ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5500/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din 18

februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpații:

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din

aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, și

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei

din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen., în ce-i privește pe ambii inculpați.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea

sumei de 2.750.000 lei consemnată la C.E.C. - Agenția Victoria, la data de 4

septembrie 2003.

În baza art. 169 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea, către inculpatul P.C., a telefonului mobil marca

Siemens indisponibilizat prin procesul-verbal datat 3 septembrie 2003.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 3 septembrie 2003, U.F.M.,

consumator de heroină, a denunțat că își procura drogul de la numitul S.,

despre care mai cunoștea că locuiește în cartierul Berceni.

Organul de urmărire penală a înscris

într-un proces-verbal seriile a 5 bancnote a câte 100.000 lei aduse de

denunțător. În continuare, acesta, luând legătura telefonică cu P.C., au

înțeles să se întâlnească într-un parc din zona locuinței lui.

Aici, denunțătorul i-a dat banii

inculpatei B.D., concubina lui P.C., de la acesta el primind două doze de

heroină.

Percheziția domiciliului celor doi a

relevat găsirea sumei de 3.250.000 lei puși într-un șifonier, în aceasta

incluzându-se și cele 5 bancnote înseriate astfel cum s-a arătat.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apeluri, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt

și, deci și a vinovăției lor, ambii considerându-se nevinovați de comiterea

infracțiunii reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 278 din 21 aprilie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Nemulțumiți și de hotărârea

pronunțată de instanța de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat

recursuri, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile declarate sunt fondate

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal a

relevat, cert, situația de fapt căreia instanța i-a dat încadrarea juridică

corespunzătoare. Denunțătorul U.F.M. și-a menținut, constant, declarațiile,

banii înseriați într-un proces-verbal, au fost găsiți, printre cei care

alcătuiau suma aflată în domiciliul celor doi inculpați și inculpatul P.C.,

personal, a dat denunțătorului două doze de heroină.

Inculpata B.D. s-a prezentat la

întâlnirea cu denunțătorul și a luat banii, deci și activitatea sa a fost

dovedită.

Dar recursurile inculpaților sunt

fondate în ce privește cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Art. 72 C. pen., text de lege care

prevede criteriile generale de individualizare, stipulează că la stabilirea și

aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Procedând la stabilirea pedepselor

privative de libertate în ce-i privește pe ambii inculpați, instanța a

considerat pericolul social grav al faptelor, criteriu de individualizare

precumpănitor în aprecierea periculozității faptei, dar nu a acordat suficientă

eficiență și criteriului vizând persoana făptuitorilor, ambii fără antecedente

penale și, de asemenea, cu o situație familială grea, inculpata fiind mamă a 7

copii.

Ca atare, se apreciază că se pot

reține împrejurări care constituie circumstanțe atenuante așa cum sunt

enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen., cu consecința reducerii

pedepselor.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de

inculpați urmează a fi admise și se va proceda corespunzător dispozitivului

prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații P.C. și B.D. împotriva deciziei penale nr. 278 din 21 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 238 din 18 februarie 2004 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la pedepsele privative de libertate, în sensul că,

prin reținerea în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 74 alin. (2),

raportate la cele ale art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., le reduce de la 10 ani

închisoare, la 8 ani închisoare, pentru inculpatul P.C. și de la 10 ani

închisoare, la 6 ani închisoare pentru inculpata B.D.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

P.C., timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003, la 26 octombrie

2004.

Onorariile în sumă de câte 400.000

lei, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.