ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată

acestei instanțe, la data de 26 mai 2011, reclamanta T.L. a chemat în judecată

pârâții C.N.C.D. București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea hotărârii nr.

110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D.;

- admiterea plângerii

adresate C.N.C.D., constatarea discriminării ca medic angajat la stat, întrucât

nu-i sunt aplicate prevederile art. 126 alin. (3) și (4) din Contractul

colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară;

- obligarea C.N.C.D. să

aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare;

- anularea adreselor

C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București –

Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 455 din 2 decembrie 2010,

cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 280

din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava a anulat, ca netimbrată,

acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare act

administrativ” formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D.

București, C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București.

Împotriva sentinței

sus menționate a promovat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 4097 din 12

octombrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat

sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

de apel

Prin Sentința nr. 106

din 28 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de

cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei 455/2010 și a celui vizând

cheltuielile de judecată.

- a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de C.J.P. Botoșani, respectiv C.N.P.P.

față de capătul de cerere vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010

(emitent C.J.P.), respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.).

- a respins, ca

inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acțiune (vizând anularea tuturor

adreselor enumerate în cele ce preced).

- a respins ca

lipsită de interes excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S.

- a respins, ca

nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 și 5 din acțiunea

formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. București,

C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în esență, că

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.M.F.P.S.

este fondată, întrucât din analiza cererii rezultă că reclamanta reclamă

pretenții (a se vedea capetele de cerere 1-3 și parțial 4) în raport cu pârâții

C.N.C.D., C.J.P. Botoșani, C.N.P.P., chemarea în judecată vizându-l pe M.M.F.P.S.

doar cu privire la anularea adresei 455 din 2 decembrie 2010 respectiv a

cheltuielilor de judecată.

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de C.J.P., respectiv C.N.P.P. față de capătul de cerere vizând

anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.), respectiv 5426

din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.), pentru aceleași argumente, prima

instanță a apreciat că aceasta este nefondată, concluzia în esență fiind

aceea că aceste pârâte, emitente ale adreselor de mai sus devin obligate în

raportul juridic analizat.

Totodată, cu privire la capătul de cerere privind

anularea adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25

octombrie 2010, a adresei C.N.P.P. București – Serviciul Juridic Contencios nr.

5426 din 16 decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 2 decembrie

2010, Curtea de apel a apreciat că, față de temeiul în drept invocat în

speță, dispozițiile Legii nr. 554/2004 republicată, acesta este inadmisibil.

Din analiza

conținutului adreselor nr.

nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a C.J.P. Botoșani, a

adresei C.N.P.P. București – Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16

decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 2 decembrie 2010 rezultă că

aceste înscrisuri nu întrunesc exigențele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c),

întrucât au caracter de informare, nefiind emise în scopul nașterii,

modificării sau stingerii unui raport juridic de drept administrativ.

Referitor

la capetele de cerere 1-3 din acțiune, s-a reținut, în esență, că prin

plângerea înregistrată cu nr. 29 din 04 ianuarie 2011, adresată C.N.C.D.,

petenta medic primar expert asigurări sociale la Cabinetul 1 Botoșani de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de muncă, în cadrul C.J.P.

Botoșani sesizează faptul că nu i-a fost acordat concediul de odihnă pe anul

2010 în conformitate cu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.

De

asemenea, din

analiza

motivelor expuse de reclamantă în susținerea pretențiilor rezultă că aceasta nu

a demonstrat existența unei situații analoage, față de care Consiliul și,

finalmente, instanța să realizeze o comparație și eventual să constate

aplicarea unui tratament diferit în ceea ce privește 2 subiecte de drept aflate

în situații identice, desigur, în baza criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1).

Pentru aceste motive,

Curtea de apel a constatat că Hotărârea nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de

Colegiul Director din C.N.C.D. este legală și temeinică, motiv pentru care nu

se impune anularea ei, iar respingerea acestui capăt de cerere conduce în mod

evident la respingerea capetelor 2 și 3 din cerere, care au caracter subsidiar

față de cel dintâi.

