ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2003/2008

Asupra recursurilor de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

dosarul nr. 10681/P/2006 al Curții de Apel Timișoara, în baza art. 184 alin. (2)

și alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, s-a stabilit termenul de încercare de 4

ani, iar în temeiul prevederilor art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 145.222,92 lei cu titlu de despăgubiri civile; au mai fost obligate SC A. SA, sucursala Arad, și SC A.T. SA, sucursala Arad, la plata din această sumă de 145.222,92 lei a sumei în limita contractului de asigurare, pentru diferență fiind obligat inculpatul către partea civilă H.S., sumă care se compune din: 68.000 lei despăgubiri morale, 43.894,17 lei despăgubiri materiale (14.965,65 lei cheltuieli reprezentând îngrijiri medicale și 28.928,52 lei, despăgubiri reprezentând deteriorările autoturismului), 28.623,25 lei cheltuieli judiciare (transport) și 605,5 lei cheltuieli judiciare

reprezentând onorariu expert, ambele sume ( 28.623,25 lei + 605,5 lei) în

baza art. 193 C. proc. pen., suma de 6.100 lei cheltuieli judiciare,

reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat numai inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 35.328, 75 lei iar în temeiul prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a mai fost obligat la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecata în fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, sesizată prin rechizitoriul nr. 239/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 10681/2004, prin care inculpatul D.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetarea la fata locului, schița accidentului de circulație, procesul verbal de verificare tehnică, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, polița nr. 3140393 din 11 martie 2003, privind asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt eliberată de A.T. SA, sucursala Arad Pecica, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, declarația părții vătămate - parte civilă H.S., declarația inculpatului, declarațiile martorilor C.I., M.I., V.R.

, K.T., C.P., S.L., procesul verbal

de reconstituire, planșele foto, raportul de expertiză criminalistică, nr. 79 din 04 iunie 004, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudețean Timișoara, Raportul de Expertiză Medico-Legală nr. 724 din 10 mai 2004, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico legală nr. 482/A din 12 august 2003, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad, Raportul de Expertiză Medico Legală nr. 1762 din 19 octombrie2005 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, raportul de Expertiză tehnică judiciară întocmit în faza cercetării judecătorești de expertul B.D., Raportul de Expertiză Medico Legală - supliment nr. 446 din 02 mai 2006, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, raportul de Expertiză

medico Legală supliment nr. 446/ suplim din 03 iunie 2006, întocmit de Institutul

de medicină Legală Timișoara, Avizul nr. L1/8354 din 08 ianuarie 2007al Comisiei Superioare de medicină Legală, Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București, a reținut următoarele:

Î

n data de 04 august 2003, partea vătămată H.S.

se deplasa prin localitatea Pecica, jud. Arad cu autoturismul marca Opel Kadet nr. de înmatriculare AR, condus de soțul său, pe bancheta din spate a autoturismului aflându-se soții Z.E. și A., precum și fiul acestora, în vârstă de 2 ani. În fața cofetăriei aflată în localitatea Pecica, soțul părții vătămate a oprit autoturismul pe partea dreaptă, în afara părții carosabile și s-a deplasat la cofetărie, pentru a cumpăra înghețată. Fiind cald, partea vătămată, care ocupa locul din partea dreaptă-față al autoturismului a

coborât, rămânând lângă portiera dreapta față a autoturismului, care a fost

deschisă pentru a intra aer în autoturism (a se vedea în acest sens, declarația părții vătămate, fila 52 dos. urmărire penală), în poziție rezemată de această portieră (declarația martorului Z.A.T., dosar de fond, fila nr. 73).

Pe DN 7, în direcția Arad - Nădlac, inculpatul conducea autoturismul

marca Volkswagen Bora, nr. de înmatriculare AR, iar la Km 566+920 m, pe raza localității Pecica, a pierdut controlul volanului, astfel

că autoturismul acestuia s-a izbit cu partea dreaptă față de partea stângă

spate a autoturismului marca Kadet cu nr. de înmatriculare AR, aparținând martorului M.H.M. și M.H.S., pe care l-a proiectat în șanțul situat în imediata apropiere, în poziția perpendiculară pe șanț, respectiv în poziție perpendiculară pe axul drumului, așa cum rezultă din schița locului accidentului, aflată la fila nr. 20 dosar de urmărire penală.

