ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 978/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 28 mai 2003 reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâții C.E.C. București și F.N.I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige, în solidar cele două pârâte să-i plătească în lei echivalentul în dolari S.U.A. la data plății, contravaloarea celor 10.535 unități de fond pe care le-a deținut la F.N.I., la care să adauge dobânda medie bancară din 20 mai 2000 și până la data plății reactualizată în funcție de indicele de inflație al B.N.R.

Judecătoria Timișoara, prin sentința nr. 6111 din 25 iunie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială, care, prin sentința nr. 3624 din 21 octombrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.M., ca prematur introdusă față de faptul că acesta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii prealabile reglementată de art. 7201 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul I.M., solicitând, în principal, să rețină necompetența teritorială a Tribunalului Timiș.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 77/A din 31 martie 2004, a admis apelul și a trimis cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 3 iunie 2004. La data de 24 octombrie 2004 reclamantul a depus o cerere precizatoare a câtimii obiectului cererii solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 3.409.550.496 lei iar la 24 noiembrie 2004 reclamantul și-a precizat din nou acțiunea majorându-și câtimea obiectului cererii la 8.580.788.804 lei. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 552 din 2 februarie 2005, a admis excepția, a respins cererea reclamantului I.M., ca prematur formulată.

În pronunțarea acestei soluții instanța a constatat că reclamantul nu a efectuat procedura de conciliere prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. astfel că a admis excepția de prematuritate a cererii invocată de C.E.C. Apelul declarat de reclamantul I.M. împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 173 din 31 martie 2006, instanța de control judiciar reținând, în esență, că apelantul reclamant nu a dovedit cu niciun mijloc de probă respectarea întocmai a procedurii prevăzută în mod imperativ și expres de art. 7201 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul își subsumează generic, criticile motivelor de casare și de modificare reglementate de dispozițiile art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, greșita soluționare a cauzei în raport de art. 7201 C. proc. civ. Prin încheierea din 13 martie 2007 îndreptată prin încheierea din 6 noiembrie 2007, în raport de dispozițiile Legii nr. 333/2001 Înalta Curte a scos din cauză C.E.C. București și a introdus în cauză A.V.A.S. București care s-a subrogat în drepturile și obligațiile intimatei C.E.C. La termenul din 29 mai 2007 Înalta Curte a suspendat judecarea pricinii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. iar la termenul din 6 noiembrie 2007 pricina a fost repusă pe rol.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Este de necontestat că prevederile art. 7201 C. proc. civ. privind efectuarea procedurii prealabile în litigiile comerciale evaluabile în bani sunt obligatorii, dar termenele, condițiile și conținutul înscrisurilor conform art. 2 alin. (2) al aceluiași articol nu reprezintă condiții a căror nerespectare atrage automat nulitatea concilierii prealabile. Reclamantul a făcut demersuri în vederea realizării procedurii de conciliere prealabilă reglementată de art. 7201 C. proc. civ., a se vedea în acest sens procesul - verbal din 1 septembrie 2003 întocmit de I.M.

în lipsa părților notificate care au lipsit și în prezența martorilor P.A.G. și S.A.I., răspunsul dat de C.E.C. SA la invitația la conciliere. Așa fiind, este evident demersul recurentului - reclamant de a efectua concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. Este cert că în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile ce țin de convocare, de termenele și de manifestare a voinței părților însă nerespectarea acestora nu poate atrage sancțiunea prematurității acțiunii atât timp cât intimații - pârâți nu au dovedit o vătămare, cu atât mai mult cu cât aceștia nu s-au prezentat la convocare. Cum părțile nu au valorificat posibilitatea legală de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, se prezumă că voința lor a fost în sensul soluționării litigiului însă între ele pe cale judecătorească.

În considerarea celor ce preced, față de faptul că ambele instanțe au dat o interpretare excesiv de rigidă dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 32 C. proc. civ., va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pentru judecarea cauzei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 173 din 31 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 552 din 2 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza, pentru soluționare pe fond, Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.