ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4033/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4033/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Obiectul acțiunii, înregistrate
la 11 iunie 2003 îl constituie, obligarea pârâților 1-3 la restituirea unui
număr de 12 bilete de economii (C.E.C.) la purtător și
- obligarea pârâtei 4, sucursala
C.E.C. la actualizarea sumelor de bani (soldurile) cu dobânda și rata inflației
aferentă.
Judecătoria Timișoara, prin sentința
civilă nr. 8316/2003, a respins acțiunea, reținând autoritatea de lucru judecat
pentru ambele capete de cerere, izvorâtă din sentința civilă nr. 4996 din 19
martie 2002 a aceleiași instanțe, iar relativ la actualizarea soldurilor a
respins cererea ca nefondată pe temeiul art. 1604 alin. (2) C. civ.
Curtea de Apel Timișoara, prin
decizia civilă nr. 1777 din 19 februarie 2004, a respins apelul reținând că
față de
- pârâta D.G.F.P. există autoritate
de lucru judecat, iar
- pârâtele Consiliul local și
Administrația financiară nu au calitate procesuală și că
- dispoziția nr. 1604 alin. (2) când
a fost corect aplicată, cât timp devalorizarea s-a produs „în condiții
obiective determinate de evoluția economiei noastre aflate într-o perioadă de
tranziție”.
Contra deciziei reclamantul a
declarat recurs, pe temeiul nr. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât
- nu a soluționat cererea de dobândă
și
- a aplicat eronat dispozițiile art.
1604 alin. (2) și art. 1608.
Recursul este fondat.
Obiectul acțiunii îl constituie
obligația de a da și nu de a face, litigiul vizând majorarea soldului (12
librete) de 162.701,95 lei la 350.385.565 lei reprezentând reactualizarea
calculată prin raportul de expertiză depus în apel.
Potrivit art. 282
1
alin. (1)
C. proc. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești care prevăd
„litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard inclusiv”, text
introdus prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 58/2003, intrată în vigoare la 28
august 2003 și aprobată prin Legea nr. 195/2000.
Calificând obiectul cauzei eronat ca
obligație de a face, instanța de apel a soluționat greșit și calea de atac,
drept apel, în loc să trimită dosarul tribunalului ca instanță de apel,
potrivit art. 282
1
alin. (1) raportat potrivit art. 282
1
alin.
(1) raportat la art. 2 pct. 3 C. proc. civ.
În consecință, decizia recurată va
fi casată, iar cauza se trimite Tribunalului Timiș, secția civilă, pentru
judecarea recursului cu celeritatea impusă de art. 21 art. 3 din Constituția
României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de F.G.
împotriva deciziei nr. 177 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 8316 din 8 octombrie
2003 a Tribunalului Timiș și trimite cauza, pentru soluționare în primă
instanță, Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.