ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5292/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1575 din 01 martie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal a respins excepțiile netimbrării, lipsei calității procesuale active,

autorității de lucru judecat și lipsei de interes ca neîntemeiate, a admis

acțiunea formulată de reclamanții A.A., A.V., B.E., B.A., C.L., C.M., C.D.,

C.I.V., C.V.V., C.N., C.I., C.F., C.V.V., C.E., C.I.E., C.V., C.V., C.E.R.,

D.V., D.C., D.E., F.T.G., G.L.S., G.N., D.E., G.I., I.Ș., M.C., M.V.L., (...),

toți reprezentați de mandatar Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul

Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și Parchetelor

(ANPSASIJP), în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a suspendat

executarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond și a respins

cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, examinând cu prioritate excepțiile invocate

în cauză, a reținut următoarele:

În ceea ce privește

excepția netimbrării acțiunii, Curtea a constatat că reclamanții au fost citați

pentru termenul din 11 ianuarie 2011 cu mențiunea obligației de a achita taxa

de timbru de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei și, potrivit înscrisurilor

doveditoare aflate la dosarul cauzei, această obligație a fost îndeplinită.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, prima instanță a constatat că, în motivarea

excepției, pârâtul prezintă argumente de fond, legate de existența dreptului

legitim pretins și vătămarea acestuia prin actul administrativ ce face obiectul

cauzei.

În privința excepției

lipsei de interes, Curtea a reținut că reclamanții justifică folosul practic

urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, întrucât, prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, aceștia urmăresc

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, faptul că acestea au fost

recalculate nefiind de natură să lipsească de interes prezenta cerere.

Cu privire la

excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond a observat că nu există

identitate de părți în cele două dosare, respectiv cel de față și cel

soluționat prin Sentința nr. 3811 din 08 octombrie 2010.

Cu privire la fondul

cauzei, prima instanță a reținut că actul administrativ cu caracter normativ a

fost dat în aplicarea Legii nr. 119/2010: „Pensiile prevăzute la art. (1),

stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau

aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația

pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor

speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi

îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15

zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia

de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a

Guvernului (art. 3 din Legea nr. 119/2010).

Curtea de Apel a

apreciat că împrejurările invocate de reclamanți constituie cazuri justificate

în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să creeze îndoieli

serioase cu privire la legalitatea actului contestat.

Astfel, argumentele

juridice invocate au fost avute în vedere și de către instanțele ce au admis în

fond acțiunea în anularea H.G. nr. 737/2010 și de către instanțele care au

anulat în mod irevocabil deciziile de recalculare a pensiilor.

În aprecierea Curții,

eventuala neconformitate a temeiului legal al actului administrativ cu

reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului

a constituit un viciu grav de ilegalitate, ceea ce a justificat concluzia

existenței unui caz justificat.

Prima instanță a

constatat că este îndeplinită în cauză și condiția pagubei iminente, astfel cum

este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2994, având în

vedere consecința scăderii drastice a veniturilor din pensie obținute de

reclamanți, de natură a produce un dezechilibru major în nivelul de trai, cu

grave consecințe personale, familiale și sociale.

Judecătorul fondului

a avut în vedere și Recomandarea R(89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din

cadrul consiliului Europei la 13 septembrie 1989, care arată că executarea

imediată și integrală a actelor administrative contestate și susceptibile de a

fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu

ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura

posibilului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au formulat

cereri de recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că recursurile sunt lipsite de interes, motiv pentru care le va

respinge ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

Actul administrativ a

cărui suspendare a executării a fost dispusă de prima instanță, în temeiul art.

14 din Legea nr. 554/2004, îl reprezintă H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010,

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

H.G. nr. 737/2010 a

fost abrogată prin art. 4 al O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a fost publicată în

M. Of. al României, Partea I, Nr. 457, din 30 iunie 2011, dată la care a intrat

în vigoare, astfel încât Înalta Curte constată că recurenții nu mai au interes

în soluționarea căii de atac a recursului.

Înalta Curte are în

vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără

justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în

momentul întocmirii altor acte procedurale.

Interesul reprezintă

folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează

acțiunea, iar acesta trebuie să fie legitim, personal, direct, născut și

actual.

Or, în cauză,

recursurile promovate de către pârât și de către intervenient, sunt, în acest

moment, în mod evident lipsite de interes, având în vedere faptul că H.G. nr.

737/2010 a fost abrogată în mod expres prin O.U.G. nr. 59/2011.

Totodată, Înalta

Curte reține că soluția de respingere, ca lipsite de interes, a recursurilor

formulate face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale instituțiilor

recurente, expuse în fața instanței de control judiciar.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursurile declarate în cauză, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva Sentinței civile nr. 1575 din 01 martie 2011 a Curții de Apel

București , secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite

de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.