ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1/2003, pronunțată

de Colegiul jurisdicțional Brăila, a fost admisă în parte sesizarea Procurorului

financiar, prin care acesta solicitase obligarea S.N. C.R. Râmnicelu, la plata

către bugetul de stat a sumelor rezultate din valorificarea cailor, conform

O.G. nr. 112/2000, precum și a impozitelor, majorărilor și penalităților

aferente și nevirate.

Prin aceeași sentință a fost respins

capătul de cerere privind obligarea pârâților T.G. și B.P., la plata sumei de

23.326.199 lei, reprezentând despăgubiri civile, constând în majorări de

întârziere și penalități.

Sub acest din urmă aspect, Colegiul

a reținut că nu a fost dovedită culpa celor doi pârâți.

Împotriva sentinței nr. 1/2003 a

formulat recurs jurisdicțional, Procurorul financiar de pe lângă Camera de

Conturi Brăila.

Prin decizia nr. 334/2003, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a admis recursul, a modificat sentința și a admis capătul

de cerere din actul de sesizare privind obligarea pârâților T.G. și B.P., la

plata sumei de 23.326.199 lei, reprezentând majorări de întârziere și

penalități.

Instanța de recurs a reținut că cei

doi pârâți au o culpă în îndeplinirea obligațiilor financiare către buget și că

prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu, sumele datorate nu au fost virate

la buget, ceea ce a atras aplicarea majorărilor și penalităților de întârziere.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, pârâții T.G. și B.P.

În motivarea recursului, cei doi

recurenți au susținut că nu poate fi reținută culpa lor în nevirarea la termen

a sumelor datorate, din cauza blocajului financiar, ca urmare a faptului că

alocațiile la bugetul de stat au fost primite cu mare întârziere.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Ca urmare a controlului efectuat în

perioada 1 octombrie - 29 noiembrie 2002, de către Direcția de Control Financiar

Ulterior, la S.N. C.R. Râmnicelu, s-au constatat abateri financiare consemnate

în procesul-verbal de constatare din 28 noiembrie 2002.

Perioada supusă verificării prin

acest control a fost 1 septembrie - 29 septembrie 2002.

Cei doi recurenți-pârâți au

îndeplinit în această perioadă, funcțiile de director și respectiv, contabil-șef.

Susținerea acestora, cu privire la

imposibilitatea de plată la termen, pentru perioada verificată, a sumelor

datorate la bugetul de stat, ca urmare a blocajului financiar, este

neîntemeiată, lipsită de suport probator, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, din actele depuse la dosar

nu rezultă imposibilitatea de plată pentru perioada supusă controlului

(ianuarie 1999 - septembrie 2002), ordinele de plată și deconturile invocate de

recurenți, referindu-se la lunile octombrie și noiembrie 2001. Or, întârzierea

primirii deconturilor în aceste două luni nu poate și nici nu a afectat

activitatea regiei, începând cu luna ianuarie 1999.

Prin neîndeplinirea obligațiilor de

serviciu, materializate în nevirarea la buget, la termenele legale a sumelor

datorate acestuia, s-a creat un prejudiciu cert, real și actual, culpabili

fiind cei doi recurenți (majorările și penalitățile de întârziere pentru sumele

datorate).

În aceste condiții în mod corect s-a

reținut angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina celor doi recurenți,

cazul fortuit sau forța majoră care ar fi putut duce la exonerarea de

răspundere, nefiind dovedite.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.G.

și B.P., împotriva deciziei nr. 334 din 22 mai 2003, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.