ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4097/2012

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstantele cauzei.

I.l.

Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2011, reclamanta T.L. a chemat în

judecată pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București,

Casa Județeană de Pensii Botoșani, Casa Națională de Pensii Publice București,

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună:

-

anularea hotărârii nr. 110 din 28 martie  2011 emisă de Colegiul Director

al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

-

admiterea plângerii adresate Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, constatarea discriminării ca medic angajat la stat,

întrucât nu-i sunt aplicate prevederile art. 126 alin. 3 și 4 din Contractul

colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară;

-

obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să

aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare;

-

anularea adreselor CJP Botoșani nr. 30649 din 25 octombrie 2010,

a adresei CNPP București, Serviciul Juridic Contencios nr. 5426 din 16

decembrie 2010 și a adresei Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

nr. 455 din 2 decembrie 2010, cu plata cheltuielilor de judecată .

Prin

sentința nr. 280 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava Secția

comercială de contencios administrativ și fiscal a anulat acțiunea reclamantei,

ca netimbrată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantei i s-a comunicat, prin

citație, obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de

timbru în sumă de 16 lei și timbru judiciar de 5 lei însă aceasta nu s-a

conformat dispoziției instanței, astfel încât în baza art. 20 alin. (3) din

legea 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, acțiunea reclamantei va fi

anulată.

I.3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T.L., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a solicitat repunerea în termen pentru a putea achita taxa judiciară de timbru

și timbru judiciar, întrucât din motive mai presus de voința sa nu a putut

achita aceste taxe, la data de 01 iulie 2011 fiind arestată preventiv în baza

mandatului de arestare nr. 2A. Astfel că, la termenul de judecată stabilit, nu

mai era în libertate.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304

1

Codul de procedură civilă, constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta

T.L., la data de 25 mai 2011, a formulat, pe calea contenciosului administrativ

o cerere prin care a solicitat, în principal, anularea hotărârii nr. 110 din 28

martie 2011 emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării; admiterea plângerii adresate Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării, constatarea discriminării ca medic angajat la

stat și obligarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să

aplice sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare;

Instanța

de fond, respectiv Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ

și fiscal, a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa judiciară

de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru termenul

de judecată de la data de 15 septembrie 2011.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă însă, că reclamanta a fost

arestată preventiv la data de 1 iulie 2011, potrivit mandatului de arestare

preventivă nr. 2A, depus la dosarul cauzei, fila 3 dosar recurs; astfel că la

termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2011 reclamanta se afla în

Penitenciarul Bacău de unde a fost eliberată provizoriu la data de 2 decembrie

2011.

Rezultă,

așadar că reclamanta a fost împiedicată mai presus de voința sa de a se

prezenta în fața instanței pentru a-și îndeplini obligația prevăzută de art. 20

din Legea nr. 146/1997, de a timbra legal cererea de chemare în judecată,

pentru termenul de judecată de la data de 15 septembrie 2011 nefiind citată și

la Penitenciarul Bacău.

Așa

fiind și ținând cont și de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte va

admite recursul, va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E:

Admite

recursul declarat de T.L. împotriva sentinței nr. 280 din 15 septembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.