ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 371

din 23 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost condamnat, printre

alții, inculpatul L.N., după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din

Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire

la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

A reținut instanța că

inculpatul L.N. a avut calitatea de consilier la Consiliul local Ploiești, iar

la 28 iulie 2000 prin Hotărârea nr. 138 a Consiliului local Ploiești a fost

investit în funcția de vicepreședinte a Comisiei de repartizare a locuințelor

sociale din fondul locativ de stat al municipiului Ploiești.

Această calitate a

îndeplinit-o până la 2 iunie 2001, când prin H.C.L. 159 a fost stabilită o nouă

componență nominală a Comisiei de repartizare a locuințelor.

În toamna anului 2000, în

cursul lunii octombrie, denunțătoarea C.N. l-a cunoscut pe inculpatul L.N. prin

intermediul inculpatului B.G. Inculpatul L.N. s-a prezentat ca persoană ce face

parte din Comisia de atribuire a locuințelor sociale constituită la nivelul Primăriei

municipiului Ploiești și i-a promis sprijin în acordarea unei locuințe din

fondul locativ de stat al municipiului Ploiești.

A cerut pentru acest

serviciu, prin intermediul inculpatului B.G., suma de 1.000.000 lei.

Inculpatul B.G. a luat de la

denunțătoarea C.N. suma de 1.000.000 lei ce erau puși într-un plic închis, bani

pe care trebuia să-i dea inculpatului L.N., pentru că acesta din urmă să o

ajute să obțină o locuință socială, potrivit atribuțiilor ce-i reveneau în

cadrul Comisiei de repartiție a locuințelor din fondul locativ al municipiului

Ploiești.

Inculpatul B.G. a înmânat

plicul cu suma de 1.000.000 lei inculpatului L.N., în prezența denunțătoarei C.N.

și tranzacția s-a petrecut în curtea imobilului din Ploiești, unde își avea

sediul Partidul Pensionarilor din municipiul Ploiești, al cărui membru era și

inculpatul L.N.

Cu prilejul discuțiilor

purtate, inculpatul L.N. a asigurat-o pe martora denunțătoare C.N. că o va

ajuta să obțină mai repede o locuință socială pe raza municipiului Ploiești,

având în vedere calitatea sa de membru în comisia de repartiție a locuințelor

din fondul locativ de stat al municipiului Ploiești și având în vedere și

faptul că solicitanta avea dosar înregistrat la Primăria municipiului Ploiești.

Pentru a-i câștiga

încrederea, inculpatul L.N. i-a lăsat martorei C.N. numărul de telefon mobil și

i-a cerut să țină legătura cu el prin intermediul inculpatului B.G.

Ulterior, C.N. l-a contactat

în mai multe rânduri, pe inculpatul L.N., solicitându-i să-i rezolve

repartizarea unei locuințe sociale din fondul locativ aflat la dispoziția

Consiliului local Ploiești. Acest inculpat contactat atât pe telefonul mobil,

cât și la serviciu, o asigura pe martoră că va rezolva serviciul promis.

Ultima dată, în preajma sărbătorilor

de Paște din anul 2001, C.N. i-a mai dat inculpatului L.N. 800.000 lei pe care

a introdus-o într-unul din buzunarele hainei inculpatului, în timp ce acesta se

afla pe holurile Primăriei Ploiești.

Inculpatul L.N. în cursul

lunilor martie – aprilie 2000, a cunoscut-o pe partea vătămată R.P. și în urma discuțiilor

purtate i-a comunicat că îl poate ajuta să obțină o locuință socială, în

virtutea calității pe care inculpatul o avea în cadrul Consiliului local

Ploiești.

Inculpatul i-a cerut pe loc

lui R.P. să întocmească o cerere și l-a sfătuit să procure în continuare un set

de documente necesare acordării unei locuințe sociale.

Cu acea ocazie, inculpatul L.N.

a cerut și a primit de la R.P., în prezența martorului T.L. suma de 1.500

dolari S.U.A., pentru rezolvarea serviciului promis.

Între timp inculpatul a

cheltuit banii și nu i-a procurat părții vătămate locuința cerută.

Se mai reține că în aceeași

perioadă, inculpatul L.N. a pretins și a primit de la R.N. 1.500 dolari S.U.A.,

bani care au fost înmânați în barul O. de către R.P., la o masă la care se afla

și T.L.

Partea vătămată R.N. se afla

cu acel prilej la o altă masă, în incinta barului.

