ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3506/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 145 din 30 septembrie

2003, Tribunalul Militar Teritorial București a condamnat pe inculpatul lt.

col. rez. M.D.V. la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74

lit. a), b) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

Totodată, a dispus, potrivit art. 81

– art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei, pe un termen de încercare

de 2 ani și 3 luni.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a

achitat pe inculpat pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără

încunoștințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002.

L-a obligat pe inculpat să plătească

statului suma de 900.000 lei, cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 6

martie 2003, în jurul orelor 19,00, inculpatul conducea autoturismul personal

pe str. Borzești din municipiul Timișoara și la un moment-dat, a lovit din

spate autoturismul condus de N.S.C. care era oprit regulamentar pentru a acorda

prioritate pietonilor angajați pe o trecere marcată.

Partea vătămată a anunțat organele

de poliție, care l-au testat pe inculpat cu aparatul alcooltest și constatând

că acesta se afla sub influența alcoolului, l-au condus la Spitalul clinic nr.

1 județean Timișoara, unde i s-a recoltat o probă de sânge, pe baza căreia s-a

determinat o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. %, faptă ce constituie

infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a dispune achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului fără

încunoștințarea organelor de poliție, tribunalul militar a reținut și motivat

că inculpatul a plecat de la locul accidentului conform înțelegerii cu

conducătorul autoturismului, accidentat, pentru a se deplasa împreună la

poliția rutieră în vederea raportării evenimentului și întocmirea actelor

prevăzute de lege.

S-a mai avut în vedere faptul că

nici una din persoanele implicate în accident nu a suferit vătămări corporale,

iar pagubele produse nu sunt mari.

S-a concluzionat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 81 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, lipsind intenția delictuasă specifică acestei

infracțiuni.

Sentința a fost atacată cu apel de

către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial,

susținându-se în esență că greșit a fost achitat inculpatul, pentru

infracțiunea de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor

de poliție și că pedeapsa aplicată este excesiv de blândă.

Prin decizia nr. 4 din 27 ianuarie

2004, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Împotriva acesteia, a declarat

recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, care reiterând

motivele formulate în apel, a criticat sentința cu privire la achitarea

inculpatului pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, fără

încunoștințarea organelor poliției, prevăzută de art. 81 din O.U.G. nr.

195/2002, la reținerea circumstanțelor atenuante și la individualizarea

pedepselor.

S-a solicitat casarea hotărârilor

sub aceste aspecte, casarea acestora sub aspectele criticate și condamnarea

inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen. și aplicarea,

pentru ambele infracțiuni, de pedepse care să reflecte corect gradul de pericol

social al faptei și al persoanei făptuitorului.

Criticile sunt nefondate.

Din verificarea hotărârilor

pronunțate și a probelor existente, se constată că instanțele de judecată au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o

persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 %, prevăzută de

art. 79 alin. (1) din O.U. nr. 195/2002, faptă care nu se contestă această

faptă.

Cu privire la infracțiunea de

părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor poliției prevăzută

de art. 81 alin. (1) din aceeași ordonanță, instanțele au considerat, de

asemenea, corect, cu o motivare c0onvingătoare, că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, privitor la această soluție

instanțele au reținut justificat că inculpatul a înțeles de la N.S.C.

(conducătorul auto-turismului accidentat de inculpat) că urmează să se

deplaseze împreună la poliția rutieră pentru raportarea evenimentului și

întocmirea actelor legale.

Referitor la acest aspect, însuși

N.S.C. a declarat că, după părerea sa, inculpatul nu a fugit de la locul

accidentului, dar poliția a insistat să se treacă totuși în declarație, că a

avut loc o fugă de la locul respectiv.

Această declarație, se coroborează cu declarația

martorului C.M.D., în sensul că, imediat după accident, a aflat de la N.S.C.,

cu care este prieten, că se înțelesese cu inculpatul ca să meargă la poliție.

În aceste condiții și cum accidentul

rutier produs nu se soldase cu pagube semnificative și deci fapta nu constituia

o infracțiune, așa cum, de altfel, s-a reținut nici în rechizitoriu, apare

verosimilă susținerea inculpatului, în sensul că plecarea sa de la locul

accidentului s-a făcut conform înțelegerii cu șoferul autoturismului

accidentat, pentru a raporta poliției evenimentul rutier, iar nu pentru a

zădărnici efectuarea constatărilor și luării măsurilor necesare.

Ca atare, corect s-a stabilit de

instanțe că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție,

lipsind intenția necesară specifică la această infracțiune.

Referitor la individualizarea

pedepsei aplicate, pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din

O.U.G. nr. 185/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., corect s-au

reținut și aplicat circumstanțe atenuante și avându-se în vedere că inculpatul

nu are antecedente penale, este căsătorit și are un copil minor, a regretat

fapta și a fost bine caracterizat de conducerea unității militare în care a

fost încadrat (nu a fost sancționat disciplinar și a fost apreciat cu

calificativul „foarte bine”).

Totodată, față de aceste elemente

care caracterizează persoana inculpatului, s-a considerat justificat că scopul

pedepsei va fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei de 3 luni

închisoare, aplicată și cum sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de

art. 81 C. pen., dispoziția de suspendare condiționată a pedepsei nu este

criticabilă.

Față de considerentele expuse, recursul

declarat de parchetul militar este nefondat și urmează să fie respins, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 4

din 27 ianuarie 2001 a Curții Militare de Apel București privind pe inculpatul

M.D.V., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2004.