În fine, în ceea ce

privește excepția tardivității comunicării Hotărârii atacate, s-a

constatat că și aceasta este nefondată întrucât termenul instituit de art.

20 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000 este de recomandare și nu de decădere,

reclamanta nedovedind că prin depășirea acestuia i s-a produs o vătămare ce nu

ar putea fi înlăturată în alt fel decât prin anularea actului

Reclamanta a făcut

cerere de completarea dispozitivului, arătând că instanța a omis să se pronunțe

atât asupra capătului 6 de cerere prin care a solicitat obligarea părților

procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil,

în perioada 2007-2010, pentru medic primar expert asigurări sociale dr. T.L.,

cât și asupra excepției de nelegalitate și excepției de nulitate absolută a

Adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010, a Adresei C.N.P.P.

București nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a Adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 02

decembrie 2010.

Prin sentința nr.

289 din 4 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de

completare a dispozitivului sentinței nr. 106 din 28 februarie 2013.

reclamantei

Împotriva

hotărârilor instanței de fond a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență, că:

Prin

hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, întrucât instanța

a lăsat nesoluționat capătul de cerere nr. 6 din acțiune prin care a

solicitat ca părțile procesuale pasive să precizeze ce contract colectiv

de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 pentru medic primar expert asigurări

sociale dr. T.L., personal contractual angajat cu contract individual de muncă

De

asemenea, susține recurenta, prima instanță nu s-a pronunțat

asupra excepției de nelegalitate și a excepției de nulitate

absolută a adresei emisă de C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010,

a adresei C.N.P.P. București - Serviciul Județean nr. 5426 din 16

decembrie 2010 și a adresei M.M.F.P.S. nr. 455 din 02 decembrie 2010 care

încalcă prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară

pe perioada 2008-2010.

Hotărârea

atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța în mod nelegal a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru

toate capetele de cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei nr. 455/2010

și a celui vizând cheltuielile de judecată, întrucât acest minister are

calitate procesuală pasivă în cauză, fiind ordonator principal de credite

față de C.N.P.P. care este ordonator terțiar de credite.

De

asemenea, susține recurenta, în mod greșit instanța a respins

excepția lipsei procedurii prealabile ca lipsită de interes, soluția

corectă fiind respingerea acestei excepții ca neîntemeiată.

Totodată,

în mod nelegal a fost respins capătul 4 de cerere ca inadmisibil vizând

anularea tuturor adreselor enumerate și ca efect al inadmisibilității

acestui capăt de cerere, respingerea celorlalte capete de cerere, respective

1-3 și 5.

Sentința

primei instanțe este nelegală întrucât instanța a ignorat

discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în cabinete medicale, ca

personal contractual angajat de casele județe de pensii (ordonator

terțiar de credite) aflate în subordinea C.N.P.P. (ordonator secundar de

credite) și a M.M.F.P.S. (ordonator principal de credite), instituții

care refuză să ia în considerare prevederile privind concediul de odihnă al personalului

medico – sanitar din contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii

2008-2010.

Drept

urmare, întrucât la data introducerii plângerii la 31 decembrie 2010 avea o

vechime în muncă de 26 de ani, astfel că în mod ilegal C.J.P. Botoșani i-a

acordat doar 25 de zile concediu de odihnă în anii 2007-2010 în loc de 30 de zile,

la care trebuia adăugată câte o zi de concediu de odihnă suplimentar pentru

fiecare 5 ani lucrați în aceeași unitate

De

asemenea, recurenta a susținut că nu este corectă motivarea instanței

de fond potrivit căreia reclamanta nu a demonstrat existența unor

situații analoage față de care Consiliul să realizeze o

comparație și să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea ce

privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, având în

vedere dovezile aflate la dosar:adresa nr. 2470 din 10 septembrie 2010 emisă de

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, adresa nr. 3288 din 06

decembrie 2010 emisă de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Prin urmare, este vorba de o discriminare indirectă din moment ce pentru

medicii angajați, Ministerul Transporturilor a fost aplicat Contractul

colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2007-2010 referitor la prevederea

pentru concediul de odihnă și concediul de odihnă suplimentar.

