ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3266/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la

data de 4 mai 2004, reclamanții B.V. și B.M. au chemat în judecată Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând

obligarea pârâtului la soluționarea reclamației prealabile adresate la 1 martie

2004, cu privire la măsurile și actele administrative comunicate cu adresa nr. 56153/1965

din 27 ianuarie 2004, precum și la soluționarea petiției din 18 iulie 2003,

urmând ca instanța să verifice și legalitatea actelor și măsurilor dispuse la

27 ianuarie 2004.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, a dispus prin sentința civilă nr. 170

din 14 septembrie 2004, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanții sunt nemulțumiți de modul

în care au acționat organele de urmărire penală, în soluționarea plângerii

formulate împotriva unor lucrători de poliție, calea de urmat nu este cea

comună pentru controlul judiciar al actelor administrative, ci aceea reglementată

expres de dispozițiile art. 275 și urm. C. proc. pen.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, reclamanții B.V. și B.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanții au

arătat că instanța a ignorat prevederile constituționale potrivit cărora

contenciosul administrativ asigură controlul pentru toate actele administrative

ale autorităților publice, exceptând actele de comandament militar și cele

privind raporturile cu Parlamentul.

În realitate, ceea ce s-a

solicitat, este verificarea legalității unor acte administrative efectuate de

pârât, cerere asupra căreia instanța a refuzat să se pronunțe.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța a reținut

în mod corect că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 a

contenciosului administrativ. Din adresele emise de secția Parchetelor Militare

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă

că aspectele sesizate de cei doi reclamanți, referitoare la activitatea unor

lucrători de poliție, au format obiectul unui dosar penal și nu a fost vorba de

o simplă anchetă administrativă, al cărei mod de soluționare să poată fi

contestat la instanța de contencios administrativ.

În aceste împrejurări, în

mod justificat instanța a făcut referire la prevederile art. 275 - 278 C. proc.

pen., în baza cărora persoana nemulțumită de soluționarea plângerii împotriva

unei soluții de neurmărire, se poate adresa justiției, în baza art. 21 din

Constituție, desigur instanței penale.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.V. și B.M. împotriva sentinței civile nr. 170 din 14 septembrie 2004 a

Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.