Î

n urma accidentului, partea vătămată M.H.S. a fost proiectată și ea în șanț (a se vedea în acest sens declarațiile martorilor S.L. fila nr. 104 dosar instanță, Z.A.T., fila nr. 73 dosar instanță) producându-i-se leziuni și traumatisme, pentru

vindecarea acestora fiind necesar 90 zile de îngrijiri medico legale socotite

de la data producerii ... dacă nu survin complicații" (raportul de expertiză medico-legală nr. 724 din 10 mai 2004, fila nr. 84 dosar de urmărire penală).

Același raport de expertiză medico legală menționează că partea vătămată M.S. a fost internată în Spitalul Județean Arad, secția Chirurgie generală, cu diagnosticul „contuzie toracică abdominală.

Fractură ⅓ proximală femur stâng fără deplasare pe membru cu proteză

laterală șold...".

Partea vătămată în accidentul de circulație din data de 04 august 2003, a mai fost internată în Spitalul Rotkreuz Munchen Germania în perioada 23 iunie - 22 iulie 2003, anterior datei producerii accidentului (04 august 2003), cu

diagnosticul „implantarea unei proteze de șold cu o construcție de vas cu margine pe partea stângă la coxartroză cu displazie", fiind operată în data

de 24 iunie 2003, iar în spitalul „Crucea Roșie" Munchen - Germania, în perioada 08 august - 29 august 2003 - ulterior datei producerii accidentului - s-a aflat în tratament staționar, cu diagnosticul „fractură peripostetică stângă, revizie cu schimbarea șinei (tijei) și a capului, spălare, inele de titan"

(raportul de expertiză medico - legală fila nr. 84 dosar de urmărire penală).

Acest raport medico-legal concluzionează că partea vătămată H.S.

a necesitat 150 zile de îngrijiri medicale socotite de la data

producerii „dacă nu survin alte complicații" și că „există legătură directă de

cauzalitate între accidentul rutier din 04 august 2003 și leziunile de violență prezentate de victimă".

Prin declarațiile date atât în faza urmăririi penale cât și în faza

cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, susținând

că leziunile și traumatismele părții vătămate care se afla pe un podeț se datorează căderii libere a acesteia în șanț, urmare a sperieturii generată de șocul mecanic al celor două autoturisme.

Instanța de fond a reținut motivat că această susținere a inculpatului

este contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, raportul de expertiză medico-legală nr. 482/B/3 din 12 august 2003, întocmit de Serviciul

Județean de Medicină Legală Arad, concluzionează: „leziunile traumatice descrise au putut fi produse cu sau de corpuri dure în cadrul unui accident

de circulație", probă științifică ce nu poate fi înlăturată prin susținerile inculpatului sau ale unor martori indirecți, care nu au fost prezenți la locul faptei în momentul producerii accidentului.

Î

n cazul în care leziunile și traumatismele suferite de victimă s-ar fi

produs prin căderea liberă a acesteia de pe podeț, raportul medico-legal

mai sus menționat nu ar fi conținut concluzia potrivit căreia „loviturile

traumatice

au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure",

întrucât medicina legală distinge categoria leziunilor produse prin cădere liberă, de cele produse prin lovire cu sau de corpuri dure.

Totodată, prin declarația dată în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, martorul ocular aflat în autoturismul marca „Opel Kadet" nr. de înmatriculare AR, în care se afla și victima, precizează: „.... După ce inițial a deschis ușa, respectiv portiera din față dreapta, a coborât și partea vătămată H.S., a rămas în spațiul

creat de deschiderea ușii cu o mână sprijinindu-se de ușa portierei. La un

moment dat am simțit un șoc fizic, sora mea a fost aruncată în mașină spre banca pe care stăteam noi, datorită șocului portiera a venit spre poziția de închidere, lovind-o pe partea vătămată. Am ieșit și am sesizat că auto condus de inculpat a lovit auto nostru, staționat așa „cum am precizat anterior, în partea din spate, laterală stânga" (fila nr. 73 dosar de fond).

