ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1215/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2983/2003 de către Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus suspendarea soluționării recursului declarat de SC R. SRL Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 1398/ LC din 11 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 2547/2002. Pentru a lua această măsură instanța de recurs a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere plângerea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 336/P/2002 din 9 octombrie 2002, care a fost preluată ulterior de P.N.A.

și care formează obiectul dosarului nr. 146/P/2002, dispunându-se începerea urmăririi penale, existând pe rol dosarul nr. 2516/2003, în care s-a constituit parte civilă reclamanta, hotărârea penală ce se va pronunța având astfel legătură și fiind determinantă în soluționarea prezentei cauze. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs B.C.R. SA, sucursala Negrești Olt, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, prin primul motiv de recurs s-a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 C. proc. civ., deoarece nu a precizat care este infracțiunea care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra cauzei și nu a motivat din care considerente a înlăturat apărările recurentei în această privință potrivit cărora a arătat că, directorul băncii a fost trimis în judecată pentru că prin faptele sale ar fi cauzat daune unor instituții din cele prevăzute de art. 145 C. pen., ori societatea comercială reclamantă nu se încadrează în această categorie.

Pentru a exista o „înrâurire hotărâtoare” în sensul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ar fi trebuit ca trimiterea în judecată să se facă în baza art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ceea ce nu este cazul. De asemenea, nu se poate reține că acordarea creditelor către societate s-a făcut cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, aspecte care ar produce daune doar băncii nu și reclamantei. Prin al doilea motiv de recurs s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra probatoriului existent, inclusiv asupra motivelor care au fost invocate în susținerea nulității absolute a contractelor și potrivit cărora ar fi constatat că nu au legătură cu procesul penal, iar raporturile contractuale sunt între bancă și societatea comercială reclamantă și nu între aceasta din urmă și fostul director.

Recursul este fondat. Prin încheierea recurată instanța a dispus suspendarea judecății raportându-se la cauza penală ce face obiectul dosarului nr. 2516/2003, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, fără a motiva această măsură din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art. 244 C. proc. civ., ceea ce încalcă dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și afectează încheierea de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se poate dispune suspendarea dacă s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, simpla sesizare a organelor de urmărire penală nejustificând suspendarea judecății, în reglementarea actuală a dispozițiilor art. 244 C. proc.

civ. Ori, dosarul penal privește trimiterea în judecată pentru că prin faptele sale directorul băncii ar fi cauzat daune acestei instituții și nu societății comerciale reclamante, care la rândul său a formulat o sesizare care însă, nu face obiectul rechizitoriului, nefiind deci întrunită nici una din aceste condiții, aspecte reieșite din rechizitoriul depus și plângerea penală a societății comerciale reclamante prin raportare la obiectul acțiunii, probe și apărări pe care instanța nu le-a analizat, ceea ce afectează încheierea și de netemeinicie. Motivele de recurs sunt deci fondate, încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., încât aplicând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi admis iar măsura suspendării judecății înlăturată cu consecința trimiterii dosarului aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.C.R. SA, sucursala Negrești Oaș, împotriva încheierii din 11 noiembrie 2003, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ, a Curții de Apel Oradea, în dosar nr. 2983/2003, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de suspendare a judecății formulată de intimata reclamantă SC R. SRL Satu Mare și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății recursului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.