ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1365/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 834 din 18 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: F.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la 1 noiembrie 2003 la zi.

F.E. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale. A fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 1 noiembrie 2003 la zi. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 31 decembrie 2003, numiții P.M.R. și V.N. au formulat denunțuri la B.C.C.O.A. din cadrul poliției sectorului 2 București potrivit cărora, în calitate de consumatori, își procurau droguri de la două persoane, cunoscute sub numele de G. și L. pe care-i contactează la telefon.

Denunțătorii au fost de acord să colaboreze cu lucrătorii de poliție în vederea depistării și prinderii în flagrant a celor doi și au pus la dispoziția organelor de poliție, suma de 1.000.000 lei, formată din bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal. Numitul V.N. a contactat telefonic pe inculpata F.E., cu care a stabilit să-i vândă cinci doze de heroină, cu prețul de 200.000 lei pentru o doză, fixându-se ca punct de întâlnire intersecția str. Argeș cu Calea Moșilor. În jurul orelor 20,30, denunțătorii P.M.R. și V.N. s-au întâlnit cu cei doi inculpați la locul stabilit, unde V.N. i-a înmânat inculpatului F.D. suma de 1.000.000 lei, formată din bani înseriați, în prezența inculpatei F.E., iar inculpatul F.D.

i-a dat un pachețel. La intervenția lucrătorilor de poliție, inculpatul F.D. a aruncat banii primiți de la denunțător și ambii făptuitori au încercat să fugă, însă au fost prinși și imobilizați. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunțului verbal, procesului verbal de înscriere a bancnotelor, procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportului de constatare tehnico-științifică, depozițiilor martorilor V.N. și P.M.R., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 671 din 15 septembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei F.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

Totodată, s-a constatat că probele de heroină ridicate au fost consumate în procesul analizelor de laborator. Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile formulate de inculpații F.D. și F.E. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs inculpații care au invocat motivul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invederând că hotărârile pronunțate sunt netemeinice cu privire la individualizarea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanța de fond și reverificate de instanța de control judiciar, pedepsele aplicate, în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă fiind bine proporționalizate. Infracțiunea comisă de inculpați prezintă un pericol social generic ridicat nu numai prin modalitatea în care s-a derulat (organizarea unui sistem de contactări telefonice, stabilirea locului de întâlnire cu maximă prudență), dar mai ales prin consecințele acesteia în urma cărora mulți tineri devin consumatori de droguri și potențiali autori de fapte antisociale. În ceea ce privește profilul moral al inculpaților, instanțele de fond și de apel au ținut seama de poziția adoptată de aceștia față de fapta comisă, precum și de împrejurarea că inculpatul F.D.

are antecedente penale, fiind internat în perioada minoratului timp de 2 ani într-o Școală Specială de Muncă și Reeducare prin sentința penală nr. 594/1990 a Judecătoriei sectorului 3 București, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, și condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni prin sentința penală nr. 497/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, iar sancțiunile aplicate sunt corect dozate, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii, motiv pentru care recursurile declarate nu sunt fondate și vor fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.D. și F.E. împotriva deciziei penale nr. 671 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2003 la 24 februarie 2005. Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.