ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea adresată acestei instanțe, la data de 26 mai 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată pârâții C.N.C.D. București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D.; - admiterea plângerii adresate C.N.C.D., constatarea discriminării ca medic angajat la stat, întrucât nu-i sunt aplicate prevederile art. 126 alin. (3) și (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară; - obligarea C.N.C.D.

să aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare; - anularea adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 455 din 2 decembrie 2010, cu plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 280 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a anulat, ca netimbrată, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București. Împotriva sentinței sus menționate a promovat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 4097 din 12 octombrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 106 din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei 455/2010 și a celui vizând cheltuielile de judecată. - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.J.P. Botoșani, respectiv C.N.P.P. față de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.). - a respins, ca inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acțiune (vizând anularea tuturor adreselor enumerate în cele ce preced).

- a respins ca lipsită de interes excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S. - a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 și 5 din acțiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.M.F.P.S. este fondată, întrucât din analiza cererii rezultă că reclamanta reclamă pretenții (a se vedea capetele de cerere 1-3 și parțial 4) în raport cu pârâții C.N.C.D., C.J.P. Botoșani, C.N.P.P., chemarea în judecată vizându-l pe M.M.F.P.S.

doar cu privire la anularea adresei 455 din 2 decembrie 2010 respectiv a cheltuielilor de judecată. Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.J.P., respectiv C.N.P.P. față de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.), pentru aceleași argumente, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată, concluzia în esență fiind aceea că aceste pârâte, emitente ale adreselor de mai sus devin obligate în raportul juridic analizat. Totodată, cu privire la capătul de cerere privind anularea adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S.

nr. 455 din 2 decembrie 2010, Curtea de apel a apreciat că, față de temeiul în drept invocat în speță, dispozițiile Legii nr. 554/2004 republicată, acesta este inadmisibil. Din analiza conținutului adreselor nr. nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a C.J.P. Botoșani, a adresei C.N.P.P. București – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 2 decembrie 2010 rezultă că aceste înscrisuri nu întrunesc exigențele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c), întrucât au caracter de informare, nefiind emise în scopul nașterii, modificării sau stingerii unui raport juridic de drept administrativ. Referitor la capetele de cerere 1-3 din acțiune, s-a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrată cu nr. 29 din 04 ianuarie 2011, adresată C.N.C.D., petenta medic primar expert asigurări sociale la Cabinetul 1 Botoșani de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de muncă, în cadrul C.J.P.

Botoșani sesizează faptul că nu i-a fost acordat concediul de odihnă pe anul 2010 în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură. De asemenea, din analiza motivelor expuse de reclamantă în susținerea pretențiilor rezultă că aceasta nu a demonstrat existența unei situații analoage, față de care Consiliul și, finalmente, instanța să realizeze o comparație și eventual să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, desigur, în baza criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1). Pentru aceste motive, Curtea de apel a constatat că Hotărârea nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director din C.N.C.D. este legală și temeinică, motiv pentru care nu se impune anularea ei, iar respingerea acestui capăt de cerere conduce în mod evident la respingerea capetelor 2 și 3 din cerere, care au caracter subsidiar față de cel dintâi.

În fine, în ceea ce privește excepția tardivității comunicării Hotărârii atacate, s-a constatat că și aceasta este nefondată întrucât termenul instituit de art. 20 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000 este de recomandare și nu de decădere, reclamanta nedovedind că prin depășirea acestuia i s-a produs o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt fel decât prin anularea actului Reclamanta a făcut cerere de completarea dispozitivului, arătând că instanța a omis să se pronunțe atât asupra capătului 6 de cerere prin care a solicitat obligarea părților procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil, în perioada 2007-2010, pentru medic primar expert asigurări sociale dr.

T.L., cât și asupra excepției de nelegalitate și excepției de nulitate absolută a Adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a Adresei C.N.P.P. București nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a Adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 02 decembrie 2010. Prin sentința nr. 289 din 4 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 106 din 28 februarie 2013. 3. Recursul reclamantei Împotriva hotărârilor instanței de fond a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că: Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, întrucât instanța a lăsat nesoluționat capătul de cerere nr. 6 din acțiune prin care a solicitat ca părțile procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 pentru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L., personal contractual angajat cu contract individual de muncă De asemenea, susține recurenta, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate și a excepției de nulitate absolută a adresei emisă de C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București - Serviciul Județean nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S.

nr. 455 din 02 decembrie 2010 care încalcă prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010. Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța în mod nelegal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei nr. 455/2010 și a celui vizând cheltuielile de judecată, întrucât acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ordonator principal de credite față de C.N.P.P. care este ordonator terțiar de credite. De asemenea, susține recurenta, în mod greșit instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile ca lipsită de interes, soluția corectă fiind respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.

Totodată, în mod nelegal a fost respins capătul 4 de cerere ca inadmisibil vizând anularea tuturor adreselor enumerate și ca efect al inadmisibilității acestui capăt de cerere, respingerea celorlalte capete de cerere, respective 1-3 și 5. Sentința primei instanțe este nelegală întrucât instanța a ignorat discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în cabinete medicale, ca personal contractual angajat de casele județe de pensii (ordonator terțiar de credite) aflate în subordinea C.N.P.P. (ordonator secundar de credite) și a M.M.F.P.S. (ordonator principal de credite), instituții care refuză să ia în considerare prevederile privind concediul de odihnă al personalului medico – sanitar din contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008-2010.

