ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5500/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 18 februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații: 1. P.C. la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și 2. B.D. la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen., în ce-i privește pe ambii inculpați. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.750.000 lei consemnată la C.E.C. - Agenția Victoria, la data de 4 septembrie 2003. În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpatul P.C., a telefonului mobil marca Siemens indisponibilizat prin procesul-verbal datat 3 septembrie 2003. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La 3 septembrie 2003, U.F.M., consumator de heroină, a denunțat că își procura drogul de la numitul S., despre care mai cunoștea că locuiește în cartierul Berceni.

Organul de urmărire penală a înscris într-un proces-verbal seriile a 5 bancnote a câte 100.000 lei aduse de denunțător. În continuare, acesta, luând legătura telefonică cu P.C., au înțeles să se întâlnească într-un parc din zona locuinței lui. Aici, denunțătorul i-a dat banii inculpatei B.D., concubina lui P.C., de la acesta el primind două doze de heroină. Percheziția domiciliului celor doi a relevat găsirea sumei de 3.250.000 lei puși într-un șifonier, în aceasta incluzându-se și cele 5 bancnote înseriate astfel cum s-a arătat. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și, deci și a vinovăției lor, ambii considerându-se nevinovați de comiterea infracțiunii reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 278 din 21 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal a relevat, cert, situația de fapt căreia instanța i-a dat încadrarea juridică corespunzătoare.

Denunțătorul U.F.M. și-a menținut, constant, declarațiile, banii înseriați într-un proces-verbal, au fost găsiți, printre cei care alcătuiau suma aflată în domiciliul celor doi inculpați și inculpatul P.C., personal, a dat denunțătorului două doze de heroină. Inculpata B.D. s-a prezentat la întâlnirea cu denunțătorul și a luat banii, deci și activitatea sa a fost dovedită. Dar recursurile inculpaților sunt fondate în ce privește cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, stipulează că la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Procedând la stabilirea pedepselor privative de libertate în ce-i privește pe ambii inculpați, instanța a considerat pericolul social grav al faptelor, criteriu de individualizare precumpănitor în aprecierea periculozității faptei, dar nu a acordat suficientă eficiență și criteriului vizând persoana făptuitorilor, ambii fără antecedente penale și, de asemenea, cu o situație familială grea, inculpata fiind mamă a 7 copii. Ca atare, se apreciază că se pot reține împrejurări care constituie circumstanțe atenuante așa cum sunt enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepselor.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați urmează a fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații P.C. și B.D. împotriva deciziei penale nr. 278 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 238 din 18 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedepsele privative de libertate, în sensul că, prin reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 74 alin. (2), raportate la cele ale art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., le reduce de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare, pentru inculpatul P.C. și de la 10 ani închisoare, la 6 ani închisoare pentru inculpata B.D. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C., timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003, la 26 octombrie 2004. Onorariile în sumă de câte 400.000 lei, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.