Prin

urmare, recurenta consideră că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de O.G.

nr. 137/2000, întrucât a existat un tratament diferențiat a unor

situații analoage, iar tratamentul discriminatoriu a avut ca efect

restrângerea exercitării unui drept recunoscut de lege, prevăzut de O.G. nr. 137/2000

lit. i) dreptul la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare

întrucât nu a beneficiat de prevederile Contractului colectiv de muncă pe

ramură sanitară pe anii 2007-2010.

În

susținerea motivul de recurs prevăzut de art. 304

1

C. proc.

civ., recurenta, reiterând susținerile din fața instanței de

fond, a arătat că :

Contractul

colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 este

încheiat între Ministerul Sănătății Publice, în calitate de autoritate națională

în domeniul sănătății și salariații reprezentați de diverse sindicate din

domeniul sanitar.

Activitatea medicilor

experți asigurări sociale care sunt în subordinea Ministerului Muncii (cum este

si cazul medicului T.L.) se realizează în cabinete medicale, care își au sediul

în unitățile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de

specialitate, ambulatorii de spital, drept dovadă Adresa nr. 3890 din 17

noiembrie 2005 emisă de Direcția Management Resurse Umane din C.N.P.A.S.

București (denumită în prezent C.N.P.P.) propusă spre aprobare de Secretar

general din C.N.P.A.S. Șt.A. și aprobată de Președintele C.N.P.A.S. București -

d1 M.Ș. prin care se menționează” Având în vedere că:

- activitatea de

expertiză medicală este parte integrantă a asistenței medico-sociale și se

realizează de medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă;

- activitatea

medicilor experți se realizează în cabinete medicale, care își au sediul în

unitățile sanitare teritoriale cum ar fi: centre medicale, ambulatorii de

specialitate, ambulatorii de spital;

- expertiza medicală

a capacității de muncă este o specialitate clinică care face parte din grupa

medicala .. și ținând cont de:

- Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, c

modificările și completările ulterioare

- Ordinul ministrului

muncii nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederile Legii nr.

19/2000

- H.G. nr. 13/2004

privind Statutul C.N.P.A.D.A.S.

- H.G. nr. 1229/2005

pentru aprobarea Regulamentului de organizare ș funcționare al I.N.E.M.R.C.M. ș

a serviciilor de expertiză Medicală;

- Ordinul ministrului

sănătății nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialități

medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală;

- H.G. nr. 1225/2005

pentru modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu

destinația de cabinete medicale:

- Legea nr. 306/2004

privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea și funcționarea C.M.R.,

Decizia nr. 785 din 05

decembrie 2005 emisă de Președintele C.N.P. la art. l „

începând cu data

prezentei se aprobă programul de lucru de 7 ore/zi, pentru medicii-experți ai

asigurărilor sociale, angajați ai serviciilor județene de expertiză medicală a

capacității de muncă din cadrul caselor teritoriale de pensii” motivat de „Având

în vedere ..:”

„Ordinul ministrului

sănătății nr. 1138/2004 privind aprobarea Nomenclatorului de specialității

medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală;

H.G. nr. 1225/2005 pentru

modificarea H.G. nr. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația

de cabinete; Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiunii de medic, organizarea

și funcționarea C.M.R.; Legea nr. 53/2003;.

Nota Direcției

Management Resurse Umane nr. 3890 din 17 noiembrie 2005 privind programul de

lucru de

7 ore/zi pentru medicii-experți ai asigurărilor sociale aprobată de conducerea

C.N.P.A.S”.

Ordinul M.S.F. nr. 245

din 20 martie 2003

privind

aprobarea categoriilor

de personal și a locurilor de muncă pentru care durata zilnică a timpului de

muncă este mai mică de 8 ore” (M. Of. nr. 217/2.04.2003) - pct. 3 „Medicii din

unitățile sanitare” - 7 ore.

Recurenta susține că

această

C.J.P.

