ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 464/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 914 din 22 februarie

2010, Curtea de Apel București a respins excepția netimbrării, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins a

neîntemeiată acțiunea reclamantului S.D.N.J. în contradictoriu cu pârâta Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a solicitat obligarea

pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să-i

comunice răspunsul la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009,

arătând că pârâta a refuzat să-i comunice măsurile luate pentru executarea

hotărârilor judecătorești anexate și a hotărârii CEDO din 15 septembrie 2009.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtă,

este neîntemeiată, întrucât acțiunea este scutită de plata taxei de timbru,

deoarece are ca obiect refuzul autorității publice de a-i răspunde la cererile

formulate în legătură cu drepturile sale de pensie.

In ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Președintelui C.N.P.A.S., prima instanță a

apreciat că aceasta este fondată, întrucât actele emise de Președinte în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu sunt emise în calitate de

reprezentant al autorității publice, iar nu în nume personal.

Pe fondul cauzei, prima instanță a

constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât din analiza

actelor de la dosar rezultă că pârâta și-a îndeplinit atribuțiile, în sensul că

a analizat cererea reclamantului, iar concluziile i-au fost comunicate acestuia

prin adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 și nr. 11360 din 24 decembrie 2009.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul S.D.N.J., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în

esență următoarele:

Se arată că instanța de fond, în mod

greșit, a apreciat că Președintele C.N.P.A.S. nu a avea calitate procesuală

pasivă în cauză, atâta vreme cât aceasta este persoana care a semnat actele și

așa zisele răspunsuri care priveau cererea reclamantului.

Sentința de fond este criticată sub

aspectul greșitei respingeri a acțiunii, sentința fiind netemeinică și

nelegală, întrucât răspunsurile la care face referire prima instanță nu au

legătură cu cererea reclamantului, ci privesc un memoriu anterior.

Analizând cauza, în limita criticilor

din recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând obligarea pârâtei Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale de a-i răspunde la

cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009.

Înalta Curte constată că cea mai mare

parte a motivării căii de atac exercitate în cauză nu cuprinde critici

propriu-zise la adresa soluției pronunțate de prima instanță, ci reia apărările

de la fond privind lipsa răspunsului la cererea sa adresată pârâtei,

Cu referire concretă la criticile

formulate în recurs, Înalta Curte retine că instanța de fond întemeiat a

reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată,

Președintele C.N.P.A.S. nu are calitate procesuală în cauză, deoarece actele emise

de acesta sunt emise în calitate de reprezentant al autorității publice, iar nu

în nume personal.

Susținerile recurentului-reclamant

referitoare la faptul că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că

adresele nr. 3894/DDP din 23 decembrie 2009 și nr. 11360 din 24 decembrie 2009

reprezintă răspunsurile la cererea sa înregistrată la data de 04 noiembrie 2009,

sunt nefondate câtă vreme prin aceste adrese se face referire directă atât la

data cererii sale, cât și la susținerile petentului S.D.N.J. din cuprinsul

acestei cereri.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive

de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.D.N.J.

împotriva sentinței civile nr. 914 din data de 22 februarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 ianuarie 2011.