Cu privire la cauza producerii accidentului de circulație, același martor (Z.A.T. - fila nr. 73 dosar de fond) precizează: „Am ieșit, am discutat cu inculpatul, l-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-a răspuns „nu știu, cred că am ațipit".

Prin declarația existentă la fila nr. 75 dosar instanță de fond, martorul M.H.M., soțul părții vătămate M.H.S., precizează: „La ieșirea din magazin am auzit un zgomot foarte puternic, am privit în jur și am constatat că autoturismul meu a fost izbit puternic de un alt autoturism. M-am deplasat acolo, soția era căzută în șanț urmare lovirii acesteia de ușa autoturismului care era deschisă, autoturismul fiind și el deplasat urmare impactului."

Cu privire la susținerea inculpatului potrivit căreia partea vătămată a

căzut de pe un podeț urmare sperieturii, același martor, în aceeași

declarație, precizează: „Cred că distanța de la podeț până la locul inițial de

oprire a autoturismului, era de aproximativ 4 metri. Nici un moment soția mea nu a stat pe acel podeț...."

Martorul K.T., prin declarația existentă la fila nr. 63 dosar

de fond, precizează: „Am auzit un zgomot, am ieșit la șosea și am observat pe partea vătămată căzută lângă mașină, care la rândul ei se afla căzută în șanț. Nu știu cum s-a întâmplat accidentul. ... Mașina se afla în șanț, la o oarecare distanță de podeț".

Așadar, declarațiile celor trei martori (Z.A.T.,

M.H.M., K.T.) infirmă susținerile inculpatului potrivit

cărora partea vătămată se afla pe podeț și confirmă concluziile actului de

inculpare potrivit căreia aceasta stătea rezemată de portiera dreaptă față a autoturismului marca Opel Kadet, iar leziunile traumatice au fost produse din culpa inculpatului și nu prin cădere liberă de pe podeț. La aceeași concluzie duc și planșele foto existente la fila nr. 77 dosar

instanță de fond, autoturismul marca Opel Kadet neaflându-se în imediata

apropiere a podețului.

Martorul S.L., prin declarația existentă la fila nr. 104 dosar

instanță de fond, precizează: „La locul faptei l-am întâlnit pe martorul V. precum și alte persoane al căror nume nu-l cunosc, l-am întrebat pe el ce s-a întâmplat și mi-a spus că D. a lovit mașina albă aparținând lui M.H.M. iar tanti S., H.S., partea vătămată, în urma impactului a căzut în șanț", astfel că martorul V., propus de inculpat în apărare, a confirmat declarația martorei S.L. în sensul că partea vătămată a căzut în șanț „în urma impactului" iar nu urmare sperieturii suferite în timp ce s-ar fi aflat pe podeț.

Martora S.L. propusă de inculpat în apărare (a se vedea în

acest sens încheierea de ședință din 19 mai 2005, fila nr. 47 dosar de fond) în aceeași declarație precizează: „Mi s-a spus că partea vătămată stătea pe un podeț și de acolo a căzut în șanț, însă nu știu dacă acel podeț a fost lovit de unul din autoturismele aflate în impact", astfel că martora nu are convingerea că partea vătămată se afla pe podeț și de acolo, „urmare sperieturii" a căzut în șanț suferind leziuni traumatice.

Prin declarația de la fila nr. 125 dosar de fond, martorul V.R.

precizează: „M-am oprit la o cofetărie pentru a cumpăra o înghețată și la un moment dat am auzit un zgomot specific coliziunii unor autovehicule. Mi-am întors privirea și am văzut că autoturismului inculpatului D.S. s-a izbit de autoturismul părții vătămate ... Nu am văzut ce s-a întâmplat cu partea vătămată, însă am văzut-o căzută în șanț la aproximativ 1 metru de mașina sa." Din coroborarea acestei declarații cu declarațiile anterior analizate, din care rezultă că autoturismul în care s-a aflat victima a căzut în șanț la distanță de aproximativ 4 metri de podeț și susținerea martorului V.R., potrivit căreia partea vătămată, căzută în șanț, se afla la 1 metru de autoturismul soțului său, rezultă fără dubii că partea vătămată nu se afla pe podeț, nu a căzut în șanț ca urmare a sperieturii, leziunile traumatice nefiindu-i produse de căderea liberă.

