ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1356

din 27 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantei M.A., formulată în contradictoriu cu

Guvernul României, ca neîntemeiată.

În motivare s-a reținut, în

esență, că H.G. nr. 533/2002, emisă de autoritatea pârâtă, la 30 martie 2002

privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S., a cărei anulare s-a

solicitat prin cererea de chemare în judecată, este legală, adoptarea ei fiind

conformă cu prevederile art. 107 alin. (2) din Constituție, ale art. 8 alin. (1)

și ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/2000 și art. 10 din O.U.G. nr. 32/2002.

S-a mai reținut, totodată,

că reclamanta nu are, în concret, un drept recunoscut de lege sau un interes

legitim vătămat prin emiterea hotărârii de Guvern mai sus menționate.

Împotriva sentinței,

reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în care sens a arătat că:

- instanța a încălcat

prevederile art. 245 C. proc. civ., întrucât a repus cauza pe rol, fără ca

părțile litigante să fi solicitat aceasta;

- instanța a încălcat

prevederile art. 129 C. proc. civ., pentru că a reținut nereal, că repunerea pe

rol s-a făcut la 18 februarie 2004, în loc de 29 ianuarie 2004;

- instanța a dispus atașarea

la dosarul cauzei, și a dosarului nr. 2625/2002, fără ca această măsură să fie

cerută de părțile litigante.

Recursul este nefondat.

Prin încheierea de ședință

din 6 februarie 2003 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1

C. proc. civ., „până la soluționarea dosarului nr. 2625/2002, aflat pe rolul

Curții Supreme de Justiție”.

Potrivit art. 244 alin. (1)

pct. 1, instanța poate suspenda judecata, „când dezlegarea pricinii atârnă în

totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul

unei alte judecăți”.

Alin. (2) al textului

menționat precizează că „Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată

în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă”.

În raport cu aceste

prevederi legale, care obligă instanța să ia măsurile cuvenite, pentru a i se

comunica soluția irevocabilă dată cauzei ce a determinat suspendarea, Curtea de

Apel București a dispus în mod legal repunerea cauzei pe rol și reluarea

judecății, la 4 februarie 2004.

Repunerea pe rol la cererea

părților, invocată de recurentă, mai exact reînceperea judecății prin cerere de

redeschidere făcută de una din părți, conform art. 245 pct. 1 C. proc. civ.,

are loc când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau prin lipsa

acestora, potrivit art. 242 alin. (1) din același cod, nu și în condițiile art.

242 alin. (1) pct. 1, cum este cazul în speță.

Critica referitoare la data

reluării judecății este nefondată, din încheierile aflate la dosar rezultând

fără echivoc că la 19 ianuarie 2004 s-a menținut măsura suspendării, iar la 18

februarie 2004 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, pentru reînceperea

judecății.

În ce privește atașarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 2625/2002, această măsură a

fost hotărâtă în interesul părților litigante, pentru ca acestea să ia

cunoștință de probele administrate în pricina care a motivat suspendarea,

precum și de argumentele care au condus la adoptarea deciziei irevocabile.

Iar această atașare, făcută

în interesul părților, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii

recurate.

Așa fiind, în raport cu cele

prezentate, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, iar recursul, nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. împotriva sentinței civile nr. 1356 din 27 mai 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2005.