Inculpatul L.N. i-a promis

și lui R.N. că-l va ajuta să obțină o locuință socială, pretinzând că are o astfel

de posibilitate, întrucât face parte din Comisia de repartizare a locuințelor

sociale constituită la nivelul Primăriei Ploiești.

Prin intermediul părților

vătămate R.P. și R.N., inculpatul L.N. în luna aprilie 2000 a luat legătura cu

numitul S.G. și S.D., prezentându-se și acestora ca șef al Comisiei de

repartizare a locuințelor sociale, întâlnirea având loc în barul O. din

Ploiești. Inculpatul a pretins celor doi 1.000 dolari S.U.A. și respectiv 400 dolari

S.U.A., pentru extinderea locuinței pe care deja o aveau. Ulterior, părțile

vătămate care erau frați, au observat că nu primesc locuințe sociale în mai

multe rânduri a luat legătura cu inculpatul la sediul Consiliului local

Ploiești, pentru că între timp fusese ales în funcția de consilier local al municipiului

Ploiești.

Cei doi au luat legătura cu

inculpatul, și observând insistențele părților vătămate, inculpatul a remis

câte 750 dolari S.U.A. lui R.P. și R.N., prin intermediul numitei V.T., cât și

prin intermediul martorului M.F.

În ce privește banii primiți

de la S.G. și S.D., se arată că aceștia au fost restituiți de inculpat

personal, cât și prin intermediul unui mandat poștal, iar S.G. a încheiat o

chitanță de mână pe care i-a înmânat-o inculpatului, spunând că nu mai are

pretenții.

Și S.D. a menționat că la

insistențele fratelui ei, inculpatul i-a restituit suma.

Apelul declarat de

inculpatul L.N. împotriva acestei sentințe prin care a solicitat să se constate

că nu se face vinovat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, a fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 425 din 30 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva hotărârilor

pronunțate inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea întrucât nu a săvârșit

faptele iar în subsidiar, restituirea cauzei la parchet pentru completarea

probelor.

Ca ultim subsidiar,

inculpatul a solicitat reducerea pedepselor și aplicarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

Examinând recursul declarat

de inculpat se constată că nu este fondat.

În cauză au fost administrate

toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just

apreciate, încadrările juridice date faptelor sunt legale iar vinovăția

inculpatului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Faptele de luare de mită și

înșelăciune au fost corect reținute pe baza declarațiilor martorilor C.N., S.D.,

P.N., P.N.D., T.L., M.F. și a declarațiilor părților vătămate R.P. și R.N.

T.L., este martorul ocular,

în prezența căruia inculpatul a promis locuința lui R.P. și a primit de la

acesta 1.500 dolari S.U.A. pentru obținerea locuinței.

De asemenea în prezența lui R.P.,

inculpatul a pretins și primit suma de 1.500 dolari, pentru a-i face rost de o

locuință socială, întrucât făcea parte din Comisia de repartizare a

locuințelor.

La momentul înmânării sumelor

de către S.G. (1.000 dolari) și S.D. (400 dolari) către inculpatul L.N., în

barul O. din Ploiești, care s-a recomandat ca șef al Comisiei de repartizare a

locuințelor sociale, erau prezenți R.P., R.N. și S.D.

Corect instanța de control a

înlăturat apărările inculpatului că a primit sumele de bani de la R.P. și S.G.

cu titlul de împrumut, acestea neavând nici un suport probator, fiind făcute

pentru a fi exonerat de răspundere penală.

Față de acele reținute,

motivul de recurs formulat de inculpat pentru a fi achitat, nu poate fi primit.

Nici motivul de recurs care

vizează restituirea cauzei la parchet nu este întemeiat.

Probele administrate în

cauză confirmă fără dubiu vinovăția inculpatului pentru infracțiunile reținute

în sarcina sa. De altfel inculpatul nu a indicat ce alte probe ar mai fi fost

necesare a fi administrate sau ce aspecte s-ar fi impus a fi elucidate, care să

justifice completare probelor prin restituirea cauzei la parchet.

În legătură cu pedepsele

aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., de poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal precum

și celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, ele au fost

orientate la limita minimă a textelor de lege incriminatorii, și nu există

temeiuri pentru reținerea de circumstanțe atenuante.

Față de natura

infracțiunilor săvârșite, evidențiată prin pericolul social al faptelor și al

numărului acestora, față de poziția procesuală de negare a faptelor de către

inculpat, dispoziția instanțelor ca pedeapsa să fie executată în regim de

detenție, este justificată.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 425 din 30

septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.