Deși în declarația existență la fila nr. 31 dosar de urmărire penală, inculpatul precizează: „mașina care m-a deranjat, respectiv autobasculanta, cred că avea lățime între 2,5-3 metri", probele administrate în cauză nu au evidențiat că la producerea accidentului de circulație ar fi contribuit și un alt conducător auto.

Prin declarația existentă la fila nr. 62 dosar de urmărire penală, martorul M.I. precizează: „apreciez că femeia nu a avut nimic în

comun cu mașina lovită și cred că s-a dezechilibrat și a căzut în momentul

în care a auzit lovitura" susținere contrazisă de martor însuși, care în continuarea declarației precizează: „înainte de ajunge eu la fața locului a ajuns un cetățean, un om mai în vârstă, care a ajutat-o să se ridice ...", astfel că aprecierea martorului nu se bazează pe constatarea proprie, în finalul declarației el precizând: „nu am văzut efectiv momentul în care femeia a căzut, dar apreciez că a căzut din sperietură".

Cu privire la același podeț, în declarația existentă la fila nr. 48, verso dosar de urmărire penală, martora K.T. precizează:

„Este adevărat că în zona producerii accidentului era și un podeț de acces

în locuința noastră însă nu este posibil ca partea vătămată să fi căzut de pe acesta, având în vedere locul unde am găsit-o. Când și-a revenit, partea vătămată mi-a spus că stătea lângă mașină și în momentul producerii accidentului a fost lovită de mașina staționată" (marca Opel Kadet-S.M.).

La rândul său, martorul C.P., în declarația de la fila nr. 43 dosar de urmărire penală, precizează: „Este adevărat că în zona producerii accidentului se află un podeț de acces în locuința vecinei K.T., însă nu este posibil nici teoretic nici practic ca victima să fi căzut de pe acest podeț, având în vedere zona în care am găsit-o și poziția victimei, distanța dintre locul unde a căzut și podeț fiind de 3 - 4 metri".

Analiza coroborată a acestor probe, precum și coroborarea lor cu celelalte probe administrate în cauză, înlătură, în accepția instanței de fond, apărarea inculpatului potrivit căreia leziunile traumatice produse victimei se datorează căderii libere a acesteia de pe podeț și dovedesc existența raportului de cauzalitate dintre comportarea culpabilă a inculpatului la volanul autoturismului său și leziunile traumatice produse părții vătămate; instanța a avut în vedere și concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 79 din 04 iunie 2004 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul interjudețean Timișoara, potrivit cărora: ... 2) în momentul impactului, victima se afla în partea lateral dreapta a autoturismului Opel, în poziție ortostatică, poziție relevată în figura 1 de la pct. 2, Cap. „CONSTATĂRI". 3) Evenimentul rutier putea fi prevenit de către numitul D.S. dacă ar fi circulat cu autoturismul Volkswagen în limitele conferite de marcajele care delimitează banda corespunzătoare sensului de deplasare Arad - Nădlac".

Concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 79 din 04 iunie 2006 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice, Laboratorul Interjudețean Timișoara se bazează și pe reconstituirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulație (a se vedea în acest sens procesul verbal de reconstituire existent la fila nr. 47 dosar de urmărire penală, planșete foto, existente la filele nr. 51-54 dosar de urmărire penală, care evidențiază distanța relativ mare la care se afla podețul în raport cu locul în care se afla căzută în șanț partea vătămată H.S.).

S-a concluzionat că probele administrate în cauză evidențiază încălcarea de către inculpat a dispozițiilor art. 150 lit. A) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în sensul că, efectuând depășirea, era obligat să păstreze o distanță suficientă față de vehiculul depășit pentru a evita orice coliziune, precum

și dispozițiile art. 153 lit. b) din aceiași regulament potrivit cărora în cazul în

care mersul înainte este obturat de un obstacol sau de prezența altor participați la trafic care impune trecerea pe sensul opus, conducătorul vehiculului este obligat să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor din sens opus.

