ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6259/2004

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele;

Petiționarul L.E., s-a adresat

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu plângere penală împotriva

notarului, făptuitor C.R.D., solicitând cercetarea acestuia și trimiterea în

judecată, întrucât a comis infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.

289 C. pen.

În cauză s-au efectuat acte

premergătoare și la data de 25 mai 2004, în dosarul nr. 65/P/2004, parchetul,

prin rezoluție a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorul

C.R.D., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen., întrucât nu s-a comis infracțiunea pentru care se plânge partea vătămată.

Împotriva acestei rezoluții s-a

formulat plângere de către petiționar și Curtea de Apel Iași, prin sentința

penală nr. 26 din 21 septembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată și

obligat petiționarul la cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele deciziei, s-a

arătat că antecontractul despre care face vorbire petiționarul a fost întocmit

cu respectarea cerințelor legii, iar intimatul-făptuitor C.R.D. a respectat

cerințele legii la întocmirea actului.

Sentința a fost atacată cu recurs de

către petiționar, pe motiv că în cauză, atât organul de urmărire penală cât și

instanța de judecată nu au fost preocupate să stabilească că

intimatul-făptuitor C.R.D. a întocmit antecontractul cu încălcarea Legii nr.

36/1995.

Față de motivele invocate de către

petiționatul recurent, constând în aceea ca antecontractul nr. 1807 întocmit la

data de 21 noiembrie 2001, nu s-a făcut cu respectarea cerințelor legii, în

sensul că taxa de timbru a fost achitată după întocmirea antecontractului și nu

anterior întocmirii acestuia, pentru ca ulterior să revină în declarația dată

la procuror și să nu mai susțină această acuzație, ci numai faptul că acest

antecontract a fost întocmit abuziv fără a fi îndeplinite condițiile cerute de

Legea nr. 36/1995, se constată că este neîntemeiate.

Potrivit lucrărilor de la dosar, se

constată că încheierea și autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare

nr. 1807 din 21 noiembrie 2001, s-a făcut cu respectarea Legii nr. 36/1995,

astfel că, în cauză nu sunt indicii că notarul C.R.D. a comis infracțiunea de

fals intelectual.

Ca atare, susținerea

petiționarului-recurent, în sensul de a i se admite plângerea potrivit art. 278

1

lit. b) C. proc. pen., neavând suport probator și în consecință, recursul

acestuia se va respinge ca nefondat.

Conchizând deci, că în cauză a fost

pronunțată o sentință legală și temeinică, iar motivele invocate nu constituie

caz de casare a sentinței potrivit art. 385

9

pct. 17

1

și

18 C. proc. pen., astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 278

1

pct. b și c C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul L.E. împotriva sentinței penale nr. 26 din 21 septembrie

2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 1.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 noiembrie 2004.