ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3562/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 septembrie 2003, reclamanta T.L. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă și Colegiul Medicilor din România, solicitând obligarea pârâților la luarea măsurilor ce se impun pentru asigurarea zilei de muncă de 7 ore pentru medicii experți asigurări sociale ori plata unor despăgubiri morale și compensatorii de 1.000.000 pe zi, în cazul în care reclamanta ar fi nevoită să lucreze 8 ore zilnic. În motivarea cererii, reclamanta arată că, începând din luna aprilie 2003, durata zilei de muncă a crescut de la 7, la 8 ore, pentru medicii experți asigurări sociale, creându-se, astfel, o inechitate față de ceilalți medici care au program de 7 ore zilnic.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33 din 11 februarie 2004, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând că, întrucât reclamanta își desfășoară activitatea ca medic expert asigurări sociale și face parte din personalul de specialitate medico-sanitar, angajat al Casei Județene de Pensii Botoșani, în subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și Familiei, nu îi sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 245/2003, referitoare numai la medicii din unitățile sanitare subordonate acestui minister. Prin decizia nr. 2933 din 10 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr. 33 din 11 februarie 2004, reclamanta a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii se arată că ulterior pronunțării acestei hotărâri i-au fost comunicate adresele nr. 10776 din 5 octombrie 2005, prin care se confirmă că nu a fost de acord cu regulamentul intern al Casei Județene de Pensii Botoșani și nr. 4017 din 2 decembrie 2005, prin care se stabilește programul de lucru de 7 ore pe zi pentru medicii experți asigurări sociale, angajați ai serviciilor de expertiză medicală a capacității de muncă, din cadrul caselor teritoriale de pensii. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 46 din 23 februarie 2006, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că actele depuse de revizuentă nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Împotriva acestei ultime soluții a formulat recurs, T.L., susținând că la dosar nu este dovada semnării de către aceasta a Regulamentului intern al Casei Județene de Pensii Botoșani - ediția 2003, care la art. 19 impune timp de muncă de 8 ore pe zi, modificându-i-se unilateral contractul de muncă, că această dovadă a fost reținută de partea potrivnică. Se mai susține că majorarea zilei de lucru este nelegală, contravenind dispozițiilor Codului muncii. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Întrucât actele invocate de revizuientă nu îndeplinesc aceste cerințe imperative ale legii, în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire. Cât privește susținerea referitoare la lipsa semnării de către recurentă a Regulamentului intern al Casei Județene de Pensii Botoșani, este lipsită de relevanță, în raport cu prevederile legale mai sus citate. Așa fiind, recursul declarat de revizuentă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinței civile nr. 46 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.