ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4148/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1526 din 26 februarie

2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost admisă

cererea formulată de reclamanta C.N.A.R. S.A., D.A. Argeș - Vedea, S.G.A. Ilfov,

cu sediul în București împotriva S.C. M. S.A. cu sediul în comuna Voluntari, în

sensul că obligă pârâta la plata sumelor de 54.503.379 lei cu titlu de preț,

54.032.493 lei cu titlu de penalități și suma de 7.207.152 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că în baza contractului încheiat între părți, reclamanta a furnizat

pârâtei apă, a cărei contravaloare nu a fost achitată de către pârâtă. Deși

între părți au existat contracte de furnizare a apei, contractul nr. 22/1994 și

contractul nr. 22/1999, singura care și-a îndeplinit obligațiile contractuale a

fost reclamanta, care a furnizat apă pârâtei. Invocarea de către pârâtă a

lipsei autorizației de gospodărire a apelor nu constituie un motiv de

respingere a acțiunii, deoarece această autorizație de gospodărire dă

beneficiarului o serie de obligații cu privire la montarea de aparate de

măsură, exploatarea instalațiilor de captare, ceea ce nu înseamnă că lipsa

acestei autorizații nu-i permite beneficiarului să consume apă și să plătească

prețul.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia civilă nr. 1373 din 5 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul

formulat de S.C. M. S.A. cu sediul în comuna Voluntari împotriva sentinței

civile nr. 1526 din 26 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția

comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că în baza contractelor de abonament nr. 22/1994 și 22/1999

intimata și-a executat obligația de furnizare a apei rute din subteran. La data

de 8 mai 2000 apelanta pârâtă a adus la cunoștința reclamantei situația critică

în care se găseau cele 7 puțuri de mare adâncime prin intermediul cărora se

putea folosi apa furnizată, și de la această dată nu s-au mai emis facturi. S-a

demonstrat astfel că în lunile anterioare datei de 8 mai 2000 apelanta pârâtă s-a

folosit de apa furnizată de intimata reclamantă.

Împotriva deciziei civile nr. 1373 din 5

noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a declarat recurs pârâta S.C. M. S.A., care a criticat hotărârea

instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectele

că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reținând în mod greșit

că acceptarea facturilor ar constitui o dovadă a existenței unei convenții de

vânzare-cumpărare, când în realitate nici una din facturile emise de intimata

reclamantă nu a fost acceptată la plată, precum și împrejurarea că instanța nu

s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind indicat ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs,

constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente.

Instanțele judecătorești anterioare în mod

greșit au apreciat probele administrate de părți, fără a da o corectă și

integrală interpretare a adevăratelor raporturi juridice dintre părți, așa cum

decurg ele din contractele de abonament privind livrarea de produse și servicii

de gospodărire a apelor cu nr. 22/1994 și nr. 22/1999, având părți contractante

în calitatea de furnizor și prestator de servicii reclamanta și în calitatea de

beneficiar pe pârâtă, fiind neglijată întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc, răspunderea și regimul sancționator în situația îndeplinirii

necorespunzătoare a clauzelor contractuale.

În mod constant, în toate fazele procesuale,

pârâta, prin întâmpinările motivate în fapt și în drept, probate cu acte, s-a

apărat și a dovedit că, deși are în patrimoniu un număr de 7 puțuri de mare

adâncime situate în comuna Pipera, s-a aflat în imposibilitatea de exploatare a

lor. Amplu motivat și bine argumentat, din întreaga corespondență cu Guvernul

României, Prefectura Județului Ilfov, Primăria Comunei Voluntari, Regia Apelor

Române, Primăria Capitalei, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, inclusiv

cu reclamanta, au fost precizate impedimentele, din care rezultă

imposibilitatea de folosire a puțurilor de mare adâncime, deoarece terenurile

pe care acestea se află au fost restituite foștilor proprietari conform Legii

nr. 18/1991 iar alte puțuri au fost distruse, fiind în stare de nefuncționare.

Relevanță juridică prezintă și faptul că nici

una din facturile emise de reclamantă și care fac obiectul prezentului litigiu

nu a fost acceptată la plată și potrivit art. 46 C. com. obligațiile comerciale

se probează cu facturi acceptate la plată.

Dându-se eficiență juridică maximă acestor

aspecte invocate, urmează a admite recursul promovat de pârâta S.C. M. S.A. Voluntari

împotriva deciziei civile nr. 1373 din 5 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, pe care, în temeiul art. 312 alin. (3)

din C. proc. civ., o modifică în sensul că va admite apelul aceleiași părți și

va schimba în tot sentința civilă nr. 1526 din 26 februarie 2001 și va respinge

acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.R. S.A., D.A. Argeș – Vedea, S. G.A. Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

S.C. M. S.A. Voluntari împotriva deciziei nr. 1373 din 5 noiembrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în

sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr. 1526 din

26 februarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, și respinge

acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.R. S.A., D.A. Argeș - Vedea S. G.A. Ilfov.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.