ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 16 septembrie 2003, reclamanta T.L. a chemat în judecată Casa Națională

de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa Națională de Pensii

Botoșani, I.N.E.M.R.C.M., Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei

și Colegiul Medicilor din România, solicitând obligarea pârâților la luarea

măsurilor ce se impun pentru asigurarea zilei de muncă de 7 ore pentru medicii

experți asigurări sociale, ori plata unor despăgubiri morale și compensatorii

de 1.000.000 lei pe zi, în cazul în care reclamanta ar fi nevoită să lucreze 8

ore zilnic.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că începând din aprilie 2003, durata zilei de muncă a

crescut de la 7, la 8 ore pentru medicii experți asigurări sociale, creându-se,

astfel, o inechitate față de ceilalți medici, angajați ai unităților sanitare

din subordinea Ministerului Sănătății, care au program de 7 ore zilnic.

Prin sentința nr. 33 din 11

februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, întrucât reclamanta își desfășoară activitatea,

ca medic expert asigurări sociale și face parte din personalul de specialitate

medico-sanitar angajat al Casei Județene de Pensii Botoșani, în subordinea

Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, nu îi sunt aplicabile

prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 245/2003, care privesc doar

medicii din unitățile sanitare subordonate acestui din urmă minister.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a invocat

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 - 10 C. proc. civ., arătând că

instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind despăgubirile

morale și compensatorii și nici asupra dovezilor administrate, respectiv actul

depus de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, la 10

decembrie 2003, din care rezultă că medicilor de la I.N.E.M.R.C.M. București, aflat în structurile Casei Naționale de Pensii, li se aplică

Ordinul nr. 245/2003 privind ziua de lucru de 7 ore.

S-a mai învederat că toate

cele 4 instituții centrale-pârâte au calitate procesuală pasivă, împrejurare

asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, medicii experți asigurări sociale

fiind acreditați de Colegiul Medicilor, aflați în subordinea Casei Naționale de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și a Ministerului Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei și sub îndrumarea I.N.E.M.R.C.M.

Reclamanta a criticat

sentința și sub aspectul că ar cuprinde motive contradictorii și este lipsită

de temei legal, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății,

respectiv adresa nr. 1139 din 16 aprilie 2003, prin care medicilor experți

asigurări sociale din cabinetele teritoriale de expertiză medicală și de

recuperare a capacității de muncă li se impune un program de lucru de 8 ore pe

zi, în timp ce aceeași instituție aplică Ordinul nr. 245/2003, privind ziua de

lucru de 7 ore, pentru medicii de la I.N.E.M.R.C.M.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, referitor la

nepronunțarea instanței asupra lipsei calității procesuale pasive a patru

dintre pârâți, excepție invocată de aceștia, deși nu rezultă expres că instanța

a respins-o, din conținutul dispozitivului sentinței rezultă implicit această

soluție.

Instanța a motivat și a

respins explicit excepția de litispendență și a respins, ca nefondată, acțiunea

formulată în contradictoriu cu toți pârâții chemați în judecată.

Pe fondul cauzei, se

constată că instanța de fond a interpretat în mod just probele administrate și

a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, motivând în esență

că Ordinul Ministerului Sănătății nr. 245/2003 se referă doar la categoriile de

personal și la locurile de muncă expres și limitativ prevăzute, aplicabilitatea

lui neputând fi extinsă și asupra altor categorii de personal, cum ar fi

medicii experți asigurări sociale.

În acest sens, rezultă din

actele dosarului, că oficiile și cabinetele de expertiză medicală și de

recuperare a capacității de muncă nu sunt unități sanitare, în subordinea

Ministerului Sănătății, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile ordinului privind

ziua de lucru de 7 ore.

Cât privește aplicarea

diferențiată a legii de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, critica nu este întemeiată, cât timp I.N.E.M.R.C.M., deși în

subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, este o

unitate sanitară stabilită prin lege și acordă asistență medicală bolnavilor

internați, spre deosebire de oficiile și cabinetele de expertiză care fac doar

constatări medicale.

În consecință, nu este

fondată susținerea reclamantei privind nelegalitatea adresei nr. 1139 din 16

aprilie 2003 a Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a

stabilit programul de lucru de 7 ore pe zi.

De asemenea, nu poate fi

primită nici critica privind nepronunțarea instanței asupra despăgubirilor

morale și compensatorii. Deși nu s-a motivat expres, față de soluția dată

capătului principal al acțiunii, de respingere a cererii de anulare a actului

administrativ, implicit instanța a respins și solicitarea de despăgubiri, ce

constituie o cerere accesorie, admisibilă numai în cazul admiterii acțiunii,

potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Având în vedere

considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.L. împotriva sentinței civile nr. 33 din 11 februarie 2004 a Curții de

Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.