ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constata următoarele: Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentința civilă nr. 4627 din 21 iunie 2002, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pretențiile bănești de 300.000.000 lei formulată de reclamanta SC R. SRL, cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, împotriva pârâtului M.R.V., cu sediul în Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, cu motivarea că în conformitate cu art. 2 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 56 C. com., pretențiile bănești solicitate de reclamanta derivă dintr-un contract de închiriere pentru desfășurarea unei activități de comerț.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 8 noiembrie 2002 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Tribunalul Sibiu spre soluționare, având în vedere că prin adresa cu nr. 2192 din 24 octombrie 2002, emisă de Curtea Suprema de Justiție, secția comercială, s-a dispus strămutarea procesului la Tribunalul Sibiu, cu menținerea actelor îndeplinite de instanță înainte de strămutare. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 519/ C din 17 februarie 2004, a admis în parte acțiunea comercială formulată și precizată ulterior de reclamanta SC R. SRL, în faliment, prin lichidator judiciar D.V., grup A.X.A.

prin mandatar T.I., în contradictoriu cu pârâta M.R.V. și în consecința a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 363.000.000 lei, reprezentând despăgubiri. De asemenea a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune si excepția prematuritații introducerii acțiunii, ambele invocate de pârâtă. Au mai fost respinse celelalte capete de cerere și obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 27.055.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut că în esență, între părți a fost încheiat un contract de asociere, iar reclamanta a efectuat o serie de investiții la imobilul proprietatea pârâtei, investiții care au fost cuprinse în procesul verbal de predare – primire încheiat la 8 aprilie 1999. Reclamanta a solicitat acordul proprietarului pentru efectuarea de modificări interioare, în vederea desfășurării activității stabilite, acord pe care l-a obținut la data de 20 septembrie 1994. Ulterior, prin sentința civila nr. 802 din 18 decembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, in dosarul nr. 5100/1998, s-a dispus rezilierea contractului de asociere și evacuarea reclamantei din spațiul deținut.

Prin raportul de expertiză tehnică bunurile mobile au fost identificate si evaluate investițiile reclamantei la suma de 363.000.000 lei. Expertul a identificat si evaluat o serie de lucrări ce au fost cuprinse în expertiza inițială efectuată în cadrul dosarului ce a avut ca obiect rezilierea contractului și evacuarea reclamantei din spațiu, lucrări care însă nu au fost nominalizate în procesul verbal de predare – primire, împrejurare care a condus la admiterea numai în parte a acțiunii. Capătul de cerere referitor la suma de 77.000.000 lei, reprezentând investiții identificate în expertiza inițială, a fost respins deoarece ele nu au fost solicitate în acțiunea introductivă. A fost respinsă excepția prematurității acțiunii, invocată de parată, deoarece reclamanta a convocat-o pe parată la conciliere, deși nu a fost indicat termenul juridic, considerându-se ca potrivit art. 720 1 C. proc.

civ., concilierea directă este o instituție de soluționare pe cale amiabilă a unui litigiu, iar reclamanta a indicat în notificarea trimisă paratei, dar și în corespondența purtată cu aceasta, cuantumul pretențiilor si temeiul lor juridic.

A fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de parată, motivat că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut în art. 3 din decretul nr. 167/1958 a început să curgă de la data de 8 aprilie 1999, când a fost încheiat procesul verbal de predare – primire și s-a împlinit la data de 8 aprilie 2002. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civila nr. 191/ A din 11 iunie 2004, a admis apelul declarat de pârâta M.R.V., reprezentată prin primar, împotriva sentinței civile nr. 519/ C din 17 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ și în consecința a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC R. SRL, societate in faliment, reprezentată prin lichidatorul judiciar D.V., împotriva pârâtei M.R.V.

De asemenea a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 9.177.500 lei, cheltuieli de judecata în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că reclamanta a promovat o acțiune fără ca mai întâi sa fi fost parcursă procedura, prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, adresa nr. 28 din 15 martie 1999, reprezintă o notificare efectuată de reclamantă, către parata apelantă pentru ca aceasta să se prezinte, în scopul de a prelua spațiul în litigiu, precum identificarea și preluarea investițiilor, fără însă a îndeplini cerințele art. 720 1 C. proc. civ. Aceeași situație a fost reținuta și prin adresa nr. 33 din 31 mai 1999, cu atât mai mult, cu cât aici se arată că aceasta constituie o încercare de conciliere în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Nici adresa cu nr. 55 din 22 august 2001, emisă de reclamantă nu constituie o convocare în vederea realizării concilierii directe, ea necuprinzând temeiul legal al pretențiilor, actele doveditoare pe care se sprijină acestea, data si locul convocării. Și a doua excepție invocată de parată a fost apreciată ca fondată, deoarece acțiunea a fost înregistrata la Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 16 aprilie 2002, după îndeplinirea termenului de prescripție, iar adeverința depusă de reclamantă nu constituie o dovadă a datei certe la care a fost expediata acțiunea. Împotriva deciziei civile nr. 191/ A din 11 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC R. SRL Vâlcea, care a criticat aceasta hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 720 1 și 104 C. proc.

civ., precum și greșit a apreciat că a intervenit prescripția acțiunii, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul – pârât M.R.V. a depus întâmpinare, susținută în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, corecta situație de fapt și de drept, dând o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., care cuprinde dispozițiile imperative privind soluționarea litigiilor în materie comercială. De necontestat că în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte și va contacta parte adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. De asemenea convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovada de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acesteia, data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate și rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris.

Verificând conținutul adresei nr. 55 din 22 august 2001, prin care reclamanta solicita pârâtei suma de 128.022.060 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor proprietate a societății și preluate de Primăria Râmnicu Vâlcea la data de 8 aprilie 1999, cu precizarea că în situația de neplată în termen de 10 zile va fi promovată o acțiune judiciară, nu poate conferi acestei corespondente decât un titlu de notificare și nicidecum semnificația juridică a unei proceduri expuse anterior, cu caracter de conciliere. Răspunsul cu nr. 20942 din 21 august 2003 al M.R.V., prin care invita reclamanta pentru a inventaria si ridica bunurile cuprinse în procesul verbal din 8 aprilie 1999 și procesul verbal de scoatere din custodie din 21 iunie 2004, nu pot constitui la rândul lor elemente de natura realizării in sensul dispozițiilor imperative cuprinse în art. 720 1 C. proc.

civ. Nejustificată este și critica referitoare la expedierea prin serviciile poștale a cererii de chemare în judecată, respectiv data expedierii de 5 aprilie 2002. Examinând dosarul inițial format la Judecătoria Vâlcea, fără echivoc se constata că data de înregistrare este de 16 aprilie 2002, că nu exista corespondentă poștală pentru cererea de chemare în judecată. Chiar dacă adresa din 3 iunie 2004, prin care se atesta că salariatul A.P.C., ar fi primit un plic din partea reprezentantului SC R. SRL, pentru a fi expediat Judecătoriei Vâlcea, nu este suficient pentru a proba acest aspect, în contextul în care se precizează în conținutul acelorași acte că nu s-a întocmit borderou în acest sens.

Pentru rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC R. SRL Râmnicu Vâlcea vor fi înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând a legală si temeinică decizia civila nr. 191/ A din 11 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, prin lichidator D.V., împotriva deciziei nr. 191/A/2004 din 22 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 martie 2005.