ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3524/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1946

din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins cererea reclamantei SC A. SA Slobozia, formulată în

contradictoriu cu A.N.R.S.P.G.C., ca nefondată.

În motivare, instanța a reținut

în esență că nota de constatare atacată în contencios administrativ prin care

s-a dispus ca reclamanta să transmită A.N.R.S.P.G.C., documentația de

fundamentare a prețului apei industriale furnizate către terți, a fost legal

emisă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr.

21/1996 și ale actelor normative speciale în materia serviciilor publice de

gospodărire comunală și de alimentare cu apă.

Împotriva sentinței,

reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art.

304

1

C. proc. civ. și susținând că:

- în mod greșit s-a reținut

că reclamanta are calitatea de „operator” al serviciului public de alimentare

cu apă a municipiului Slobozia, în realitate ea fiind doar „vânzător” al apei

industriale, rezultată în urma unui proces primar de tratare a apei brute

captate din Dunăre. Drept urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14

din O.G. nr. 32/2002, ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 326/2001 și ale

Regulamentului Cadru aprobat prin H.G. nr. 1591/2002 și, în consecință, nici

cele cuprinse în art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenței nr. 21/1996;

- activitatea prestată de

reclamantă nu intră în sfera activităților din serviciul public de alimentare

cu apă, cum în mod eronat s-a reținut prin hotărârea recurată, astfel încât,

dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 7 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 373/2002,

care îndreptățesc autoritatea publică pârâtă să monitorizeze și să controleze

activitatea serviciilor publice de gospodărire comunală, nu sunt incidente în

cauză.

Examinând sentința, în

raport cu criticile formulate, probele administrate și prevederile legale

aplicabile în materie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este

temeinică și legală, iar recursul, nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate

în continuare.

Actele dosarului atestă că

recurenta-reclamantă este unicul furnizor de apă industrială rezultată în urma

unui proces primar de tratare a apei brute captate din Dunăre, pentru SC U. SA

Slobozia, care gestionează serviciul public de alimentare cu apă a

consumatorilor din municipiul Slobozia.

Fiind furnizor unic de apă

destinată potabilității și funcționării serviciului public de alimentare cu apă

a localității, activitatea sa se desfășoară în condiții de monopol natural și,

prin urmare, îi sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 21/1996, cum corect a stabilit instanța de fond .

Susținerile formulate prin

cererea de recurs care, de altfel, se regăsesc și în cererea de chemare în judecată,

potrivit cărora recurenta-reclamantă nu este operator sau prestator de servicii

în cadrul serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, ci vânzător de

apă industrială, și, ca atare, nu-i sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 32/2002

privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de alimentare cu apă și

canalizare, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 634/2002

și nici cele cuprinse în Legea nr. 326/2001, în Regulamentul Cadru aprobat prin

H.G. nr. 1591/2002, în H.G. nr. 373/2002 privind organizarea și funcționarea A.N.R.S.P.G.C.,

sunt nefondate.

Aceasta, deoarece, potrivit anexei

la Legea nr. 634/2002, „serviciul public de alimentare cu apă cuprinde, în

principal, activitățile de captare, de tratare a apei brute, de transport și de

distribuție a apei potabile și industriale la utilizatori” și, după cum deja

s-a arătat, recurenta-reclamantă desfășoară astfel de activități.

Față de cele prezentate,

recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A. SA Slobozia împotriva sentinței civile nr. 1946 din 5 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2005.