ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 914 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția netimbrării, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins a neîntemeiată acțiunea reclamantului S.D.N.J. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să-i comunice răspunsul la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009, arătând că pârâta a refuzat să-i comunice măsurile luate pentru executarea hotărârilor judecătorești anexate și a hotărârii CEDO din 15 septembrie 2009. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, întrucât acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, deoarece are ca obiect refuzul autorității publice de a-i răspunde la cererile formulate în legătură cu drepturile sale de pensie.

In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui C.N.P.A.S., prima instanță a apreciat că aceasta este fondată, întrucât actele emise de Președinte în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu sunt emise în calitate de reprezentant al autorității publice, iar nu în nume personal. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât din analiza actelor de la dosar rezultă că pârâta și-a îndeplinit atribuțiile, în sensul că a analizat cererea reclamantului, iar concluziile i-au fost comunicate acestuia prin adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 și nr. 11360 din 24 decembrie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.D.N.J., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență următoarele: Se arată că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că Președintele C.N.P.A.S.

nu a avea calitate procesuală pasivă în cauză, atâta vreme cât aceasta este persoana care a semnat actele și așa zisele răspunsuri care priveau cererea reclamantului. Sentința de fond este criticată sub aspectul greșitei respingeri a acțiunii, sentința fiind netemeinică și nelegală, întrucât răspunsurile la care face referire prima instanță nu au legătură cu cererea reclamantului, ci privesc un memoriu anterior. Analizând cauza, în limita criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de a-i răspunde la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009. Înalta Curte constată că cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia apărările de la fond privind lipsa răspunsului la cererea sa adresată pârâtei, Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte retine că instanța de fond întemeiat a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, Președintele C.N.P.A.S.

nu are calitate procesuală în cauză, deoarece actele emise de acesta sunt emise în calitate de reprezentant al autorității publice, iar nu în nume personal. Susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 și nr. 11360 din 24 decembrie 2009 reprezintă răspunsurile la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009, sunt nefondate câtă vreme prin aceste adrese se face referire directă atât la data cererii sale, cât și la susținerile petentului S.D.N.J. din cuprinsul acestei cereri. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D.N.J. împotriva sentinței civile nr. 914 din data de 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.