ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1435/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1072

din 7 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus

cercetarea inculpatului P.M.V. de revizuire a sentinței penale nr. 928 din 3

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin sentința a cărei revizuire se cere inculpatul

menționat a fost condamnat, între alții, la 11 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999, prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1)

lit. a) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În apel, sentința a fost

desființată, în latura penală, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării

juridice, s-a menținut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, text

de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 11 ani închisoare.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că, în anul 1999, alături de mai multe

persoane, inculpatul P.M.V., s-a hotărât să obțină sume importante de bani prin

transferuri ilegale de valori mobiliare din portofoliile S.I.F., rularea

acțiunilor astfel obținute pe piața de capital, însușirea contravalorii

acestora și readucerea, ulterior, a acțiunilor în portofoliile S.I.F. prin alte

transferuri ilegale.

În înfăptuirea rezoluției

infracționale, s-a realizat baza logistică necesară, prin intermediul căreia

s-au făcut transferurile, s-au vândut acțiunile astfel deținute, sumele fiind

parte împărțite între coinculpați, parte folosite pentru achiziționarea de

acțiuni la diverse societăți comerciale.

Prejudiciul cauzat

societăților de investiții financiare a fost în sumă de 23.563.960.000 lei.

Inculpatul P.M.V. a formulat

cerere de revizuire, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) și e)

C. proc. pen. În esență, acesta a solicitat achitarea sa întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt

calificat.

În motivarea cererii, acesta

a invocat adresa DE 11426 din 28 aprilie 2004 a C.V.N.M. prin care se arată că

în urma transferului de acțiuni din registru către depozitar, proprietarul

respectivelor acțiuni nu se schimbă.

În fine, revizuientul a mai

învederat că există două hotărâri ce nu se pot concilia, cu referire la

sentința penală a cărei revizuire se cere și sentința penală nr. 1623 din 18

decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București, privind pe inculpatul

Ț.G.

Cu referire la cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., instanța a reținut că

faptele sunt diferite, au primit încadrări distincte. Ca atare, nu sunt

îndeplinite condițiile acestui caz de revizuire.

Pe de altă parte, adresa

invocată de revizuient nu constituie un fapt probatoriu nou, în accepțiunea

art. 63 C. proc. pen., apt să creeze un dubiu serios cu privire la temeinicia

hotărârii supusă revizuirii.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 813/ A din 29 octombrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient împotriva hotărârii primei

instanțe.

Împotriva acestei din urmă,

hotărâri, revizuientul a declarat recurs, reiterând motivele cererii de

revizuire.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Adresa invocată de

revizuient nu poate proba existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute

de instanță la soluționarea în fond a cauzei, care să demonstreze netemeinicia

soluției de condamnare.

Or, primul caz de revizuire

invocat de revizuient este incident în cazul îndeplinirii cumulative a

condiției privind descoperirea de fapte sau împrejurări necunoscute de instanță

la judecarea cauzei și a celei constând în aceea că faptele și împrejurările

noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, în acest caz.

De altfel, corectă în

conținutul său, adresa invocată de revizuient nu are legătură cu cauza.

Astfel, prin adresa

menționată se face vorbire de o operație între registrul unic al acționarilor

și depozitarul contractual al acțiunilor, pe când în cauză fapta privește

trecerea electronică, fără drept, a acțiunilor de la prorietarii acestora la

unul dintre inculpați care, și-a exercitat asupra acestuia un drept de

dispoziție, ca titular al dreptului de proprietate, calitate pe care nu o avea

însă.

Ca atare, în mod legal

inculpatul a fost condamnat pentru luarea acțiunilor din detenția societăților

de investiții financiare menționate, fără consimțământul acestora, în scopul de

și le însuși pe nedrept.

Totodată, în mod judicios

prima instanță, sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., a constatat neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de legea procesual penală.

În fine, cele două hotărâri

ce nu se pot concilia, în opinia revizuientului, privesc fapte diferite și

anume: transferarea electronică de valori mobiliare în cazul revizuientului,

folosirea de duplicate falsificate a certificatelor de acționar în cel de al

doilea caz.

Așa fiind, în mod judicios

prima instanță a reținut că motivul invocat nu se circumscrie cazului de

revizuire prevăzut în art,.394 lit. e) C. proc. pen.

Drept urmare, respingând

apelul declarat de revizuient și menținând hotărârea primei instanțe, instanța

de control judiciar a pronunțat o decizie legală și temeinică, nesupusă nici

unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.M.V.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.M.V. împotriva deciziei

penale nr. 813/ A din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 februarie 2005.