Botoșani trebuia să-i acorde în 2010 un plus de concediu de odihnă restant

pentru anul 2010, de 5 zile potrivit Contractul colectiv de muncă pe ramură

sanitară perioada 2008-

2010 Art. 126 alin. (3)

lit.

0) întrucât am primit doar 25

zile în anul

2010

și trebuia să

primesc 30

zile întrucât aveam o vechime în muncă de 26 ani, fiind

angajată în muncă din anul 1984-medic stagiar Spitalul Municipal Dorohoi. La

acestea se mai adaugă și suplimentarea prevăzută de Contractul colectiv de

muncă pe ramură sanitară perioada 2008-2010 Art. 126 alin. (4) „Concediile de

odihnă de la alin. (3) pct. b), c), d), e), și f) se suplimentează cu câte 1 zi

pentru fiecare 5 ani de vechime în aceeași unitate. Beneficiază de vechime în

aceeași unitate și salariații trecuți de la o unitate la alta prin

reorganizare, potrivit dispozițiilor legale”.

Prin

urmare invocarea de către C.J.P. Botoșani a faptului că nu trebuie să aplice

prevederile Contractului colectiv de muncă pe ramură sanitară pe anii 2008-2010

pentru personalul medico-sanitar angajat în cadrul Serviciului de expertiză medicală

și recuperarea capacității de muncă din cadrul C.J.P. Botoșani, reprezintă o

încălcare a prevederilor Art. 183 din Contractul colectiv de muncă la nivel de

ramură sanitară pe perioada 2008-2010 „Ministerul Sănătății Publice, autoritățile

de sănătate publică, conducerile unităților și alte instituții care angajează

personal medico-sanitar” sunt răspunzătoare de aplicarea și garantarea

prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

În

concluzie, recurenta solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință,

admiterea acțiunii,

anularea Hotărârii nr. 110 din 28 martie 2011 emisă de Colegiul Director din C.N.C.D.

prin care a fost respinsă plângerea mea nr. 29 din 04 ianuarie 2011 adresată C.N.C.D.

și constatarea discriminării la care a fost supusă dr. T.L. prin refuzul

aplicării prevederilor din Contractul colectiv de muncă pe ramură sanitară

pentru anii 2007-2010 privind concediul de odihnă al dr. T.L., obligarea C.N.C.D.

să dispună sancționarea celor vinovați de discriminarea dr. T.L. cu anularea

Adreselor C.J.P. Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010 a Adresei C.N.P.P. București

- Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16 decembrie 2010 și a Adresei

Ministerului Muncii nr. 455 din 02 decembrie 2010 și răspuns privind care

contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010 neutru medic

primar expert asigurări sociale dr. T.L.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și

în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale

incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este

incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței

atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a M.M.F.P.S. pentru toate capetele de

cerere, cu excepția celui vizând anularea adresei 455/2010 și a celui vizând

cheltuielile de judecată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de C.J.P. Botoșani, respectiv C.N.P.P. față de capătul de cerere

vizând anularea adreselor 30649 din 25 octombrie 2010 (emitent C.J.P.),

respectiv 5426 din 16 decembrie 2010 (emitent C.N.P.P.); a respins, ca

inadmisibilă, cererea de la pct. 4 din acțiune (vizând anularea tuturor

adreselor enumerate în cele ce preced); a respins ca lipsită de interes

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de M.M.F.P.S.; a respins,

ca nefondate, celelalte capete de cerere, respectiv 1-3 și 5 din acțiunea

formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. București,

C.J.P. Botoșani, C.N.P.P. București, M.M.F.P.S. București.

Sentința

atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând motivele pe care se sprijină expuse într-o

manieră clară și logică.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate

expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de

fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte, iar prin criticile

sale recurenta nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate,

ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează

obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau

modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în ceea ce

privește primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

susținerile recurentei potrivit cărora instanța a omis să se pronunțe asupra

capătului 6 din acțiune și asupra excepției de nelegalitate și nulitate a

adreselor nr. 30649 din 25 octombrie 2010, nr. 5426 din 16 decembrie 2010

și nr. 455 din 02 decembrie 2010, fiind neîntemeiate.