Potrivit dispozițiilor art. 184 alin. (1), C. pen., fapta prevăzută la art.

180 alin. (2) și (2

1

), care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvârșită din culpă, constituie infracțiune de vătămare corporală din culpă, iar potrivit art. 184 alin. (2) C. pen., dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2) pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 184 alin. (4) C. pen., fapta prevăzută la alin.

(2) dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere arătate în alin. precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În drept,

s-a reținut că fapta inculpatului D.S. de a conduce pe drumurile publice, în data de 04 august 2003, autoturismul Volkswagen Bora, cu numărul de înmatriculare AR, încălcând dispozițiile art. 150 lit. a) și art. 153 lit. b) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 105/2002 privind circulația pe drumurile publice, producând din culpă leziuni traumatice părții vătămate M.H.S., descrise în raportul medico-legal nr. 724 din 10 mai 2004 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, pentru vindecarea cărora au fost necesare 150 zile de îngrijiri medico-legale, raport medico-legal aprobat prin avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" București, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și alin. (4)

C. pen.

La condamnarea inculpatului instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, limitele pedepsei prevăzute de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., pericolul social concret al infracțiunii, persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și nu a depus nici un fel de diligente pentru recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate, constituită parte civilă, astfel că a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat fără privarea de libertate a acestuia, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele: prin înscrisul existent la fila nr. 68 dosar de urmărire penală, partea

vătămată H.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 EURO,

reprezentând avariile autoturismului său marca Opel Kadet și suma de 40.000 EURO reprezentând despăgubiri materiale și despăgubiri morale, iar prin cererea existentă la fila nr. 30 dosar de fond s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 EURO, reprezentând despăgubiri materiale compuse din: cheltuieli medicale, de îngrijire, transport, contravaloarea

sprijinului în perioada de suferință, contravaloarea autoturismului avariat și suma de 40.000 EURO reprezentând despăgubiri morale.

În vederea stabilirii cuantumului prejudiciului produs părții vătămate partea civilă H.S. prin avarierea autoturismului condus de soțul său, autoturism marca Opel Kadet, implicat în accidentul de circulație, la termenul de judecată din 16 iunie 2005 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în domeniul auto, iar la termenul de judecată din 13 iulie 2005 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu obiectivele menționate în scriptul existent la fila nr. 72 dosar de fond.

Întrucât apărătorul inculpatului a solicitat amânarea efectuării expertizei tehnice în domeniul auto pentru a-și desemna un expert asistent instanța, admițând cererea, a notificat expertului tehnic necesitatea amânării efectuării expertizei (a se vedea în acest sens încheierea de ședință din 13 iulie 2005 fila 79 și 81 dosar de fond, inclusiv nota semnată de grefierul de ședință, partea finală verso).

În vederea efectuării expertizei medico-legale, dosarul a fost înaintat Institutului de Medicină Legală Timișoara și a fost restituit la data de 02 noiembrie 2005.

Întrucât de la data de 16 iunie 2005 până la data de 24 noiembrie 2005 inculpatul și apărătorul ales al său au rămas în pasivitate și nu au desemnat expertul asistent la efectuarea expertizei auto, la termenul de judecată din 15 decembrie 2005 la dosar s-a depus raportul de expertiză tehnică în domeniu auto, filele nr. 108-120 dosar de fond, care concluzionează că autoturismul marca Opel Kadet aparținând părții vătămate a fost avariat în proporție de 70%, costul reparației fiind de 27.922,57 lei. Acest raport de expertiză tehnică a fost comunicat inculpatului la data de 20 decembrie 2005, așa cum rezultă din procesul verbal existent la fila nr. 127 dosar de fond, iar în ședința de judecată din 19 ianuarie 2006, apărătorul acestuia, avocat I.M., a precizat în prezența inculpatului că nu formulează obiecțiuni cu privire la acest raport de expertiză tehnică.

