măsură de reeducare proporțională.

În ceea ce privește

apelul formulat de inculpatul N.F., Curtea a constatat că acesta este nefondat.

Așa cum s-a arătat, Curtea

a indicat care sunt considerentele pentru care încadrarea juridică corectă a

faptei reținute în sarcina inculpatului este cea de omor, în temeiul art. 174 C.

pen., iar în continuare, a expus considerentele pentru care fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte.

Susținerile din

cadrul motivelor de apel în sensul că inculpatul a dorit să lovească victima

dar rezultatul mortal a survenit din culpă, inculpatul nedorind și neurmărind

acest rezultat sunt contrazise de probele din cauză. Astfel, doctrina și

practica instanțelor deopotrivă au statuat că la stabilirea poziției subiective

a făptuitorului, respectiv dacă a urmărit doar să lovească victima sau a

urmărit să o ucidă se ține seama de instrumentul folosit de acesta, de zona

corpului unde a fost aplicată lovitura, numărul loviturilor și intensitatea

acestora, alături de orice alte împrejurări concrete în contextul cărora s-a

săvârșit fapta.

S-a arătat că din

probe rezultă cu certitudine că inculpatul a folosit un cuțit tip briceag cu

care a lovit de două ori victima, prima dată în lobul urechii stângi, lovitură

urmată de o a doua, în zona dreaptă a gâtului.

Astfel cum rezultă

din Raportul medical de necropsie din 03 septembrie 2009, (vol. 2 f. 1- 4 dosar de urmărire penală), victima prezenta 2 plăgi înjunghiate, una cervical lateral

dreapta și cea de a doua la nivelul tragusului de partea stângă. Conform

concluziilor acestei probe științifice, moartea victimei a fost violentă,

datorându-se hemoragiei mixte externe și interne consecința unei plăgi

înjunghiate cervicale lateral drept cu secțiune de arteră carotidă comună

dreaptă, faringe, cu aspirat sanguin traheo-bronșic și ingestie de sânge. Între

leziunile traumatice care au dus la deces există o legătură de cauzalitate

directă necondiționată.

Atât din declarațiile

inculpatului, oscilante pe parcursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, cât și din declarațiile martorilor oculari arătați și de

inculpat în motivele de apel, respectiv D.N. și M.I.L. a rezultat că

inculpatul, pe fondul unei altercații pornite de la cantitatea de droguri

cuvenită inculpatului și victimei, a lovit-o pe aceasta din urmă cu cuțitul.

Susținerile inculpatului în sensul că a vrut doar să o sperie pe victimă și că

victima a fost cea care a căzut în lama cuțitului sunt date pro causa au fost

în contradicție cu adevărul judiciar care rezultă din întregul ansamblu

probator. Astfel, este neverosimilă o apărare în sensul că inculpatul a luat

cuțitul tip briceag cu buton numai pentru a o speria pe victimă dar că acesta

s-a declanșat accidental și tot accidental victima s-a tăiat la gât în

contextul în care, astfel cum a declarat martorul D.N., inculpatul a împins-o

pe victimă și a lovit-o „cu pumnul” precizând că nu a văzut dacă avea cuțit,

dar l-a auzit pe inculpat strigând „aoleu, l-am tăiat”.

De asemenea, din

Raportul medical de necropsie din 03 septembrie 2009 a rezultat că victima

prezenta două plăgi tăiate iar plaga ce a avut urmare decesul inculpatului a

avut o profunzime de circa 7 cm, contrazicând așadar susținerile inculpatului

în sensul că victima  s-ar fi înțepat singură în lama cuțitului.

Toate aceste

împrejurări de fapt au condus instanța la concluzia că inculpatul a folosit o

armă aptă de a ucide, respectiv un cuțit tip briceag, cu care a lovit-o

succesiv de două ori pe victimă în zone vitale, respectiv zona urechii și a

gâtului acesteia, fiind așadar neîndoielnică intenția inculpatului de a o

ucide. În aceste condiții, s-a arătat că fapta nu poate fi încadrată în art. 183

C. pen., loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ci în art. 174 C. pen.,

apelul inculpatului sub acest aspect fiind nefondat.

Cu privire la al

doilea motiv de apel privind redozarea pedepsei și reținerea circumstanțelor

atenuante, Curtea a apreciat că nu se impune redozarea în sensul reducerii și

cu atât mai puțin în sensul reținerii circumstanțelor atenuante, considerentele

asupra acestor chestiuni fiind expuse mai sus, cu ocazia analizei apelului

declarat de Parchet, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, conduita

inculpatului și trăsăturile personale care îl caracterizează făcând ca pedeapsa

de 12 ani închisoare să corespundă exigențelor art. 52 C. pen., să constituie

un mijloc eficient de constrângere și o măsură de reeducare proporțională cu

scopul pentru care este dată.

În ceea ce privește

apelurile formulate de părțile civile P.A. și C.M., ambele solicitând majorarea

daunelor morale la car