Drept urmare, întrucât la data introducerii plângerii la 31 decembrie 2010 avea o vechime în muncă de 26 de ani, astfel că în mod ilegal C.J.P. Botoșani i-a acordat doar 25 de zile concediu de odihnă în anii 2007-2010 în loc de 30 de zile, la care trebuia adăugată câte o zi de concediu de odihnă suplimentar pentru fiecare 5 ani lucrați în aceeași unitate De asemenea, recurenta a susținut că nu este corectă motivarea instanței de fond potrivit căreia reclamanta nu a demonstrat existența unor situații analoage față de care Consiliul să realizeze o comparație și să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, având în vedere dovezile aflate la dosar:adresa nr. 2470 din 10 septembrie 2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, adresa nr. 3288 din 06 decembrie 2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Prin urmare, este vorba de o discriminare indirectă din moment ce pentru medicii angajați, Ministerul Transporturilor a fost aplicat Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2007-2010 referitor la prevederea pentru concediul de odihnă și concediul de odihnă suplimentar. Prin urmare, recurenta consideră că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de O.G. nr. 137/2000, întrucât a existat un tratament diferențiat a unor situații analoage, iar tratamentul discriminatoriu a avut ca efect restrângerea exercitării unui drept recunoscut de lege, prevăzut de O.G. nr. 137/2000 lit. i) dreptul la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare întrucât nu a beneficiat de prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2007-2010.

În susținerea motivul de recurs prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ., recurenta, reiterând susținerile din fața instanței de fond, a arătat că : Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 este încheiat între Ministerul Sănătății Publice, în calitate de autoritate națională în domeniul sănătății și salariații reprezentați de diverse sindicate din domeniul sanitar. Activitatea medicilor experți asigurări sociale care sunt în subordinea Ministerului Muncii (cum este si cazul medicului T.L.) se realizează în cabinete medicale, care își au sediul în unitățile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de specialitate, ambulatorii de spital, drept dovadă Adresa nr. 3890 din 17 noiembrie 2005 emisă de Direcția Management Resurse Umane din C.N.P.A.S.

București (denumită în prezent C.N.P.P.) propusă spre aprobare de Secretar general din C.N.P.A.S. Șt.A. și aprobată de Președintele C.N.P.A.S. București - d1 M.Ș. prin care se menționează” Având în vedere că: - activitatea de expertiză medicală este parte integrantă a asistenței medico-sociale și se realizează de medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă; - activitatea medicilor experți se realizează în cabinete medicale, care își au sediul în unitățile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de specialitate, ambulatorii de spital; - expertiza medicală a capacității de muncă este o specialitate clinică care face parte din grupa medicala .. și ținând cont de: - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, c modificările și completările ulterioare - Ordinul ministrului muncii nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederile Legii nr. 19/2000 - H.G.

nr. 13/2004 privind Statutul C.N.P.A.D.A.S. - H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare ș funcționare al I.N.E.M.R.C.M. ș a serviciilor de expertiză Medicală; - Ordinul ministrului sănătății nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală; - H.G. nr. 1225/2005 pentru modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale: - Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea și funcționarea C.M.R., Decizia nr. 785 din 05 decembrie 2005 emisă de Președintele C.N.P.

la art. l „ începând cu data prezentei se aprobă programul de lucru de 7 ore/zi, pentru medicii-experți ai asigurărilor sociale, angajați ai serviciilor județene de expertiză medicală a capacității de muncă din cadrul caselor teritoriale de pensii” motivat de „Având în vedere ..:” „Ordinul ministrului sănătății nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialității medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală; H.G. nr. 1225/2005 pentru modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete; Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea și funcționarea C.M.R.; Legea nr. 53/2003;. Nota Direcției Management Resurse Umane nr. 3890 din 17 noiembrie 2005 privind programul de lucru de 7 ore/zi pentru medicii-experți ai asigurărilor sociale aprobată de conducerea C.N.P.A.S”.

Ordinul M.S.F. nr. 245 din 20 martie 2003 privind aprobarea categoriilor de personal și a locurilor de muncă pentru care durata zilnică a timpului de muncă este mai mică de 8 ore” (M. Of. nr. 217/2.04.2003) - pct. 3 „Medicii din unitățile sanitare” - 7 ore. Recurenta susține că această C.J.P. Botoșani trebuia să-i acorde în 2010 un plus de concediu de odihnă restant pentru anul 2010, de 5 zile potrivit Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară perioada 2008- 2010 Art. 126 alin. (3) lit. 0) întrucât am primit doar 25 zile în anul 2010 și trebuia să primesc 30 zile întrucât aveam o vechime în muncă de 26 ani, fiind angajată în muncă din anul 1984-medic stagiar Spitalul Municipal Dorohoi.