Cu privire la numărul zilelor de îngrijiri medico - legale acordate părții vătămate pentru vătămările suferite de aceasta, s-a dispus

efectuarea unei noi expertize medico-legale și apoi, avându-se în vedere

obiecțiunile formulate, s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză medico-legală, concluziile acestuia aflându-se la fila nr. 175 dosar de fond în sensul că numărul zilele de îngrijiri medico-legale a fost menținut la 150.

Întrucât concluziile expertizelor medico-legale au fost contestate,

dosarul a fost înaintat Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul

Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" București care, prin avizul existent la fila nr. 223 dosar de fond, a aprobat raportul de expertiză medico-legală nr. 724 din 10 mai 2004 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, reținând însă că „timpul de îngrijiri medicale ar fi putut fi sub 60 zile, în condițiile unui tratament corect și la timp aplicat".

Aceste concluzii ale avizului Comisiei Superioare de Medicină

Legală au sugerat inculpatului și apărătorului acestuia necesitatea

formulării cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în art. 184 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cerere respinsă de instanță întrucât, pe de o parte nu reprezintă o certitudine, folosindu-se expresia „ar fi putut fi sub 60 zile", dar se și condiționează de un „tratament corect și la timp aplicat", de neaplicarea tratamentului „corect și la timp" nefiind culpabilă partea vătămată. Totodată, s-a mai reținut faptul că probele administrate în cauză dovedesc lipsa diligentelor inculpatului pentru limitarea întinderii prejudiciului și cu atât mai mult pentru recuperarea lui.

A mai reținut că actele depuse la dosar dovedesc pretențiile civile formulate de partea vătămată - parte civilă H.S. pentru suma de 145.222,92 lei RON, care se compune din suma de: 68.000 lei despăgubiri morale, 43.894,17 lei despăgubiri materiale (14.965,65 lei reprezentând cheltuieli medicale, 28.928,52 lei reparația autoturismului), 28.623,25 lei cheltuieli judiciare de transport în timpul procesului, 605,05 lei cheltuieli judiciare echivalente cu onorariu de expert, 6.100 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.

La plata despăgubirilor civile în sumă de 68.000 lei, despăgubiri morale și a sumei de 43.894,17 lei, despăgubiri materiale va fi obligat inculpatul și societățile de asigurare, acestea din urmă numai în limita contractelor - polițelor de asigurare; pentru plata cheltuielilor judiciare și pentru despăgubirile civile în suma care depășește polițele de asigurare a fi obligat doar inculpatul până la concurențe prejudiciului total în sumă de 145.222,92 lei, restul pretențiilor părții civile pentru suma de 68 000 lei despăgubiri morale fiind respinse ca neîntemeiate.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate de partea civilă instanța a apreciat ca fiind justificate în cotă de

½

, respectiv în sumă de 68.000 lei, întrucât aceasta este privată de posibilitățile pe care le are un individ neafectat de astfel de traumatisme, are dificultăți de deplasare în timp și spațiu, fiind necesară chiar și confecționarea unei vestimentații speciale, folosirea unor proteze sau bastoane de sprijin pentru deplasare.

partea civilă H.S., asigurătorii SC A.T., sucursala Arad, și

SC A. SA București, sucursala Arad, precum și inculpatul, motivele invocate de fiecare recurent fiind prezentate detaliat în practicaua prezentei decizii, fiind depuse și în scris la dosarul cauzei.

Prin decizia penală nr. 3156 din 13 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate de partea civilă H.S., asiguratorii SC A.T., sucursala Arad, și SC A. SA, sucursala Arad, și inculpatul D.S.

împotriva sentinței penale nr. 4/PI din 18 ianuarie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că recursurile declarate de asigurătorii SC A.T.S., sucursala Arad, și

SC A. SA București, sucursala Arad, sunt întemeiate în ceea ce privește greșita citare în cauză în calitate de părți responsabile civilmente în loc de asigurători de răspundere civilă. Din examinarea încheierilor de ședință a reieșit că ambele societăți de asigurare au fost citate de către instanța de fond, însă cu indicarea greșită a calității procesuale, ceea ce echivalează cu lipsa citării legale.

