ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1215/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11

noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2983/2003 de către Curtea de Apel

Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a dispus

suspendarea soluționării recursului declarat de SC R. SRL Satu Mare, împotriva

sentinței civile nr. 1398/ LC din 11 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Satu

Mare, în dosarul nr. 2547/2002.

Pentru a lua această măsură

instanța de recurs a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 244

pct. 2 C. proc. civ., având în vedere plângerea înregistrată la Tribunalul Satu

Mare sub nr. 336/P/2002 din 9 octombrie 2002, care a fost preluată ulterior de

P.N.A. și care formează obiectul dosarului nr. 146/P/2002, dispunându-se

începerea urmăririi penale, existând pe rol dosarul nr. 2516/2003, în care s-a

constituit parte civilă reclamanta, hotărârea penală ce se va pronunța având

astfel legătură și fiind determinantă în soluționarea prezentei cauze.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs B.C.R. SA, sucursala Negrești Olt, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, prin primul motiv de

recurs s-a susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 261 C. proc. civ.,

deoarece nu a precizat care este infracțiunea care ar avea înrâurire

hotărâtoare asupra cauzei și nu a motivat din care considerente a înlăturat

apărările recurentei în această privință potrivit cărora a arătat că,

directorul băncii a fost trimis în judecată pentru că prin faptele sale ar fi

cauzat daune unor instituții din cele prevăzute de art. 145 C. pen., ori

societatea comercială reclamantă nu se încadrează în această categorie.

Pentru a exista o „înrâurire

hotărâtoare” în sensul prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ar

fi trebuit ca trimiterea în judecată să se facă în baza art. 246 C. pen., abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, ceea ce nu este cazul.

De asemenea, nu se poate

reține că acordarea creditelor către societate s-a făcut cu încălcarea legii

sau a normelor de creditare, aspecte care ar produce daune doar băncii nu și

reclamantei.

Prin al doilea motiv de

recurs s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra probatoriului existent,

inclusiv asupra motivelor care au fost invocate în susținerea nulității

absolute a contractelor și potrivit cărora ar fi constatat că nu au legătură cu

procesul penal, iar raporturile contractuale sunt între bancă și societatea

comercială reclamantă și nu între aceasta din urmă și fostul director.

Recursul este fondat.

Prin încheierea recurată

instanța a dispus suspendarea judecății raportându-se la cauza penală ce face

obiectul dosarului nr. 2516/2003, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, fără a

motiva această măsură din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art. 244 C.

proc. civ., ceea ce încalcă dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și afectează

încheierea de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 244

pct. 2 C. proc. civ., se poate dispune suspendarea dacă s-a început urmărirea

penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

hotărârii ce urmează a se da, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ,

simpla sesizare a organelor de urmărire penală nejustificând suspendarea

judecății, în reglementarea actuală a dispozițiilor art. 244 C. proc. civ.

Ori, dosarul penal privește

trimiterea în judecată pentru că prin faptele sale directorul băncii ar fi

cauzat daune acestei instituții și nu societății comerciale reclamante, care la

rândul său a formulat o sesizare care însă, nu face obiectul rechizitoriului,

nefiind deci întrunită nici una din aceste condiții, aspecte reieșite din rechizitoriul

depus și plângerea penală a societății comerciale reclamante prin raportare la

obiectul acțiunii, probe și apărări pe care instanța nu le-a analizat, ceea ce

afectează încheierea și de netemeinicie.

Motivele de recurs sunt deci

fondate, încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

încât aplicând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis iar

măsura suspendării judecății înlăturată cu consecința trimiterii dosarului

aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta B.C.R. SA, sucursala Negrești Oaș, împotriva încheierii din 11 noiembrie

2003, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ, a Curții

de Apel Oradea, în dosar nr. 2983/2003, pe care o modifică în sensul că

respinge cererea de suspendare a judecății formulată de intimata reclamantă SC

R. SRL Satu Mare și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării

judecății recursului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2005.