Din

analiza considerentelor sentinței nr. 289 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă

cererea reclamantei de completare a dispozitivului, rezultă că instanța de fond

a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii

sale, în sensul în care s-a arătat că

solicitarea reclamantei ca pârâții să

precizeze ce contract colectiv de muncă a fost aplicabil în perioada 2007-2010

pentru medic primar expert asigurări sociale T.L. … nu poate fi calificată ca

un capăt de cerere în sine, constituind cel mult o cerere ca acestea să răspundă

unor neclarități ale acesteia, întrucât pârâtele nu aveau obligația să se

conformeze, modalitatea în care au înțeles să se apere constituind, în

exclusivitate, opțiunea lor.

Instanța

de recurs, în acord cu judecătorul fondului, constată că a fost

soluționat capătul de

cerere privind adresele 30649 din 25 octombrie 2010, 5426 din 16 decembrie 2010

și 455 din 02 decembrie 2010 în sensul respingerii acestuia, ca inadmisibil,

iar împrejurarea că reclamanta a formulat acest petit imperfect, criticând

adresele menționate în mod generic, prin invocarea unor nemulțumiri privind

conținutul acestora nu poate conduce la concluzia că judecătorul fondului s-a

aflat în prezența soluționării unei veritabile excepții de nelegalitate

întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, text care nu a fost

invocat, petenta prevalându-se de prevederile contractului colectiv de muncă la

nivel de ramură.

Înalta Curte constată

că în mod corect prima instanță a apreciat că M.M.P.S. nu are calitate

procesuală pasivă în cauză decât referitor la capătul de acțiune privind

anularea adresei nr. 455 din 02 decembrie 2010, restul pretențiilor reclamantei

privindu-i pe pârâții C.N.C.D., C.J.P. Botoșani, C.N.P.P.

De asemenea, se

constată că în mod corect, Curtea de apel a respins ca lipsită de interes

excepția lipsei procedurii prealabile, atâta vreme cât, anterior respingerii

acestei excepții, constatase că adresele nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010,

nu sunt acte administrative, motiv pentru care nu se impunea verificarea

îndeplinirii acestei proceduri.

În ceea ce privește

respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la anularea

adreselor nr. 30649/2010, nr. 5426/2010, nr. 455/2010, Înalta Curte constată că

în mod just, s-a stabilit că aceste adrese nu reprezintă acte administrative în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar susținerile

recurentei nu pot fi primite, întrucât actele care constituie obiectul acestui

capăt de cerere, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice,

având doar un rol de informare

.

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului

a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile

reclamantei legate de discriminarea indirectă a medicilor care lucrează în

cabinete medicale, ca personal contractual angajat de casele județe de

pensii aflate în subordinea C.N.P.P. și a M.M.F.P.S.

Înalta Curte

împărtășește opinia primei instanțe potrivit căreia din analiza

motivelor expuse de

reclamantă în susținerea cerințelor sale, rezultă că aceasta nu a demonstrat

existența unei situații analoage, față de care C.C.D. și instanța să realizeze

o comparație și eventual să constate aplicarea unui tratament diferit în ceea

ce privește 2 subiecte de drept aflate în situații identice, desigur, în baza

criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Conchizând în această

privință, Înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanță,

că Hotărârea nr. 110

din 28 martie 2011 emisă de C.N.C.D. prin care s-a statuat că aspectele

sesizate de reclamantă nu intră sub incidența dispozițiilor O.G. nr. 137/2000,

este temeinică și legal .

Așadar, dezlegarea

dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor

legale incidente.

legal al soluției adoptate în recurs.

Având în

vedere toate considerentele expuse și constatând că nu sunt motive de reformare

a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 C.

proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de T.L. împotriva sentinței civile nr. 106 din 28

februarie 2013 și împotriva sentinței civile nr. 289 din 4 noiembrie 2013 ale

Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2014.