ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1356 din 27 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.A., formulată în contradictoriu cu Guvernul României, ca neîntemeiată. În motivare s-a reținut, în esență, că H.G. nr. 533/2002, emisă de autoritatea pârâtă, la 30 martie 2002 privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S., a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, este legală, adoptarea ei fiind conformă cu prevederile art. 107 alin. (2) din Constituție, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/2000 și art. 10 din O.U.G.

nr. 32/2002. S-a mai reținut, totodată, că reclamanta nu are, în concret, un drept recunoscut de lege sau un interes legitim vătămat prin emiterea hotărârii de Guvern mai sus menționate. Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în care sens a arătat că: - instanța a încălcat prevederile art. 245 C. proc. civ., întrucât a repus cauza pe rol, fără ca părțile litigante să fi solicitat aceasta; - instanța a încălcat prevederile art. 129 C. proc. civ., pentru că a reținut nereal, că repunerea pe rol s-a făcut la 18 februarie 2004, în loc de 29 ianuarie 2004; - instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei, și a dosarului nr. 2625/2002, fără ca această măsură să fie cerută de părțile litigante.

Recursul este nefondat. Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2003 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., „până la soluționarea dosarului nr. 2625/2002, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție”. Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1, instanța poate suspenda judecata, „când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Alin. (2) al textului menționat precizează că „Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă”.

În raport cu aceste prevederi legale, care obligă instanța să ia măsurile cuvenite, pentru a i se comunica soluția irevocabilă dată cauzei ce a determinat suspendarea, Curtea de Apel București a dispus în mod legal repunerea cauzei pe rol și reluarea judecății, la 4 februarie 2004. Repunerea pe rol la cererea părților, invocată de recurentă, mai exact reînceperea judecății prin cerere de redeschidere făcută de una din părți, conform art. 245 pct. 1 C. proc. civ., are loc când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau prin lipsa acestora, potrivit art. 242 alin. (1) din același cod, nu și în condițiile art. 242 alin. (1) pct. 1, cum este cazul în speță. Critica referitoare la data reluării judecății este nefondată, din încheierile aflate la dosar rezultând fără echivoc că la 19 ianuarie 2004 s-a menținut măsura suspendării, iar la 18 februarie 2004 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru reînceperea judecății.

În ce privește atașarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 2625/2002, această măsură a fost hotărâtă în interesul părților litigante, pentru ca acestea să ia cunoștință de probele administrate în pricina care a motivat suspendarea, precum și de argumentele care au condus la adoptarea deciziei irevocabile. Iar această atașare, făcută în interesul părților, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii recurate. Așa fiind, în raport cu cele prezentate, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, iar recursul, nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 1356 din 27 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.