Tot în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, Înalta Curte a constatat că este întemeiată critica formulată de recurentului-inculpat în sensul că motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege. Astfel, deși în considerente se arată că la plata despăgubirilor civile în sumă de 68.000 lei, despăgubiri morale și a sumei de 43.894,17 lei, despăgubiri materiale, deci 111 894,17 lei, va fi obligat inculpatul și societățile de asigurare, acestea din urmă numai în limita contractelor-polițe de asigurare, în dispozitiv se menționează: „obligă inculpatul la plata sumei de 145.222,92 lei Ron, despăgubiri civile, obligă societatea comercială A.A." SA, sucursala Arad, și societatea

comercială de asigurare A.T. SA, sucursala Arad, la plata din

această sumă de 145.222,92 lei Ron a sumei în limita contractului de asigurare".

Pe de altă parte, minuta conține 2 corecturi făcute cu un pix de altă culoare decât cea cu care este scris restul minutei și cu care s-a efectuat

confirmarea sub semnătură a modificărilor, ceea ce este de natură a crea

dubii cu privire la momentul efectuării respectivelor modificări, înainte sau după pronunțarea în ședință publică a hotărârii.

De asemenea, referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că instanța de fond a examinat pretențiile părții civile privitor la daunele morale doar în limita constituirii inițiale, de 40 000 Euro, fără a observa că în concluziile scrise și în anexele la aceste concluzii (filele 229, 230 și 232

din dosarul instanței de fond), partea civilă și-a majorat cuantumul acestor

pretenții la 240 000 Euro (816 000 lei). Apreciind că daunele morale solicitate de partea civilă sunt justificate în cotă de

½

, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului și a societăților de asigurare la suma de 68 000 lei, ceea ce, în mod evident, nu reprezintă ½ din daunele morale solicitate de partea civilă.

Referitor la latura penală, s-a constatat întemeiată critica formulată de recurentul inculpat în sensul că, deși prin încheierea de ședință din

5 iulie 2006 (fila 186) instanța de fond a admis efectuarea unei noi expertize

medico-legale de către IML „Mina Minovici" București, întrucât IML Timișoara nu a răspuns la obiecțiunile formulate de părți, a trecut la soluționarea cauzei în fond în condițiile în care la dosar se afla doar un aviz al Comisiei Superioare de Medicină Legală (fila 224), ce aprobă concluziile actelor medico-legale anterioare, făcând totodată o serie de precizări, sub condiție, în ceea ce privește numărul de zile de îngrijiri

medicale. în situația dată, instanța nu a revenit motivat asupra probei deja

încuviințate și nu a pus în discuția părților această revenire, încălcând

părții civile și inculpatului dreptul de a-și valorifica apărările pe care le formulaseră. Totodată, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 15 coroborat cu ale art. 9 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii 271/2004 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de

medicină legală, competența pentru efectuarea unei noi expertize medico-

legale, în cadrul unei comisii de expertiză, revenind, potrivit competenței teritoriale, tot IML Timișoara.

Dispunând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs a indicat instanței de fond să aprecieze, cu ocazia rejudecării, oportunitatea efectuării unei noi expertize medico-legale care să răspundă tuturor obiectivelor deja admise prin încheierea din 5 iulie 2006, în situația dată, a existenței unui aviz al Comisiei superioare medico-legale, urmând a aplica corespunzător prevederile art. 28 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii 271/2004 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală; să citeze societățile de asigurare în calitate de asigurător și să soluționeze

latura civilă având în vedere specificul contractelor de asigurare (RCA sau

răspundere contractuală facultativă), precum și limitele răspunderii contractuale; să soluționeze pretențiile părții civile, astfel cum au fost constituite și modificate, urmând să verifice și susținerea acesteia din motivele de recurs în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la renta viageră, în măsura în care există această solicitare.

3.

