ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3293/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 3

februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I.G.F. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 6/P/2005 din 18 februarie 2005 a Parchetului

de lângă Curtea de Apel Timișoara și a rezoluției nr. 343/II/2/2005 din 11

aprilie 2005 a aceluiași parchet.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 500 lei (RON) din care 450 lei (RON) reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu pentru intimații F.P., F.T. și I.I.

S-a reținut că prin rezoluția nr. 6/P/2005

din 18 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarii publici F.T. și F.P., precum și față

de I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291 C. pen. și art.

11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Din analiza actelor premergătoare

efectuate în cauză s-a stabilit că actele notariale întocmite de făptuitorii F.P.

și F.T. nu atestă fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și nici nu

cuprind omisiuni făcute cu știință.

Nici unul dintre făptuitori nu s-a

folosit de înscrisuri false, iar taxele notariale au fost calculate corect, pe

baza legislației fiscale aplicabile la data emiterii actelor.

Plângerea formulată de petiționar

împotriva rezoluției de neurmărire penală a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 343/II/2005 din 11 aprilie 2005 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul I.G.F. a formulat plângere

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Instanța de fond a constata că

soluția parchetului de netrimitere în judecată este legală și temeinică, din

actele premergătoare în cauză nerezultând că făptuitorii intimați au săvârșit

faptele pentru care au fost cercetați.

Notarii publici F.P. și F.T. au

întocmit acte de succesiune conform dispozițiilor legale și înscrisurilor

făcute de tastatori.

La rândul său, I.I., s-a folosit de

înscrisuri prin care se testase, în mod real, în favoarea sa.

Taxele succesorale au fost calculate

corect, potrivit legislației fiscale în vigoare.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs, în termen legal, petiționarul I.G.F., solicitând admiterea

acestuia, cererea deciziei atacate și, pe fond, admiterea plângerii formulate

și trimiterea cauzei procurorului în vederea tragerii la răspundere penală a

făptuitorilor.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond, judecând

plângerea, a verificat rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei fapte, penale de către făptuitorii F.P.,

F.T. și I.I., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

către procuror este corectă și conformă materialului probator administrat.

În consecință, întrucât în cauză nu

s-au constatat alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca

nefondat.

Recurentul petiționar va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.G.F.

împotriva sentinței penale nr. 11 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel

Craiova.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2006.