ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5292/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1575 din 01 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active, autorității de lucru judecat și lipsei de interes ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.A., A.V., B.E., B.A., C.L., C.M., C.D., C.I.V., C.V.V., C.N., C.I., C.F., C.V.V., C.E., C.I.E., C.V., C.V., C.E.R., D.V., D.C., D.E., F.T.G., G.L.S., G.N., D.E., G.I., I.Ș., M.C., M.V.L., (...), toți reprezentați de mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor (ANPSASIJP), în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a suspendat executarea H.G.

nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, Curtea a constatat că reclamanții au fost citați pentru termenul din 11 ianuarie 2011 cu mențiunea obligației de a achita taxa de timbru de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei și, potrivit înscrisurilor doveditoare aflate la dosarul cauzei, această obligație a fost îndeplinită. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a constatat că, în motivarea excepției, pârâtul prezintă argumente de fond, legate de existența dreptului legitim pretins și vătămarea acestuia prin actul administrativ ce face obiectul cauzei.

În privința excepției lipsei de interes, Curtea a reținut că reclamanții justifică folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, întrucât, prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, aceștia urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, faptul că acestea au fost recalculate nefiind de natură să lipsească de interes prezenta cerere.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a observat că nu există identitate de părți în cele două dosare, respectiv cel de față și cel soluționat prin Sentința nr. 3811 din 08 octombrie 2010. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că actul administrativ cu caracter normativ a fost dat în aplicarea Legii nr. 119/2010: „Pensiile prevăzute la art. (1), stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. (2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului (art. 3 din Legea nr. 119/2010). Curtea de Apel a apreciat că împrejurările invocate de reclamanți constituie cazuri justificate în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să creeze îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului contestat. Astfel, argumentele juridice invocate au fost avute în vedere și de către instanțele ce au admis în fond acțiunea în anularea H.G. nr. 737/2010 și de către instanțele care au anulat în mod irevocabil deciziile de recalculare a pensiilor. În aprecierea Curții, eventuala neconformitate a temeiului legal al actului administrativ cu reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului a constituit un viciu grav de ilegalitate, ceea ce a justificat concluzia existenței unui caz justificat.

Prima instanță a constatat că este îndeplinită în cauză și condiția pagubei iminente, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2994, având în vedere consecința scăderii drastice a veniturilor din pensie obținute de reclamanți, de natură a produce un dezechilibru major în nivelul de trai, cu grave consecințe personale, familiale și sociale. Judecătorul fondului a avut în vedere și Recomandarea R(89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul consiliului Europei la 13 septembrie 1989, care arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate și susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.

Împotriva hotărârii instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au formulat cereri de recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursurile sunt lipsite de interes, motiv pentru care le va respinge ca atare, pentru considerentele expuse în continuare. Actul administrativ a cărui suspendare a executării a fost dispusă de prima instanță, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, îl reprezintă H.G.

nr. 737 din 29 iulie 2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, Nr. 457, din 30 iunie 2011, dată la care a intrat în vigoare, astfel încât Înalta Curte constată că recurenții nu mai au interes în soluționarea căii de atac a recursului. Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în momentul întocmirii altor acte procedurale. Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, iar acesta trebuie să fie legitim, personal, direct, născut și actual. Or, în cauză, recursurile promovate de către pârât și de către intervenient, sunt, în acest moment, în mod evident lipsite de interes, având în vedere faptul că H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată în mod expres prin O.U.G. nr. 59/2011. Totodată, Înalta Curte reține că soluția de respingere, ca lipsite de interes, a recursurilor formulate face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale instituțiilor recurente, expuse în fața instanței de control judiciar.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 1575 din 01 martie 2011 a Curții de Apel București , secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.