La acestea se mai adaugă și suplimentarea prevăzută de Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară perioada 2008-2010 Art. 126 alin. (4) „Concediile de odihnă de la alin. (3) pct. b), c), d), e), și f) se suplimentează cu câte 1 zi pentru fiecare 5 ani de vechime în aceeași unitate. Beneficiază de vechime în aceeași unitate și salariații trecuți de la o unitate la alta prin reorganizare, potrivit dispozițiilor legale”. Prin urmare invocarea de către C.J.P. Botoșani a faptului că nu trebuie să aplice prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008-2010 pentru personalul medico-sanitar angajat în cadrul Serviciului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă din cadrul C.J.P.

Botoșani, reprezintă o încălcare a prevederilor Art. 183 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 „Ministerul Sănătății Publice, autoritățile de sănătate publică, conducerile unităților și alte instituții care angajează personal medico-sanitar” sunt răspunzătoare de aplicarea și garantarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, anularea Hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director din C.N.C.D. prin care a fost respinsă plângerea mea nr. 29 din 04 ianuarie 2011 adresată C.N.C.D. și constatarea discriminării la care a fost supusă dr.

T.L. prin refuzul aplicării prevederilor din Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pentru anii 2007-2010 privind concediul de odihnă al dr. T.L., obligarea C.N.C.D. să dispună sancționarea celor vinovați de discriminarea dr. T.L. cu anularea Adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a Adresei C.N.P.P. București - Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a Adresei Ministerului Muncii nr. 455 din 02 decembrie 2010 și răspuns privind care contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 neutru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc.

civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei 455/2010 și a celui vizând cheltuielile de judecată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.J.P. Botoșani, respectiv C.N.P.P.

față de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.); a respins, ca inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acțiune (vizând anularea tuturor adreselor enumerate în cele ce preced); a respins ca lipsită de interes excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S.; a respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 și 5 din acțiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București. Sentința atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., cuprinzând motivele pe care se sprijină expuse într-o manieră clară și logică. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte, iar prin criticile sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, susținerile recurentei potrivit cărora instanța a omis să se pronunțe asupra capătului 6 din acțiune și asupra excepției de nelegalitate și nulitate a adreselor nr. 30649 din 25 octombrie 2010, nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și nr. 455 din 02 decembrie 2010, fiind neîntemeiate. Din analiza considerentelor sentinței nr. 289 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de completare a dispozitivului, rezultă că instanța de fond a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, în sensul în care s-a arătat că solicitarea reclamantei ca pârâții să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 pentru medic primar expert asigurări sociale T.L.

… nu poate fi calificată ca un capăt de cerere în sine, constituind cel mult o cerere ca acestea să răspundă unor neclarități ale acesteia, întrucât pârâtele nu aveau obligația să se conformeze, modalitatea în care au înțeles să se apere constituind, în exclusivitate, opțiunea lor.

Instanța de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că a fost soluționat capătul de cerere privind adresele 30649 din 25 octombrie 2010, 5426 din 16 decembrie 2010 și 455 din 02 decembrie 2010 în sensul respingerii acestuia, ca inadmisibil, iar împrejurarea că reclamanta a formulat acest petit imperfect, criticând adresele menționate în mod generic, prin invocarea unor nemulțumiri privind conținutul acestora nu poate conduce la concluzia că judecătorul fondului s-a aflat în prezența soluționării unei veritabile excepții de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, text care nu a fost invocat, petenta prevalându-se de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a apreciat că M.M.P.S. nu are calitate procesuală pasivă în cauză decât referitor la capătul de acțiune privind anularea adresei nr. 455 din 02 decembrie 2010, restul pretențiilor reclamantei privindu-i pe pârâții C.N.C.D., C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. De asemenea, se constată că în mod corect, Curtea de apel a respins ca lipsită de interes excepția lipsei procedurii prealabile, atâta vreme cât, anterior respingerii acestei excepții, constatase că adresele nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010, nu sunt acte administrative, motiv pentru care nu se impunea verificarea îndeplinirii acestei proceduri.

În ceea ce privește respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la anularea adreselor nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010, Înalta Curte constată că în mod just, s-a stabilit că aceste adrese nu reprezintă acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar susținerile recurentei nu pot fi primite, întrucât actele care constituie obiectul acestui capăt de cerere, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, având doar un rol de informare . Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantei legate de discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în cabinete medicale, ca personal contractual angajat de casele județe de pensii aflate în subordinea C.N.P.P.

și a M.M.F.P.S. Înalta Curte împărtășește opinia primei instanțe potrivit căreia din analiza motivelor expuse de reclamantă în susținerea cerințelor sale, rezultă că aceasta nu a demonstrat existența unei situații analoage, față de care C.C.D. și instanța să realizeze o comparație și eventual să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, desigur, în baza criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Conchizând în această privință, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanță, că Hotărârea nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de C.N.C.D. prin care s-a statuat că aspectele sesizate de reclamantă nu intră sub incidența dispozițiilor O.G.

nr. 137/2000, este temeinică și legal . Așadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de T.L. împotriva sentinței civile nr. 106 din 28 februarie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 289 din 4 noiembrie 2013 ale Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2014.