În rejudecarea cauzei, instanța de fond, prin sentința penală

nr. 19/PI din 29 ianuarie 2008, a condamnat pe inculpatul D.S. la 1

an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilind un termen de încercare de 3 ani. A obligat inculpatul alături de SC A.A., sucursala Arad, la plata sumei de 93 894 lei, reprezentând 43 894 lei despăgubiri materiale și 50 000 lei daune morale. A constatat că SC A.T. nu are calitate de asigurător în cauză și a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, după ce a constatat că nu se

impune efectuarea vreunei expertize tehnice sau medico-legale, a reținut

aceeași situație de fapt ca prima instanță, redând practic

ad literam

motivarea acesteia, cu excepția paragrafelor 3 și 4 de pe pagina 7 și, respectiv, a părții finale a hotărârii, care se referă la soluționarea laturii civile.

4.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul D.S., partea civilă H.S. și asigurătorul S.A.R. A. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele scrise depuse la dosar și expuse oral cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt prezentate detaliat în practicaua prezentei decizii.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate cât

și din oficiu, sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu

prev. de art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că,

procedând la soluționarea cauzei fără a efectua cercetarea judecătorească și a administra vreo altă probă a cărei utilitate rezultă din decizia de casare sau dintre cele solicitate de părți, instanța de fond a dat dovadă de superficialitate, pronunțând o hotărâre de condamnare cu încălcarea dispozițiilor art. 385/18 C. proc. pen., potrivit cărora instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului; totodată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 385/19 C. proc. pen. care arată că rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul

II,

capitolele

I

și

II,

care se aplică în mod corespunzător.

În concret, deși în decizia de casare s-a arătat că societățile de asigurare trebuie citate în calitate de asigurător, în acest sens existând și o decizie anterioară dată într-un recurs în interesul legii, a cărei aplicare este obligatorie, instanței de fond i-au trebuit 2 termene pentru a corecta citarea greșită a acestora, tot ca părți responsabile civilmente ca în primul ciclu procesual, pentru a dispune apoi, pentru al 3-lea termen, citarea în calitate de părți civile. Abia la acest termen, din 12 noiembrie 2007, instanța dispune citarea corectă, în calitate de asigurător, procedând apoi, după încă un termen acordat pentru imposibilitatea de prezentare a părătorilor aleși, la judecarea în fond a cauzei fără a efectua nici un act de cercetare judecătorească. Procedând astfel, instanța de fond a încălcat dreptul părților la un proces echitabil, desfășurat în condiții de publicitate, oralitate și nemijlocire, punându-le în imposibilitate de a administra în acest cadru probele considerate relevante în promovarea drepturilor lor procesuale. Pe de altă parte, instanța de fond a respins cu o motivare sumară și neconvingătoare probele solicitate de părți și indicate prin decizia de casare, ce erau pertinente și utile soluționării cauzei.

Sub un alt aspect, în motivarea hotărârii pronunțată după rejudecare, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca prima instanță, redând practic

ad literam

motivarea acesteia, cu excepția paragrafelor 3 și 4 de pe pagina 7 și, respectiv, a părții finale a hotărârii, care se referă la soluționarea laturii civile. Chiar și unele dintre aceste părți ale hotărârii, referitoare la latura civilă, sunt motivate sumar și neclar, ceea ce împiedică exercitarea controlului judiciar. Practic, s-a menționat care sunt sumele pretinse, pentru a se conchide că „actele depuse la dosar dovedesc pretențiile materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu reparația autoturismului și cheltuielile de înmormântare în sumă de 43.894 lei" - în condițiile în care este mai mult decât evident că partea vătămată este în viată.

Pentru aceste considerente, apreciind că examinarea acestei critici face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile

formulate de partea civilă H.S., asigurătorul SC A. SA București, sucursala Arad, și inculpatul D.S., va casa sentința recurată și va trimite cauza la instanța de fond în vederea rejudecării cu respectarea dispozițiilor art. 385/18 și art. 385/19 C. proc. pen., ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte critici din motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpatul D.S., partea civilă H.S. și de asigurătorul S.A.R.A. SA București, prin sucursala Arad, împotriva sentinței penale nr. 19/PI din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel Timișoara.

Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea recursurilor, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008.