ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3506/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 145 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul lt. col. rez. M.D.V. la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. Totodată, a dispus, potrivit art. 81 – art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încunoștințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. L-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 900.000 lei, cheltuieli judiciare. Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 6 martie 2003, în jurul orelor 19,00, inculpatul conducea autoturismul personal pe str. Borzești din municipiul Timișoara și la un moment-dat, a lovit din spate autoturismul condus de N.S.C. care era oprit regulamentar pentru a acorda prioritate pietonilor angajați pe o trecere marcată. Partea vătămată a anunțat organele de poliție, care l-au testat pe inculpat cu aparatul alcooltest și constatând că acesta se afla sub influența alcoolului, l-au condus la Spitalul clinic nr. 1 județean Timișoara, unde i s-a recoltat o probă de sânge, pe baza căreia s-a determinat o îmbibație alcoolică de 1,30 gr.

%, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Pentru a dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încunoștințarea organelor de poliție, tribunalul militar a reținut și motivat că inculpatul a plecat de la locul accidentului conform înțelegerii cu conducătorul autoturismului, accidentat, pentru a se deplasa împreună la poliția rutieră în vederea raportării evenimentului și întocmirea actelor prevăzute de lege. S-a mai avut în vedere faptul că nici una din persoanele implicate în accident nu a suferit vătămări corporale, iar pagubele produse nu sunt mari. S-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 81 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, lipsind intenția delictuasă specifică acestei infracțiuni. Sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, susținându-se în esență că greșit a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție și că pedeapsa aplicată este excesiv de blândă. Prin decizia nr. 4 din 27 ianuarie 2004, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul procurorului. Împotriva acesteia, a declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, care reiterând motivele formulate în apel, a criticat sentința cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, fără încunoștințarea organelor poliției, prevăzută de art. 81 din O.U.G.

nr. 195/2002, la reținerea circumstanțelor atenuante și la individualizarea pedepselor. S-a solicitat casarea hotărârilor sub aceste aspecte, casarea acestora sub aspectele criticate și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. și aplicarea, pentru ambele infracțiuni, de pedepse care să reflecte corect gradul de pericol social al faptei și al persoanei făptuitorului. Criticile sunt nefondate. Din verificarea hotărârilor pronunțate și a probelor existente, se constată că instanțele de judecată au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 %, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.

nr. 195/2002, faptă care nu se contestă această faptă. Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor poliției prevăzută de art. 81 alin. (1) din aceeași ordonanță, instanțele au considerat, de asemenea, corect, cu o motivare c0onvingătoare, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, privitor la această soluție instanțele au reținut justificat că inculpatul a înțeles de la N.S.C. (conducătorul auto-turismului accidentat de inculpat) că urmează să se deplaseze împreună la poliția rutieră pentru raportarea evenimentului și întocmirea actelor legale. Referitor la acest aspect, însuși N.S.C. a declarat că, după părerea sa, inculpatul nu a fugit de la locul accidentului, dar poliția a insistat să se treacă totuși în declarație, că a avut loc o fugă de la locul respectiv.

Această declarație, se coroborează cu declarația martorului C.M.D., în sensul că, imediat după accident, a aflat de la N.S.C., cu care este prieten, că se înțelesese cu inculpatul ca să meargă la poliție. În aceste condiții și cum accidentul rutier produs nu se soldase cu pagube semnificative și deci fapta nu constituia o infracțiune, așa cum, de altfel, s-a reținut nici în rechizitoriu, apare verosimilă susținerea inculpatului, în sensul că plecarea sa de la locul accidentului s-a făcut conform înțelegerii cu șoferul autoturismului accidentat, pentru a raporta poliției evenimentul rutier, iar nu pentru a zădărnici efectuarea constatărilor și luării măsurilor necesare. Ca atare, corect s-a stabilit de instanțe că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, lipsind intenția necesară specifică la această infracțiune.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 185/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., corect s-au reținut și aplicat circumstanțe atenuante și avându-se în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, a regretat fapta și a fost bine caracterizat de conducerea unității militare în care a fost încadrat (nu a fost sancționat disciplinar și a fost apreciat cu calificativul „foarte bine”). Totodată, față de aceste elemente care caracterizează persoana inculpatului, s-a considerat justificat că scopul pedepsei va fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată și cum sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., dispoziția de suspendare condiționată a pedepsei nu este criticabilă.

Față de considerentele expuse, recursul declarat de parchetul militar este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 4 din 27 ianuarie 2001 a Curții Militare de Apel București privind pe inculpatul M.D.V., ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2004.