ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6259/2004

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele; Petiționarul L.E., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu plângere penală împotriva notarului, făptuitor C.R.D., solicitând cercetarea acestuia și trimiterea în judecată, întrucât a comis infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. În cauză s-au efectuat acte premergătoare și la data de 25 mai 2004, în dosarul nr. 65/P/2004, parchetul, prin rezoluție a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorul C.R.D., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât nu s-a comis infracțiunea pentru care se plânge partea vătămată. Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere de către petiționar și Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr. 26 din 21 septembrie 2004, a respins plângerea ca nefondată și obligat petiționarul la cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele deciziei, s-a arătat că antecontractul despre care face vorbire petiționarul a fost întocmit cu respectarea cerințelor legii, iar intimatul-făptuitor C.R.D. a respectat cerințele legii la întocmirea actului. Sentința a fost atacată cu recurs de către petiționar, pe motiv că în cauză, atât organul de urmărire penală cât și instanța de judecată nu au fost preocupate să stabilească că intimatul-făptuitor C.R.D. a întocmit antecontractul cu încălcarea Legii nr. 36/1995.

Față de motivele invocate de către petiționatul recurent, constând în aceea ca antecontractul nr. 1807 întocmit la data de 21 noiembrie 2001, nu s-a făcut cu respectarea cerințelor legii, în sensul că taxa de timbru a fost achitată după întocmirea antecontractului și nu anterior întocmirii acestuia, pentru ca ulterior să revină în declarația dată la procuror și să nu mai susțină această acuzație, ci numai faptul că acest antecontract a fost întocmit abuziv fără a fi îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 36/1995, se constată că este neîntemeiate. Potrivit lucrărilor de la dosar, se constată că încheierea și autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 1807 din 21 noiembrie 2001, s-a făcut cu respectarea Legii nr. 36/1995, astfel că, în cauză nu sunt indicii că notarul C.R.D.

a comis infracțiunea de fals intelectual. Ca atare, susținerea petiționarului-recurent, în sensul de a i se admite plângerea potrivit art. 278 1 lit. b) C. proc. pen., neavând suport probator și în consecință, recursul acestuia se va respinge ca nefondat. Conchizând deci, că în cauză a fost pronunțată o sentință legală și temeinică, iar motivele invocate nu constituie caz de casare a sentinței potrivit art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen., astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 278 1 pct. b și c C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.E. împotriva sentinței penale nr. 26 din 21 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2004.