ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 4 mai 2004, reclamanții B.V. și B.M. au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea pârâtului la soluționarea reclamației prealabile adresate la 1 martie 2004, cu privire la măsurile și actele administrative comunicate cu adresa nr. 56153/1965 din 27 ianuarie 2004, precum și la soluționarea petiției din 18 iulie 2003, urmând ca instanța să verifice și legalitatea actelor și măsurilor dispuse la 27 ianuarie 2004. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a dispus prin sentința civilă nr. 170 din 14 septembrie 2004, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care au acționat organele de urmărire penală, în soluționarea plângerii formulate împotriva unor lucrători de poliție, calea de urmat nu este cea comună pentru controlul judiciar al actelor administrative, ci aceea reglementată expres de dispozițiile art. 275 și urm. C. proc. pen. Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanții B.V. și B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanții au arătat că instanța a ignorat prevederile constituționale potrivit cărora contenciosul administrativ asigură controlul pentru toate actele administrative ale autorităților publice, exceptând actele de comandament militar și cele privind raporturile cu Parlamentul.

În realitate, ceea ce s-a solicitat, este verificarea legalității unor acte administrative efectuate de pârât, cerere asupra căreia instanța a refuzat să se pronunțe. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța a reținut în mod corect că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Din adresele emise de secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că aspectele sesizate de cei doi reclamanți, referitoare la activitatea unor lucrători de poliție, au format obiectul unui dosar penal și nu a fost vorba de o simplă anchetă administrativă, al cărei mod de soluționare să poată fi contestat la instanța de contencios administrativ.

În aceste împrejurări, în mod justificat instanța a făcut referire la prevederile art. 275 - 278 C. proc. pen., în baza cărora persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva unei soluții de neurmărire, se poate adresa justiției, în baza art. 21 din Constituție, desigur instanței penale. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. și B.M. împotriva sentinței civile nr. 170 din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.